33,332 matches
-
descotorosești de el. Banii trebuie să servească în funcție de felul cum gândești. Acum, singurul lucru care contează e rentabilitatea, diferența dintre țările bogate și țările sărace. E revoltător! Uneori, când privesc fotografiile dvs., ele mă fac să mă gândesc la unele tablouri din epoca Renașterii. E, probabil, influența pictorilor pe care i-ați admirat la Louvre? Poate. Trebuie să te cultivi. Nu poți găsi totul în tine însuți. Trebuie să-l vezi și la alții și, apoi, să încerci să-l reformulezi
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
inteligență speculativă și poezie ce îmbracă o realitate bucureșteană familiară. Pentru un cititor impenitent de ficțiuni literare, Să auzi forma unei tobe chiar și prin ecran e o sărbătoare. * În secțiunile de arte, am remarcat eseul lui Andrei Mladinescu despre tabloul lui Paul Klee, Ad Parnassum, subtil și convingător analizat cu imagini scanate alături (avantajul editării electronice e că poți separa și mări detalii după necesitățile demonstrației, făcînd vizibile, ca în Blow-up, elemente ascunse) și o pasionantă demonstrație a Teoremei lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
Monologului i se substituie un dialog al formelor ce par a comunica nemijlocit, născînd, ele, omenescul apt de mesaj cu ajutorul lor: "Astfel jurnalul a devenit tot mai mult un dialog tăcut al formelor ce-și creează încet-încet personajele, situațiile, evenimentele". Tabloul de-o rigiditate enigmatică, de-o sicitate ce are alura epurării factorului uman tocmai spre a-l transforma în aluzie, al lui Giorgio Morandi, intitulat Still-life și reprodus pe coperta cărții, pare o lucrare apocrifă a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
înjositor, nălucitor, năucitor, obositor, odihnitor, răbdător, șovăitor, temător, tulburător." (p. 13) Enumerații de tipul acesta ca și efectele ce derivă din procedeele de insolitare a mecanismului asociativ ne duc cu gândul, iarăși și iarăți la producțiile suprarealiștilor: "erau cărători de tablouri: pașii lor verzi erau moi, coloana vertebrală flexibilă ca o floare a soarelui, epiderma le era dezmierdătoare, învățată cu nașteri, duceau la subsuori păsări și în sâni fluturi și umblau în trăsuri împarfumate, în corăbii cu piei de vulpi argintii
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și în cea mai reușită proză a volumului, "Noaptea, toate pisicile sînt negre". Povestea se încheie, ca de obicei, cu o
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
expozițiile curente, dar de cele mai multe ori modalitatea de prezentare, bombastică și triumfalistă, mai degrabă îndepărtează decît apropie de evenimentul prezentat. Și totuși, de multă vreme, dar tot de atîta vreme complet ignorată, există o secvență închinată artei plastice, mai exact tabloului, care se transmite și se reia în fiecare zi. Acest moment, de o discreție desăvîrșită și de o profunzime la fel de mare, se numește Clip Art, se întinde pe spațiul a doar cinci minute și constituie coperta programului de știri Focus
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
acesteia pentru ca, în final, prin mărirea distanței, întregul să prindă contur și forma să capete rezoluție. Deși o simplă descriere în acești termeni poate lăsa senzația că procedeul este banal și la îndemîna oricui, în realitate o asemenea investigație în interiorul tabloului devine pur și simplu fascinantă. Privitorul este purtat cu multă discreție, dar cu tot atîta siguranță, în toate dimensiunile imaginii, de la cele imediate, materiale, și pînă la cele imponderale, simbolice sau spirituale. Prin apropierea microscopică, prin insinuarea în alcătuirea infinitezimală
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
de cerneală, un sultan își vede moartea într-o oglindă magică. Însă moartea din oglindă e și cea reală. Iar asta se întîmplă, poate, și pentru că sultanul nu-și cunoaște chipul propriu, ce rămîne, pentru el, acoperit chiar și-n tablourile din oglindă. Și, cu certitudine, se mai întîmplă pentru că acela care mînuiește oglinda de cerneală și de vrăji îi e dușman neîmpăcat. Tot Borges, în Oglinzile acoperite, arată că se teme de oglinzi fiindcă imaginea pe care ele ar reflecta
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
incinte țariste și, mai tîrziu, sălile congreselor popoarelor cu hidoșeniile realismului socialist. (Extrem de tentantă, această "nouă metodă de creație" și pentru maeștrii poporului din țările devenite satelite ale Moscovei.) Cînd Tonitza se înverșuna, vag misogin, în fața "floristelor" timpului, confecționere de tablouri lascive, ca iatacurile din care ieșeau, nici prin gîndul lui cel mai treaz nu-i trecea ce avea să însemne spectrul indigestei manufacturi orchestrate de propagandiștii comunismului. Pe lîngă "1907" al lui Piliuță - exemplu benign, la urma urmei, dar nu
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația cronicarului pentru filmul acestui neobosit artizan de geniu, film articulat nervos într-o narațiune bazată pe elipsă și conexiune, sugestie și descripție, pe ironie și tragism. Un uluitor tablou dinamic care te absoarbe. Așa cum te acaparează însăși povestea vieții compatriotului nostru pe care trebuie să-l cunoaștem cît mai bine pentru a ne putea mîndri cu el în cunoștință de cauză.
