1,658 matches
-
avea biroul. Când intră în restaurant, el sări în picioare și-o sărută ușor pe obraz. Mișcarea bruscă o făcu să tresară. Un mic dejun însă, nu mai mult; se așeză și comandă. Mintea lui era exact ceea ce-i trebuia, tăioasă și brutală ca un audit. Îi descrise tratamentul prescris de doctorul Weber. —Antipsihotic, șopti ea. Testă pe el cele mai înspăimântătoare obiecții ale lui Daniel. Mi-e frică să-mi las fratele drogat cu substanțe care modifică dispoziția. Karsh clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vecinul. Și-i pune la loc și lasă cartea pe pervaz, deasupra alteia. A Sand County Almanac. M-am apucat de tocit. Ea știe cartea. N-ar trebui să fie aici. De unde o ai? Cine ți-a dat-o? Mai tăioasă decât intenționase. Nu se poate abține: din nou frate și soră, prea curând. El se uită la carte, ca și cum e pentru prima oară când o vede. — Cine crezi că mi-a dat-o? Prietenul tău. Se întoarce spre ea, dezvoltând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rost, totuși, de o femeie care să se ocupe dimineața de copil (a fost ulterior moștenită de frații vitregi ai Irinei, semn că se pricepea). În fine, cum viața și-a spart rutinele blânde în mii de cioburi colorate și tăioase, bula de cristal a revenit doar la câteva luni distanță, în timpul vacanțelor noastre trăsnite dintre trimestre sau de vară. Cum se vede, în prima experiență de până la doi ani, între copilul meu dintâi și scrisul care-avea să-mi fie meserie
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
devină “cu putere multă”. În toate timpurile, dar mai ales în societatea secularizată, unde totul se vinde și se cumpără, cuvintele curg zilnic pe buzele tuturor și orchestrează relații. Uneori sunt aducătoare de pace și bucurie, alteori sunt înveninate și tăioase. Unele udă obrajii, iar altele înseninează chipuri. Oricum ar fi aranjate, acolo unde sunt semănate, mai devreme sau mai târziu vor da rod, uneori chiar însutit. Cuvintele oamenilor au adus pace, dar au purtat și războaie, au hrănit orgolii dar
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o lume Întreagă de explorat... Duci o viață minunată! Pentru numele lui Dumnezeu, ce-și mai poate dori un om? Și atunci, ce poți să-i mai spui? O clipă sîngele Îți zvîcnește În tîmple, o replică iute, amară și tăioasă Îți vine pe buze și simți că ai putea să-i spui o mulțime de lucruri. Ai putea să-i spui, și fără prea multă delicatețe și menajamente, că sînt al naibii de multe lucruri pe care și le poate dori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui magazin de lux se repede cu o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră a vieții ei de a seduce, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat, dar nu putea să-și arate neliniștea. Poate că-și spunea: „Dumnezeule! Trebuie s-o duc cît mai repede de-aici! Ce-o să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
soldatul care stă de pază Îi vede, se apropie de ei cu mîna pe revolverul aflat În toc, privindu-i cu viclenie printre pleoapele strînse ale ochilor săi mici. Față de șobolan de oraș, uscat, cenușiu, viclean, sigur, buze groase, glas tăios, cîteva Înjurături aspre, bolborosite, vorbe fără viață, fără sens, ce scrîșnesc ca pietrișul. Ce dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lăcomie animalică, avidă, cu priviri obosite, cu fețe aspre, chinuite și istovite de practicarea mecanică a unei meserii din care sperau să cîștige și să strîngă cît mai mult Într-un timp cît mai scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
intră pe culoar, femeia Însoțită de băiat se adresă unei alte femei din capătul celălalt al șirului. — Ascultă, May! N-ai văzut-o pe Grace? — Îhî! răspunse femeia cealaltă scoțînd pe nas spirale de fum și vorbind cu asprimea brutală, tăioasa, exagerată, despre care tocmai am vorbit. Cred că-i În cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și-l Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un student, iar de atunci n-o mai văzuse nimeni și nu se mai auzise nimic despre ea. Ce mai fac cei de-acasă? Întrebă ea. Ce mai fac oamenii din Hopewell? CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai auzise nimic despre ea. Ce mai fac cei de-acasă? Întrebă ea. Ce mai fac oamenii din Hopewell? CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acasă? Întrebă ea. Ce mai fac oamenii din Hopewell? CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Noi, ăștia care ne tragem din aceleași locuri, trebuie să fim uniți... Așa că să-ntrebi de Margaret că, dacă nu, mă supăr foc, ai Înțeles? — Bine, răspunse el grăbit și stîngaci. Am Înțeles. Fata Îl privi din nou cu ochi tăioși și strălucitori, cu zîmbetul amar și ciudat de tandru. Apoi, trecîndu-și repede degetele prin păr, se Întoarse spre cealaltă femeie și-i spuse: — Să fii drăguță cu el, Fay... E de la mine de-acasă... La revedere, „Georgia“! CÎnd mai treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obișnuit - vuietul