1,069 matches
-
la coșconeața din spatele curții Nicoloaicei, nu se opri. Fusese la un botez. Capitolul 8 ZIUA A PATRA: "SĂ NU POFTEȘTI LA NICI UN LUCRU CARE ESTE AL APROAPELUI TĂU!" la rațe, alea nu mai erau, ca până atunci, flămânde. Se tăvăleau prin mălai, de câtă mâncare - printr-o singură vorbă de-a mea - le crescuse acolo. Rămânea doar s-o întreb dacă nu cumva au avut rațe. - De avut, am avut. Gâște și rațe. Patru oi, un căluț, un câine și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
carnea de pește. Ce e drept, e drept. Nu-i plăcea. Papa Secund îi dojenea pe toți, dar atunci Diavolul i-a asmuțit chiar pe câțiva dintre cei împăciuitori catolici să ridice brațul asupra lui. Să-L suprime, să-L tăvălească prin făina asasinatului politic... - De ce naționalitate era Diavolul ăsta? Era rus? Era sîrb? Era neamț sau englez? - Și-și... Diavolul poartă întotdeauna naționalitatea acoliților săi. Iar aceștia, ca furnicile, erau împrăștiați peste tot. Încercaseră de mai multe ori. 233 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o să semene. Din vreme în vreme, un puișor neastâmpărat de vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un minut să-și tragă sufletul. Era o zonă a Bucureștiului în care nu știu cam ce pățea sufletul lui, dar se cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu de triumf al prostului gust, susținut de prea mulți bani. Fata era drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chiar acum? Vii la Elbaroom și nu vrei să mergi cu stăpânul ei? Așa te porți cu o gazdă, femeie? însuși numele te pune pe gânduri, El Barooom! Explozia unei rachete și scula lui Napoleon. N-ai chef să te tăvălești cu împărații? Ți-aș face copii de geniu. Dac-aș putea. — Nu vin, insistă înlăcrimată femeia. — Atunci du-te dracului! țipă O’Toole și ridică deasupra capului măsuța dintre cei doi țărani, împrăștiind paharele și băuturile. Părea că voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrânul. Mai că era să-i rămîe ciubotele-n glodul de nouri. Hei ce-i pasă! El norii frământă jucând mocăneasca Și pe-un vânt l-apucă de cap, făcîndu-i morișcă. Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger, Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită. Norii roșesc de rușine și fug iar vântul se culcă Între codri și munți... Uraganul mahmur poticnește Spre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentrijăl” aromat ca să fie pe gustul bunicului dar și pe-al noilor veniți de departe. Cristofor, cu ce avea el mai bun, acele delicatese după care se dau americanii În vânt de Ziua Recunoștinței, pieptul gigantic și pulpele imense, se tăvălea de plăcere -tot Îngânfat și fălosîn cel mai călduros loc din ogradă, În interiorul cuptorului Încins, distribuit În trei tăvi de copt cozonaci, bine unse cu untură de porc și lăsate, cu bună știință, numai pe jumătate pline cu carne. Curcanul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
usturoi pisat, oțet, foi de dafin, hrean și alte mirodenii știute numai de bunica Ileana, până a doua zi după prânz. Pe când focul ardea În cuptor și Înfierbânta vatra groasă, bunica ungea la modul generos două tăvi mari și negre, „tăvăli”, cu untură și așeza carnea fezandată și Împănată cu usturoi și slăninuță afumată pentru a umple după o anumită știință tăvile care erau trimise la cuptor cu lopata exact În locul curățat cu cociorva. Va, obosit după atâta zbenguială prin casă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
șolduri. Sări ca arsă cînd Își văzu genunchii juliți și, Într-o izbucnire de nervi, arse un șut În valiza de care se Împiedicase. — Fir-ar a naibii... — Doctor Hamilton... Credeam că e... — David Hennessy? Dumnezeule mare, cît timp petreci tăvălindu-te prin pat cu el? (Își frecă Încheieturile, scuipînd pe pielea Înroșită.) La cît de neîndemînatic ești, ai ceva forță. Cred că Frank se-ntrerupea de multe ori din treabă, cu tine prin preajmă. — Paula, nu mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să ajung în împărăția lui Dumnezeu fără să îmi plec prea mult ceafa. În timp ce îi spunea asta, mânca fudulii de berbec și de porc, încinse în ulei, de la animale sacrificate chiar în dimineața aceea. Restul se înfruptau dintr-un ied tăvălit în jar, cu vreo două ore în urmă, însă nimănui nu-i plăcea cât ei. Lua cu degetele scufundate în grăsime bucăți mici din momițele celui ce urmase s-ajungă vier și le trimitea drept sub limbă, ca un pelican
