3,451 matches
-
dezmeticit și am încercat să privesc detașat, am descoperit că-s între două femei mai degrabă demne de milă decît... Ba pe deasupra, în toiul discuției, fata îmi spune că are și un copil..., cu unul care a părăsit-o cînd taică-su a fost închis. Poftim cu cine voiam să mă însor! Le promisesem că le vizitez la Iași, dar nu mai aveam nici un chef; o tot lungeam, amînam și mă tot gîndeam: iei, la tîrg, iapă cu mînz, se caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uitat. Dar cînd o să-l întîlnesc, am să-i reamintesc și altele. Am acasă zgarda cîinelui pe care el, copil fiind, l-a ținut în șură pînă am intrat noi, cei cu colectivizarea, în ogradă, să stăm de vorbă cu taică-su, apoi i-a dat drumul și a fugit în casă pe ușa din dos. Cîinele s-a repezit, a mers pe lanț pînă la capăt iar cînd sîrma pe care luneca veriga s-a terminat, el s-a smucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar nu s-a ostenit deloc; a intrat în căsnicie cu o indiferență vecină cu ura împotriva lui și n-a vrut să lase de la ea niciodată. De ce a ținut totuși s-o treacă pe Doina pe numele ei? După ce taică-su a fost închis, ea a devenit ciudată..., și-a vîndut brățara, apoi medalionul... Noroc de cercei că i-au rămas! Ce bijuterii superbe! De ce le-o fi vîndut, ce-a făcut cu banii?! Într-adevăr, era ciudată... M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
devenit ciudată..., și-a vîndut brățara, apoi medalionul... Noroc de cercei că i-au rămas! Ce bijuterii superbe! De ce le-o fi vîndut, ce-a făcut cu banii?! Într-adevăr, era ciudată... M-a bănuit că l-am înșelat pe taică-su, mi-a și spus-o, dar de ce a vrut să treacă fata pe numele ei? Unde o fi profesorul, că nu-l văd? Ce l-o mai fi interesînd Maria acum? Între el și Maria o mai fi vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să urmeze Filosofia. În vară a dat-o-n bară la Teatru, deși-i păcat că nu mai încearcă; are o putere mare de expresie; i-am și zis, o să capete numai roluri de femeie-comisar; cînd e fermă, parcă-i taică-su la vreo ședință, iar cînd se înfurie, fata are ochii lui, chiar și cuta de-aici, de la rădăcina nasului. Maică-sa-i statuie pe lîngă ea, statuie proastă, nu de Michelangelo. Da' fata n-a vrut niciodată Teatru mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș fi spus că te urăsc, n-ar fi fost adevărat. Așa că mai bine îmi țin gura. — Îți ții gura. Viața noastră în doi e ca la casa de nebuni. De ce dracu te-ai măritat cu mine? Toată lumea era uluită. Taică-tu a rămas stupefiat. De ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu Dai-an“. Diane fusese frumoasă în tinerețe și avusese pretențiile pe care le are de la viață orice femeie frumoasă, mai ales când e săracă. Acum se apropia de patruzeci de ani. Se născuse într-o casă amărâtă, din cartierul Burkestown. Taică-su o părăsise pe maică-sa, care plecase apoi cu un alt bărbat. Diane dusese o existență nefericită alături de niște vagi „mătuși“, a căror rudenie cu ea sau între ele avea un caracter circumstanțial. După ce a părăsit școala, fusese chelneriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo. Sperase ca „oala“ să fie pustie. Îl recunoscu pe Eastcote, dar pe Rozanov nu-l văzuse niciodată până atunci. William îi adresă un „Hello!“, însă Adam se întorsese deja cu spatele și urca scara. — Ce bine seamănă Rufus cu taică-su, spuse Rozanov. Ăsta era Rufus, nu-i așa? — Nu. Nu-ți aduci aminte, ți-am spus cu câțiva ani în urmă că Rufus a murit în fragedă copilărie. Ăsta-i celălalt băiat, Adam, fiul lui Brian McCaffrey. — Ah, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când am sosit la locuința lui Brian. Da, ai scăpat prilejul. Stella e puternică, e mai puternică decât noi toți. Și atât de frumoasă - e ca o regină egipteană. Unde e acum? La Londra. Sau, după câte presupun eu, la taică-su la Tokio. Ce ciudat! Da, dar cuplul Stella-George a fost întotdeauna ciudat. Ei, uite-le pe domnișoara Meynell și pe domnișoara Scotney. De unde cunoști numele cameristei? L-am auzit la Băi. Doamne sfinte, încep, să se dezbrace, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se întoase și se reașeză pe canapea, iar Diane se lăsă pe podea, la picioarele lui, îmbrățișându-i genunchii cum făcea adeseori. — Mă iubești, fetițo? Știi că te iubesc. — Omul care plânge când taie o ceapă și rămâne rece când taică-su crapă, înseamnă că în a lui minte preferă o ceapă unui părinte? — Azi ești într-o dispoziție trăsnită. Te gândești la tatăl tău? Ai o înfățișare ciudată. — Ciudată, da. Simt că într-o singură clipă am fost sfărâmat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas mic, drept, o gură mică și ochi mari, frumoși. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci de mii de volți, letargicul de Sile pleacă de la prima cheie. Fibrilează, se încoardă, se dezdoaie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și-o agenție imobiliară în care al nostru domn White Westinghouse a intrat să prostească un agent imobiliar. Intrăm într-un magazin de haine second-hand. Ăsta-i chiar lângă prăvălia cu pâine veche de-o zi și Brandy zice cum taică-său obișnuia să facă o șmecherie cu porci chiar înainte să-i ducă la piață. Povestește cum taică-său le dădea să mănânce deserturi expirate pe care le cumpăra cu sacul de la tot soiul de patiserii. Lumina soarelui cade peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Intrăm într-un magazin de haine second-hand. Ăsta-i chiar lângă prăvălia cu pâine veche de-o zi și Brandy zice cum taică-său obișnuia să facă o șmecherie cu porci chiar înainte să-i ducă la piață. Povestește cum taică-său le dădea să mănânce deserturi expirate pe care le cumpăra cu sacul de la tot soiul de patiserii. Lumina soarelui cade peste noi prin aerul curat. La o aruncătură de băț sunt urși și munți. Brandy se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
