1,130 matches
-
din cauza anilor îndelungați de beție puternică - prizonierii l-au proclamat oracol. Un paharnic s-a întors de la închisoare cu o poveste despre un pușcăriaș care vede viitorul și atunci regele a trimis după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile. Nu era un vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis Shery. Pești grași devorați de un pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege, iar el l-a calmat spunându-i că avea șapte ani la dispoziție ca să se pregătească pentru o mare foamete care avea să vină. Și așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stăpâni și la soldați. Vedeți vreun om negru printre stăpâni sau soldați? Agbongbotile clătină din cap, zicînd: - Cred că nu minte. Cred că e rob. - Atunci pe tine de ce te-au adus? întrebă arcașul. Numai ca tălmaci? Văd că nu tălmăcești nimănui nimic: vii în țarc fără stăpâni. - Am venit pentru că mi-au poruncit să vin. Trebuie... mi-au cerut să aleg... - Vezi, ți se încurcă și vorbele! Cum să te cred? spuse arcașul cu amărăciune. - Nu mi se încurcă, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rămase în picioare. Unul dintre străini spuse ceva. Urmărindu-i înfățișarea, Marele Preot întrebă repede și puțin speriat: - Ce spune? Străinul se mira de ce Auta nu se așează, dar sclavul socoti că e mai bine de astă dată să nu tălmăcească totul. Zise: - Că ei nu pot auzi bine când capetele celor cu care vorbesc nu sunt la aceeași înălțime! - și abia se stăpâni să nu râdă, văzând că cei doi preoți l-au crezut. Sclavul le arătase celor cinci străini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta se așeză. Apoi, văzîndu-l în jilț, lângă sine, îl măsură câteva clipe cu o privire ciudată care poate părea așa și din pricina culorii viorii a globului, și îi porunci cu glas uscat: - Dacă ai învățat să vorbești cu ei, tălmăcește întocmai ce vor spune. Unul dintre străini, cel cu păr mai bogat și care părea să fie fată, dădu să se ridice și se uită întîi la Tefnaht, apoi sus. Auta înțelese și îngrijorarea i se ivi pe față. Spuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
glasul mai stins: - Ai zis că au venit din steaua... sau din planeta lor cu acest turn? Sau mi s-a părut. - Am zis, stăpâne. - Și cum se mișcă? Sclavul nu știa. Întrebă pe străini, vorbi îndelung cu dânșii, apoi tălmăci: - N-am înțeles prea bine, și ei îmi spun că noi, pământenii, nici nu putem înțelege ușor... Ei zic așa, că în luntrea asta cu înfățișare de turn este o putere pe care noi n-o cunoaștem, dar ei o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o putere așa de mare încît poate să facă pulbere un munte. Puterea asta le dă... Însă sclavul nu-și sfârși răspunsul, deoarece capul Marelui Preot căzu pe umăr. Tefnaht se ținea mai bine. Strigă: - Auta, apă... a leșinat! Auta tălmăci repede, sculîndu-se, iar străinul cu înfățișare feciorelnică veni cu un fel de minge legată de o cutie înaltă, și plimbă mingea în dreptul inimii bătrânului un răstimp. Tefnaht și Auta o urmăreau îngrijorați. Dar bătrânul își veni în fire și zâmbi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
minge legată de o cutie înaltă, și plimbă mingea în dreptul inimii bătrânului un răstimp. Tefnaht și Auta o urmăreau îngrijorați. Dar bătrânul își veni în fire și zâmbi, zicînd: - Auta, fiule, adu-mi apă să beau. Sclavul porni spre ușă, tălmăcind străinilor din mers după ce se duce. Tefnaht îl opri: - De ce pleci? Ia apă de la ei! Ajuns lângă ușă, Auta răspunse: - Ei au apă puțină, stăpâne, și spun că nu se încumetă să ne-o dea, neștiind dacă apa lor nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așeză pe scaunul pe care Auta îl cunoștea bine, dar care-i uimi pe preoți când îl văzură înălțîndu-se cu străin cu tot spre tavanul boltit al încăperii. - Ce vrea să facă? întrebă Marele Preot. Auta întrebă pe străini, apoi tălmăci: - Vor să vadă dacă apa noastră e bună și pentru ei. - Și cum ei n-au băut de loc din apa noastră, de când au venit? - Nu, stăpâne. Își