neîntrerupt al camioanelor, zăngănitul scripeților și zgomotul puternic și sacadat al motoarelor de pe vase, mișcarea plaselor uriașe care-și legănau În aer povara de lăzi, zornăitul specific Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale șefilor și Încărcătorilor - totul Încetase deocamdată făcînd loc marșului cadențat al bărbaților, al șirurilor nesfîrșite de bărbați În uniforme kaki care se perindaseră toată dimineața, Încă de la ivirea zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce duce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de treizeci de femei, numai profesoare din școlile de stat din statele centrale - se ridicaseră de la masă și ieșiseră din restaurantul hotelului elvețian mic și liniștit În care locuiau. Acum se adunaseră În holul alăturat: glasurile lor ascuțite, stridente și tăioase, pline de nerăbdare, se Împleteau Într-un cor țipător. Peste o clipă o femeie mai În vîrstă, cu un aer autoritar, se Întoarse În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă și Înghițeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că Dumnezeu Însuși a uitat de existența lor, atît sînt de departe de orice lumină“. Spaniolul vorbește cu dispreț despre „peștele Împuțit“ și uscat și carnea pusă la uscat În colibele lor, despre necunoașterea metalelor, dar ironia sa cea mai tăioasă se Îndreaptă spre „un soi de iarbă sau plantă“ pe care au găsit-o din abundență În toate locuințele. Mai departe descrie destul de amănunțit această iarbă sau plantă: are frunza lată și aspră, iar, cînd este uscată, este galbenă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
consiliu după mine. Sus. M-am scuturat de el. Am luat conducerea pe care n-am mai cedat-o niciodată. "Start!" Steagul roșu a căzut. Primele bătăi după start sînt o eliberare. Trei pătrimi. Jumătate. Jumătate. Trei pătrimi. Plin. Scufundare tăioasă, lovind valurile, barca dobîndește viteză. Stropi de apă. Lumina soarelui. Umerii și genunchii mei lucrează. Îmi plac în mod special cele două jumătăți de bătăi, mă agață vicios, inima mea tresaltă. În tranziție către cele treizeci de bătăi puternice de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ci se datorează unei carapace nesimțitoare care conține fiara. Scorpionul, homarul și păduchele aparțin acestei clase. Apoi zîmbi uitîndu-se la whisky-ul din pahar. Lanark știa că fusese insultat, așa că se ridică în picioare și-i spuse pe un ton tăios: Mi-ați putea spune unde e baia? — A treia pe dreapta. Lanark se îndreptă spre ușă, dar se întoarse înainte de a ajunge la ea. — Poate să-mi spună lordul Provost cum se numește orașul ăsta? — Bineînțeles că da. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alt sentiment. După o vreme, zîmbetul se șterse de pe fața lui Ozenfant, lăsîndu-l surprinzător de impasibil. Dădu drumul tapițeriei, se duse la bancul de tîmplărie și luă un ferestrău de traforaj. — Crezi că te forțez, zise el pe un ton tăios, și nu-ți place. Fă ce vrei. Dar pentru că am treabă, aș fi încîntat dacă nu mi-ai mai irosi timpul. Se plecă peste chitară. Lanark privi frustrat la colțul tapiseriei. înfățișa o femeie impunătoare, etichetată drept Correctio Conversio, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru totdeauna. Al treilea înlocuitor a fost un director de bancă, un bărbat care locuia împreună cu sora lui, văduvă, într-o casă impunătoare dintr-un mic port. Era un om delicat, trist și plin de amabilitate; ea era o femeie tăioasă, nefericită și ușor acidă, iar mama îcu un fiu de patru ani, o fiică de un an și un embrion de cinci luni) i-a fermecat și dominat pe amîndoi. Dar trei este cel mai mic număr care poate constitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își zise Gosseyn. Înjumătățind durata reală, nu reușiră să-l înspăimânte cu adevărat pe Prescott. Era prea târziu să mai dea înapoi. Dacă tipul trebuia să cedeze, acum era momentul. ― Cele cinci minute au expirat ― anunță el cu un ton tăios. Își ridică arma. Chipul lui Prescott deveni de-a dreptul livid. Gosseyn adăugă înverșunat. ― Îți mai dau un minut, Prescott. Dacă nu vorbești, sau dacă Kair nu se întoarce, te-ai ars. Vreau să știu de unde și-a procurat , sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i răspundă " Nu vorbi prostii!", dar tăcu. Se revedea venind la palat sugrumat de emoție, retrăia reușita și deziluzia care i-a urmat. Fără îndoială, dar absolut fără nici o îndoială, oamenii puteau să se amăgească singuri. Vocea fetei răsună mai tăioasă: ― Ăsta-i singurul motiv pentru care ai venit să cauți distorsorul. Știai că trebuie să mori, ca să faci posibilă apariția lui Gosseyn al III-lea. Și sperai ca acțiunea asta a ta să-ți aducă moartea. Pentru el, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a mai izbutit să facă măcar un pas cu ele... Mă cuprinsese neliniștea. La o asemenea fază a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura, să n-o mai audă. Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]