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă el și, când u dădu drumul, făcu semn lăutarilor să-i cânte. Găina, beată, se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar fi jucat. Mesenii se tăvăleau de râs. Ghiță Bîlcu bătea din palme, așezat pe vine în fața ei. - Mai repede! porunci țiganilor. Pasărea se mai zvârcoli de câteva ori, făcu o săritură în aer și căzu lată în țărână. Penele îi erau mânjite la coadă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și le tăvălea prin sipică. Din când în când, urca la cârciumar, se altoia cu un rachiu și se întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu știe primăria, plăteau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua cu dinții lui puternici și o tăvălea. O întorcea și pe-o parte, și pe alta. Hoțomanul o lăsa oleacă, se unduia peste ea, o cuprindea acoperind-o cu trupul lui mare și o răsucea încet. Se strecura apoi dedesubt, ținînd-o răstignită între gheare. Se amestecau zvâcnind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se tăvălea hoțul. - Ia-l! strigă comisarul la sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea un dinte rupt și-l cuprinse o ură oarbă și neputincioasă. Presarul se duse iar la fereastră.. Gheorghe tot mai gemea, ținut de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cîinii?! Ăl bătrân, Azor, se opinti și sări drept în pieptul unui hingher. -La pus la pământ dintr-o dată și, dacă nu-l ajuta celălalt, îi mânca urechile. Negru fugi cu lanțul celui căzut în dinți. Râdeau copiii de se tăvăleau: - Așa, pe el! strigau. Și-au mai trimis o grindină de pietre în țurloaiele hingherilor. Sărise și sergentul, dar animalele -lau luat și pe el în tărbacă. Tot Negru -la lăsat pe omul legii fără pulan. Râdea Veta, râdea și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pe dușumele, Procopie uitase un caiet cu scoarțe albastre. Simți că i se face frig. Ieși. Afară, soarele de noiembrie, tocit și șters, cădea peste case. Sub streașină se așternuse un strat de frunze roșii de viță sălbatică. Motanii se tăvăleau a dragoste în jarul lor. Câinii se scărpinau de pomi. Intră în casă. Maică-sa spăla, și mirosul de leșie, vechi și cunoscut, îi aduse aminte că are de făcut treabă. Nu întrebă nimic. Se închise într-o odaie și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
palmele lor grele peste față. Apoi le jucau în picioare. Zidarii luau cozile țigăncilor în pumni și le smuceau sălbatic. Toată mahalaua era un vaiet. Țipa a lui Ghiula, țipa a lui Șandor. Îl apucau și pe Matei dracii. O tăvălea toată casa pe-a lui. Până a doua zi se împăcau. Duminica, bărbații le scoteau pe muieri la plimbare, pe la rude. Femeile aveau rochii de stambă verde cu buline și pantofi cu toc înalt de lemn, prinși cu barete de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fight my whole life through - Some gal would giggle and I’d get red Some guy would laugh and I’d bust his head I tell you, life ain’t easy for a boy named Sue1. Publicul din studio se tăvălea deja pe jos de râs. Well, I grew up quick and I grew up mean My fists got hard and my wits got keen I roamed from town to town to hide my shame, But I made me a vow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care-i ceru un foc lui Hugo. Imediat apăru și libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil și bătrân, cu pantaloni jegoși, de material reiat, care-l juca pe Quince atât de bine încât îi făcuse pe toți să se tăvălească pe jos de râs la lectura piesei. O luă țanțoș către ea, duhnind a șosete murdare cale de-o poștă, parfum care putea fi apreciat mai bine datorită sandalelor pe care acesta le purta. Fluierând ștrengărește, îi șopti foarte familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi scoteai cuvintele cu cleștele din gură, astfel că, pe lângă el, William Hague 1 ar fi părut un fel de Stephen Fry1. Totuși, deși îl văzusem de multe ori jucând, în seara aceea nu numai că mă făcuse să mă tăvălesc pe jos de râs, dar îmi devenise și simpatic. Încetasem mai degrabă să-l mai consider neconvingător decât să-l displac. Bună, zise el, salutându-i pe cei din grup cu mișcare a capului. Avea în mână o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
m-ați lovit în inimă! M-ați îndemnat la rebeliune! ARTUR: Ești un mincinos! CĂLĂUL: M-ați făcut mincinos! ARTUR: Nu mă pot înțelege cu tine... CĂLĂUL: M-ați înjurat! M-ați făcut cu ou și cu oțet! M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea mai multă vreme Închis În cabina lui tăvălindu-se cu țiitoarea decît se străduia să stabilească direcția În care trebuiau să meargă pentru a da peste marile familii de balene. El, Oberlus, nu avea să cadă niciodată Într-o capcană asemănătoare, iar pe femei, care-l respinseseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ori vă trece prin cap ideea nefericită de a informa autoritățile, părinții dumneavoastră... Lăsă fraza în aer privindu-l fix. Alexandru se interesă cu o voce goală, dogită: ― Ce se întîmplă cu părinții mei? ― Pac! Pac! Pac! Pac! făcu Dascălu tăvălindu-se de râs. ― Țin să vă avertizez că nu glumesc. Deschise ușa dormitorului, arătîndu-i cadavrul șoferului: Individul a încercat să ne tragă în piept... Doamna Miga izbucni în plâns. Scarlat îl privea printre gene: "Nefericitul are ghinion. Dormea liniștit în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mirele țiganul ședea pe trei perini de puf. Când o fost CĂLIN - NEBUNUL în pragul ușei, o perină a căzut de sub țigan. Când a fost în mijlocul casei, a picat ș-a doua și țiganu - a zis: încet, să nu mă tăvălești. Când a fost lîngă-mpăratul, a căzut ș-a treia perină, că de!, țiganului nu i se cădea să șadă. Zice-mpăratul: - Cum, voinice, inelul fetei mele a ajuns la D-ta? - Împărate Pre-nnălțate!, Iaca cum și iaca cum. Da țiganul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]