fac singuri apă. Marele Preot se uită cu ochii holbați. Tefnaht, mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Se rușină și, ca să-și învingă simțământul neplăcut, spuse repede: - Auta, nu văd printre ei nici un bătrân, numai tineri. Oare bătrânilor le-a fost frică să se suie în luntrea asta a lor? Întreabă-i... Întrebîndu-i pe străini, Auta îi tălmăci stăpânului său, el însuși parcă speriat: - Toți câți sunt aici, stăpâne, sunt bătrâni. Cel mai tânăr are cincizeci de ani. Și femeia are cincizeci de ani. - Dar ceilalți? întrebă uimit Marele Preot. - Cel mai bătrân are trei sute patruzeci de ani
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
repede Tefnaht. - Mă întreabă dacă tot nu credeți că are trei sute patruzeci de ani, zise Auta senin. Străinul zâmbi și apoi se apropie de Marele Preot la un pas. Acesta nu se mai feri. Străinul îi spuse lui Auta, care tălmăci: - Te roagă, stăpâne, să te uiți în ochii lui; el zice că ochii spun totul, dacă știi să citești în ei tot ce-ți spun. Zice că a înțeles de la început că ești foarte bătrân, slăvite stăpâne, și că ești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am bănuit de mult. Un an este întocmai o învîrtire a soarelui împrejurul pământului. Planeta lor dacă e mai departe de soare de două ori... - Nu, stăpîne! zise Auta. Soarele nu se învîrtește, pământul se învîrtește în jurul soarelui... ți-am tălmăcit și adineauri ce mi-au spus ei. Marele Preot îl privi: - Da, te-am mai auzit, dar am crezut că ori n-ai înțeles tu bine, ori n-am înțeles eu. Va să zică noi... Nu, nu pot să pricep. Nici tu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de a ști orice. - Ei spun că... (și Auta se opri, părîndu-i rău că începuse) nu știu... mi se pare că ei nu pricep (și Auta prinse curaj și se gândi să încerce a-și duce mărturisirea până la capăt, așa că tălmăci întocmai) cum poate fi cineva stăpânul unui om ca... al unei haine, sau... Eu am încercat să-i lămuresc, dar ei tot n-au priceput și au râs. Ajută-mă, slăvite stăpâne, să pot fi mai înțelept și să-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cuvinte. Cam stânjenit, Auta îi lămuri că așa e obiceiul în această țară și în alte țări pământene, să fie întrebați oaspeții, de gazdă, cum se simt și dacă le place la ea. Atunci cârmaciul îl rugă pe Auta să tălmăcească următoarele cuvinte: - Ne-a plăcut mult palatul vostru, care e minunat de frumos. - Aveți multe asemenea palate? - Avem! răspunse Tefnaht cu mândrie. Sunt multe în Marele Oraș. Este palatul regelui (Tefnaht făcu aici o pauză, uitîndu-se cu coada ochiului la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
palate? - Avem! răspunse Tefnaht cu mândrie. Sunt multe în Marele Oraș. Este palatul regelui (Tefnaht făcu aici o pauză, uitîndu-se cu coada ochiului la Auta, apoi urmă repede), este mai ales Marele Templu. - Cine locuiește în acesta? zise străinul. Auta tălmăci întocmai. Apoi îl întrebă pe Tefnaht dacă îi este îngăduit să-i deslușească străinului înțelesul cuvintelor Marele Templu și, căpătând încuviințare, încercă: - Este o casă a zeilor... adică (își aduse aminte că străinii tot n-au ajuns să priceapă ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nu aveau ce afla aici. Mulțumiți că priviseră palatul, se sculară să plece, și Tefnaht nu-i opri, cum s-ar fi cuvenit să facă o gazdă pământeană. - Unde-i bătrânul vostru? întrebă la ușă străinul vârstnic. Auta îi tălmăci lui Tefnaht, dar acesta nu răspunse. Crezând că n-a fost auzit, sclavul mai întrebă o dată, iar Tefnaht îi făcu semn să tacă. Sclavul însă născoci un răspuns: - Bătrânul e obosit... cred că doarme. - Auta, zise Tefnaht (și Auta tresări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gândire, Tefnaht porunci: - Spune-le să mă ia și pe mine în corabia lor, dacă cumva se duc în Marele Oraș. Să le spui că au ce vedea acolo și că aș fi bucuros să le fiu călăuză. Auta le tălmăci această rugăminte a preotului și străinii nu se împotriviră. Ieșind ultimul, Auta auzi un foșnet și se