5,450 matches
-
Acasă > Literatura > Beletristica > LUNTREA Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Luntrea Cantul iubirii tace-n uitare. Gândurile obosite curg Pe-o luntre, pe ape amare, S-ajungă în tainicul amurg. Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
în Piață, pe Isus, pe Mahomed și pe Buda. Să inventezi un nou Profet. Să-i implici într-o acțiune comună de salvare a Stațiunii, pentru că nu mai întrevezi nici una. Scrii. O dâră de cerneală, întreruptă din loc în loc, închide, tainic, o poveste născocită. Tainic, pentru că aproape fiecare pagină e un spațiu criptic. „Adevărata poveste e numai pentru autor”, ți-ai notat în jurnal. Cineva, intrând în camera ta, a văzut harta Stațiunii, însemnările de pe margini, din centru, de peste tot. Scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe Mahomed și pe Buda. Să inventezi un nou Profet. Să-i implici într-o acțiune comună de salvare a Stațiunii, pentru că nu mai întrevezi nici una. Scrii. O dâră de cerneală, întreruptă din loc în loc, închide, tainic, o poveste născocită. Tainic, pentru că aproape fiecare pagină e un spațiu criptic. „Adevărata poveste e numai pentru autor”, ți-ai notat în jurnal. Cineva, intrând în camera ta, a văzut harta Stațiunii, însemnările de pe margini, din centru, de peste tot. Scrise tot mai mărunt, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
uneori, În cavitatea dinților, În canalele auriculare sau În circumvoluțiunile creierului, ca În cazul dumitale. Douăzeci de picături și mintea se scufundă Într-un delir de vedenii năvalnice. Vălul pe care Dumnezeu l-a așezat peste rușinile noastre cele mai tainice se sfâșie și intelectul rațional pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavolul verde care o stropește. În acest stadiu, excitația e atât de intensă, Încât corpul poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ochi Îi adăsta o umbră. În sfârșit, la capătul mesei se găsea un bărbat cu plete negre și dese, care Îi cădeau peste umeri. Ochii acvilei scăpărau pe chipul său tânăr, Însă deja marcat de veghea studiului ori de o tainică neliniște. Aștepta nemișcat, ca unul din marile mozaice bizantine pe care Dante le văzuse În delta Padului. Asistase la prezentări În tăcere, fără să Își dezlipească nici o clipă privirea de pe fața poetului. Vorbi fără să aștepte ca Teofilo să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
există mecanism al minții pe care rațiunea și virtutea să nu Îl poată descifra. Pentru că cel care ucide lasă pe trupul victimei amprenta propriului său suflet, odată cu aceea a mâinilor. Iar victima Își cheamă la sine călăul, printr-o atracție tainică și misterioasă. Astfel, omul viu și omul mort sunt unul oglinda celuilalt. — Sunteți sigur? zise Ammannati. — Sigur. Dați-mi o victimă și vă voi arăta vinovatul, așa cum marele Arhimede putea ridica pământul Întreg cu un singur punct de sprijin. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scrierile pentru o noapte la sediul poporului, ca să poată citi Grimorio (Cartea Umbrelor), Învățând, astfel, tot ce se putea despre diabolicul meșteșug al vrăjitorului. Cartea era scrisă Într-o limbă necunoscută, alcătuită din semne indescifrabile și din numere, probabil idiomul tainic vorbit de demoni. Nu dedusese mare lucru În afară de senzația unei totale confuzii mentale, a unei răsturnări perverse a rânduielii firești În expunerea fiecărui subiect. Doar câteva lucruri apăreau de Înțeles: imagini de stele și constelații, și figuri geometrice, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de escroci? Ce regiuni ale cercetării filosofice vei trata În opera dumitale? adăugă el așezându-se lângă Veniero și turnându-și vin În cupa venețianului — Pe toate, răspunse priorul cu răceală, scandând cuvintele. Rânduite pe teme. De la forma cosmosului până la tainicele mișcări ale sufletului. Și voi Încheia cu virtutea cea mai sublimă până la care ne e dat să ajungem. — Care? — Justiția. Dante privi În jur, oprindu-se asupra fiecăruia. Păreau cu toții surprinși de ultimele sale cuvinte. — Firește, Justiția e centrul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
efortul cântării, femeia Își mișcase un umăr, iar marginea mantiei coborâse, descoperindu-i gâtul. I se păru că o flacără Îi țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Shamballa, legendarul ținut subpământean În care s-ar fi adăpostit supraviețuitorii de pe Atlantida sau, după alți autori, ultimul refugiu al Cavalerilor Templieri, depozitul sacru al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns al celor nouăzeci și șase de regate Închipuind un lotus Înflorit peste care domnește Suveranul Lumii, Metatron, și unde oficiază regele-preot Kuli’Ka, al cărui palat de aur și nestemate Împodobește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