te lungeai cu o carte În mînă, În camera ta de adolescent, citind. Singurul care ținea să-și exprime uneori dezaprobarea față de traseul comod și lipsit de un orizont autentic pentru care transpirai zilnic Într-o sală de sport era taică-tu - o făcea printr-un set de slogane cinic-comice, lipsite de orice tact pedagogic. Responsabil era ultimul lucru, care l-aș spune despre tine, un tînăr de 18 ani. Dacă cineva ți-ar fi vorbit despre căderea comunismului, ai fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
largă, ajungem la poarta unității. Drumul de asfalt se oprește aici, mai departe se continuă cu un fel de potecă pentru mașini, un drum forestier Îngust, care se furișează abrupt pe lîngă gardul de ciment al unității. Mă despart de taică-meu, fără prea multe sentimentalisme, Îi promit că-i scriu Într-o săptămînă. Dacă se poate, o să-l sun să-i spun cum m-am adaptat - dacă nu-i scriu, Înseamnă că nu m-am adaptat. Sosesc și alte mașini
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aduce tatăl ei, un antrenor de sport notoriu, cînd vine de la concursuri din Germania; vă arată inelul de argint haios, cu două turturele minuscule care scot un sunet delicat cînd Își mișcă mîna. Iar Mircea, despre niște chestii pe care taică-său, director de uzină agricolă, i le aducea din Franța, În copilăria lui - Încă mai păstrează stiva făcută ferfeniță de cărți de benzi desenate franțuzești cu Doc Justice, Rahan și Corto Maltese. Ați Întreținut mirajul lumii normale, cu cioburi strecurate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o jumătate de oră. Alerg pe aleile dintre pavilioane, apoi pe poteca ce urcă pe sub plasele de camuflaj pînă la postul de telecomunicații, unde se află centrala prin care se poate vorbi cu exteriorul. CÎnd am vorbit ultima dată cu taică-meu, a zis că o să vină să mă scoată Într-o Învoire În oraș, vreau să-l rog să-mi aducă șosete mai groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că mă așez și aștept, sperînd că e totuși taică-meu. Aursulesei e veteran, dar e unul din băieții buni. Nici nu ar putea să fie altfel, nu cred că are un metru șaizeci. În mod normal nu are ce să caute În armată, există un barem fizic pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să muncească Într-o fabrică. I-a promis cineva că-l angajează la o magazie. Ceva, să ia și el un ban. După o oră, se aude clopotul care anunță stingerea, așa că plec. Aursulesei Îmi promite că dacă mai sună taică-meu Îi spune el ce vreau să-mi aducă. Îi las pachetul meu de țigări. La raportul de dimineață, ni se spune că săptămîna viitoare o să urce În unitate ofițerul de contrainformații. I se spune CI-stul. Pentru un moment se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la fel. Dacă o ține așa două zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd reținut. E duminică. Îl găsesc pe taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre. Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea. Și dacă tot l-a intimidat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se poate fura cîte o bucățică și arunc În gură. Pentru că e o zi Însorită și caldă, găsim o pajiște Într-un crîng, la marginea șoselei, și improvizăm un picnic copios. Timp de o jumătate de oră mănînc neîntrerupt, În timp ce taică-meu mă privește făcînd mici comentarii. Se amuză de uniforma mică și uzată, care stă să plesnească pe mine. — Oprește-te, o să crape de tot. În cele din urmă, Îmi face o poză. Așa cum stau ghiftuit, pe o pătură, Între
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În care se simțea bine În acest oraș, era malul lui de Euxin. Și avea de ce. După 7 ani de pușcărie politică, pentru bătrînul scriitor Craiova a fost cam ce-a fost Tomis pentru Ovidiu, domiciliu forțat. Era coleg cu taică-tău la Teatrul Național, soția lui, coana Lizica, un om cu un umor trăznit, inteligent, lucra În birourile filialei locale a Uniunii Artiștilor Plastici. Asta e cam tot ce știam atunci despre el. Partea cu pușcăria, o poveste doar pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o șapcă enormă, foarte rotundă, dar cu partea frontală arcuită În sus. Pur și simplu nu puteai să-ți iei ochii de la el, părea un tip important. Era un tip important, atașat militar al României la Moscova, ți-a zis taică-tău după ce generalul a ieșit fericit, cu două peisaje sub braț - ți-a zis-o ușor mirat de faptul că un asemenea păun a aterizat În atelierul lui. Altă dată, s-a trezit În atelier cu un grec, student la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
americane, culori olandeze sau aftershave-uri englezești pentru el. Într-o toamnă, după vacanță, a apărut cu o mască de cauciuc extraordinar de realistă, un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]