întoarse: de după o perdea se ivi o clipă capul Marelui Preot. Auta zâmbi în sine și ieși fără să spună nimic nimănui. Ceilalți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și mai repede. Întrebarea îl uimi pe sclav. Cum, nu-i era de ajuns această iuțeală neasemuită, mai mare decât a vântului, de la care îi vâjâiau urechile? Unde mai pomenise Tefnaht zbor mai grăbit! Îl întrebă pe cârmaci și-i tălmăci preotului răspunsul: - El zice că s-ar putea și ceva mai repede, însă nu e bine pentru sănătatea omului dinăuntru. Dar luntrea lor cea mare cu care zboară între stele nu are nimic primejdios pentru sănătate, chiar dacă zboară, cum spun
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu haine argintii. - Dacă ar fi avut coifurile lor rotunde cu săgeată în creștet, poate că i-ar fi speriat pe soldați! murmură Auta. Cârmaciul veni lângă el și-i spuse ceva. Apoi Auta îl chemă pe Iahuben și-i tălmăci pe șoptite. Sutașul înțelese. Se înțepeni în fața soldaților și vorbi răstit: - Bine! Acest sclav se va duce în Marele Oraș să aducă dezlegare de la strălucitorul Puarem. Dar tu, câine cules din smârc (și privi spre ajutorul de sutaș),, tu, copită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zise surâzând șiret: - Știu cine sunteți voi! Tu ești Enoh, știutorul tainelor cerești, și celălalt este îngerul Domnului. Ați venit să pedepsiți fărădelegea Sodomei și a Gomorrei. Auta se gândi că nu mai era timp de zăbavă: lumea știa. Îi tălmăci tovarășului său ceea ce i-a spus bătrânul. Dar bătrânul Abraam, pesemne om umblat, băgă de seamă că numai cel căruia îi spusese Enoh cunoaște limba sa, și îl întrebă cu smerenie: - Enoh, ce grai să rostească gura mea ca să fie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la taximetriști, buzunarele doldora și fofoloance cîrlionțate!... o imită șoferul și o și înhăță pe dezlegătoarea, care, după ce tălmăcise un ultim sobor al cărților sarazine, de epuizare, dădea ochii peste cap. Se și înmuiase, ca o perdea scăpată de pe vergele, risipindu- se, într-o dungă, pe canapea, cu cârpele și vata de zahăr a coafurii în neorânduială. - Pune mâna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto o depeșă în regiunile cerești ca altădată de va îndrăzni să copieze în anul.,. o comedie scrisă românește în anul 187O, să aibă, cel puțin precauțiunea - ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da nu așa!... {EminescuOpIV 479} A. - De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a strâns cu căldură la piept, spunând tare: — Știam că voi întâlni în această tabără prieteni și aliați, dar nu mă așteptam să regăsesc aici un frate pe care l-am pierdut de ani îndelungați. Când dragomanul soliei otomane a tălmăcit aceste vorbe, întreaga adunare n-a mai avut ochi decât pentru mine, iar Guicciardini a răsuflat ușurat. Eu însumi nu aveam pe buze decât un singur cuvânt, năuc și incredul: — Harun! Mi se spusese, într-adevăr, în ajun că ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiecare dată când s-a întâmplat asta, violențele au fost mai mari decât înainte. Lui Maggie îi era groază să se gândească la iadul care va urma, dacă vor eșua și în zilele următoare. De-a lungul anilor învățase să tălmăcească semnele desfășurării evenimentelor, iar crimele răsunătoare de ambele părți, oricare ar fi fost circumstanțele, erau un avertisment sigur al unor probleme serioase. Se întinse spre minibar. Cu un pahar și o sticlă de whisky în miniatură, se așeză la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
La plecare l-am întâlnit pe domnul Peppin Mirto, un bărbat foarte galant și gentil, care cântă frumos arii din operete, pe la serate, și face traduceri în ziar. L-am întrebat, ascunzându-mi bine un obraz în eșarfă, cum ar tălmăci el titlul lui Thackeray, Vanity Fair. Mi-a propus Târgul zădărniciei sau Bâlciul vanității, dar nu-mi place nici unul. L-am rugat să treacă pe la noi, l-aș mai întreba unele lucruri pe care le-am subliniat, fiindcă nu le-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]