preoți și Înțelepți ai Shamballei și toți ceilalți? Care este elementul comun al lucrării tuturora, așa cum rezultă din texte sacre, protocoale, documente programatice și așa mai departe? - Știu și eu? Să spunem, Înfrățirea universală, ameliorarea ființei umane, dobândirea de cunoștințe tainice și puteri nebănuite necesare instaurării păcii și binelui În lume - lucruri de-astea... - Excelent! Iartă-mă că fac cu tine euristică minoră, dar Încearcă să te concentrezi Încă puțin. Și, mai ales, nu uita prima parte a discuției noastre. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe gânduri, neștiind cu ce ochi să se uite, pomenit-am faptul că preacuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț se întorceau de la Râm cu o misiune tainică încredințată lor de Barzovie-Vodă. însă Istoria, această carte pe care și analfabeții o pot citi, a făcut ca între timp, printr-acest proces dialectic numit mazilire, Barzovie-Vodă să fie schimbat, iar în locul lui să fie înscăunat cu mare fală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întâmplările celorlalți, ci numai ceea ce se petrecea cu mine, în mine. Țin minte că mă ascundeam de ai mei, care erau conți, în pod, și ore întregi îmi priveam stomacul. Voiam să cunosc ce se petrece înăuntru, să deslușesc zgomotele tainice de-acolo, să știu de ce câteodată, când mâncam din plin, e mai rotund, iar alteori, mai ales pe la 5 dimineața, când ai mei dormeau duși, pot să-l împing cu degetul până la refuz. Sau îmi plăcea mult genunchiul. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de frunze uscate - toate trezeau în ea vagi nerăbdări și fierbințeli în valuri. De vreo săptămână, dacă închidea ochii, zărea de fiecare dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sacrificai bucuroasă un cenaclu literar pentru o duminică În familie cu verișoare și mătuși grase În fața unei porții zdravene de Kolosvary Kapuszta. Ca pe vremuri În cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice la sălcioară și toate acele apariții bizare scoase din lăzi vechi Încărcate ca pilote și perne de puf - Ruzsa Sandor și Draga Mașin și Fedak Sari și Charlestonul acela insidios și obscen - „ein Bißchen tiefer, ein Bischen schneller, wie ein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce se apropie pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîinile care le aruncă resturi. E și acesta un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate bisericile din oraș, mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui Dumnezeu. Raza de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ul central, acești preoți nebuni, adepți ai unei literaturi muribunde, se îndreptau către mine și bunul Maro cu hotărârea evidentă de a ne face cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât monosilaba aceea tainică, acel mmmm... interminabil și gros, pe care budiștii l-ar fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a umbla mai multe ceasuri în căutarea unei femei și de a primi nenumărate refuzuri, cu toate acestea, eu nu mergeam niciodată la bordel. Nu mergeam la prostituate pentru că eu nu de tocmeală bănească aveam nevoie, cât de o luptă tainică și victorioasă, o luptă cu izbânzi, cu victorii, o luptă în care învingătorul, după cum mi se părea, era eul meu, corpul meu, ochii, care erau ai mei și pe care numai eu îi puteam avea, iar nu cele câteva ruble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde-i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și-i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s-o pornească la drum. Din bucuria care le umpluse sufletul de copii Într-un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S-ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crîșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria-i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sînt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gîndul tainic, gîndul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu-i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpînirea lumii va fi curînd adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurămînt În 19 aprilie 1927 la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]