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
în îndepărtata-i copilărie. Aspirația spre primordii e o aspirație spre totalitate. Încercînd o reconstituire, autorul Rodului năzuiește la o sinteză, la un amestec al temelor lăuntrice și a procedeelor personalizate, cu altele, de ordin obștesc, care să sugereze un tablou al lumii, în amețitoarea-i textură de contradicții, în dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de erupție. Solitudinea sa nu e un scop în sine, ci un mijloc, un instrument al sublimei revanșe asupra dezamăgitorului context universal. Aidoma
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
am rămas minute lungi în fața cîtorva dintre pînze, nu atît sau nu doar impresionată de frumusețea lor discretă, calmă și parcă depărtată, cît mai cu seamă derutată de întîlnirea cu un univers estetic și mental atît de diferit. Unul dintre tablouri, creat de Zhou Xian în 1867 și intitulat " O sută de flori", a fost inspirat de o compoziție mult mai veche, datînd din secolul al XVI lea, a unui artist pe nume Sun Kehong care picta mai ales flori. Fermecat
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
începînd cu ciclurile romantice și simboliste. E vorba, negreșit, de "poze", însă de unele ce corespund unor vibrații lăuntrice care justifică reiterarea lor în nume personal. Nu e o compoziție prefabricată, un aranjament de cuburi date pentru a completa un tablou, ci un șir de experiențe ce se rînduiesc în tipare suficient de generoase spre a nu le anula caracterul de "mărturie". Astfel solitudinea e o "stare generală", repetabilă cu fiecare "caz" nou, topindu-se în inobservabil, în anonimat, în nonexistență
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
poem). Tristețea cu și fără motivație (uneori pare a veni din nimic, ca o misterioasă predestinare) înconjoară poezia lui Gellu Dorian aidoma unui cearcăn. Dacă, uneori, sentimentul de învins adoptă figura de genuflexiune a umilinței ("Imaginea unui cîine într-un/ tablou flamand, imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori el izbucnește cu o impetuozitate decorativ-blasfematoare: "numai poetul stă în casa lui și moare trist la 33 de ani,/ după care trăiește ca un
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
a veni din nimic, ca o misterioasă predestinare) înconjoară poezia lui Gellu Dorian aidoma unui cearcăn. Dacă, uneori, sentimentul de învins adoptă figura de genuflexiune a umilinței ("Imaginea unui cîine într-un/ tablou flamand, imaginea unui om flămînd/ într-un tablou. Pe mine mă ucid în fiece clipă"), alteori el izbucnește cu o impetuozitate decorativ-blasfematoare: "numai poetul stă în casa lui și moare trist la 33 de ani,/ după care trăiește ca un mort plimbat pe străzi și/ arătat cu degetul
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la romantismul epic al liedurilor de Schubert... Ascultând liedul Alegerea lemnului am avut brusc senzația de clar-obscur specific pânzelor rembrandtiene, dar și pe aceea de lumină patinată, iradiată de "feștilele" din tablourile lui Georges De La Tour. Abstractă ca și poezia, muzica liedului Mai este cale - ultima din ciclul Flăcări negre -, recurge din nou la rigoarea contrapunctică, făcând să alterneze însă spiritul geometric cu afectivitatea arpegierilor pianului. Vom regăsi toate procedeele concentrate în
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
Renașterii... Exact ce ar fi trebuit ei să înfăptuiască, fabrica radioasă a tuturor utopiștilor de la Pico de la Mirandola încoace... Printre operele de artă expuse, agățate pe pereți, să nu uit furcile, greblele de lemn prinse și ele pe pereți între tablourile Renașterii, ceea ce e de mare efect. Apoi restaurantul din Colerville, lîngă Iowa-City, o fostă uzină dezafectată ale cărei componente industriale sînt preschimbate în comoditățile unui restaurant modern. De pildă, strungurile, țevile, colorate, o fantezie copleșitoare te întîmpină în toată incinta
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
trăit pe vremea Revoluției Franceze... ce interesant ar fi fost, ce perindare de evenimente și personaje... Știu și eu? O.G.: Dar și vremurile noastre sînt departe de a fi cuminți... I.P.: Aparent, aparent... înregistrez totul de la distanță... e un tablou stupid cu neputințe și eșecuri. Dar nu mă bag în politică, am stat mereu departe de politică... meseria mea e să-mi aduc aminte... O.G.: Ce vă place să vă reamintiți atunci cînd vă este mai greu? I.P.:Tot
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
citi, fără discernămînt... Tot ce-mi cădea în mînă... neorganizat. Cînd am mers la Lovinescu el m-a întrebat destul de sever: "Și ce citiți?" Și eu i-am răspuns, ce catastrofă! că-l citesc pe Dessila, și el a rămas tablou, nu-i venea să creadă, m-a și pus la insectar... Noroc că după două secunde am adăugat... și Doamna Bengescu... ochii i-au licărit într-un fel anume... crescusem, era mai bine... Citeam și literatură străină, ce se traducea
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
polemică, prost dusă, prost plasată și prost orientată, s-a amplificat și a luat forma unui veritabil război civil intelectual, purtat deopotrivă în România și în străinătate, cu incontrolabilă dinamică autonomă și supralicitări înlănțuite într-o delirantă spirală a excesului, tabloul de ansamblu nu înfățișează nici învinși, nici învingători, ci doar victime, ruine, dezastre. Etichete in Două observații sînt de făcut aici. Prima, că în ciuda proporțiilor și a gravității acestui masacru, s-a adoptat în general politica struțului. Deși la lumina
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
secretului și a înșelătoriei, are două atribute esențiale: e frumos și nestatornic. Aceasta mi se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia optică a nemișcării, dincolo de care însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este rezultatul unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit de fardul
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
-nece ființa/ în fîșii de cenușă// mi-e sete el tu/ nesigur gîndești gîndul meu/ clepsidra se-ntoarce/ și parcă aștept o pedeapsă// m-apropii de rug/ cu speranța că mă va bea/ dar intru în priveliște/ ca într-un tablou plin de nori/ de fantome uscate/ de foste măceluri de apă" (el tu). Între eul poetic și destinatarul poeziei se instituie un duet. Rezultatul e o restructurare, o limpezire, o fortificare reciproc avantajoase, pe ruinele unei armonii paradisiace, în raza
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
un abecedar, având însă în stânga și în dreapta abisuri înfricoșătoare. Șerpi, păianjeni, mlaștini, jar, dar mai ales nebuni cu dinți de oțel și gheare de fier, care te sfârtecă dacă pici în mijlocul lor. Le fou de l'abime. Acesta este un tablou al lui Paul Klee, marele pictor care seamănă fizic uluitor de bine cu un alt mare nesupus, Julius Evola, le visionnaire foudroyant, a cărei urnă cu cenușă a fost dusă sus în Alpi, unde nu mai crește fir de iarbă
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
un moment dat, aidoma Curții Miracolelor, populată de cerșetori cu mîna întinsă, implorînd... Iar sărăcia s-ar schimba în "sărăcia sărăciei", adică în mizeria condiției umane, universale. Cea mai expresivă școală, și convingătoare, a globalismului, este chiar mediul înconjurător, rama tabloului - atît de diverse - în care viețuim. "Ștergerea datoriilor" e ABC-ul noului alfabet pe care-l deprindem treptat și, pare-se, cu recunoștința de rigoare. Un bătrîn mi-a șoptit cîndva la ureche: - Dumnezeu îi ajută pe cei care se
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
ca un umanist neortodox, original, deschis spre alte orizonturi. Dar vremea în care trăim noi gîndește anti-umanist, din păcate sau din fericire, imposibil de spus. Noi ne aflăm sau ne îndreptăm spre o paradigmă științifică. Nu poți elimina chimia din tabloul culturii generale, fără riscul de a nu ști niciodată explicația celor mai simple fenomene din jurul tău, din bucătărie dacă nu dintr-un laborator autentic. De altfel, schema lui y Gasset mi se pare falsă tocmai prin paradoxul ei, prin felul
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]