1,982 matches
-
și uscate. Când și-a epuizat multele întrebări, l-a luat de mână și l-a prezentat celor care erau în tura de dimineață. L-a dat pe mâna bucătarului șef Ilie Stârceanu. Acesta deja știa povestea lui Kemet de la tanti Maria care era bucătăreasă la cantină. I-au dat să mănânce cât nu putea să mănânce un copil și apoi l-au dus la sala unde se pregăteau zarzavaturile pentru mâncarea de prânz. Aici era un grup de femei și
KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355312_a_356641]
-
nu putea să mănânce un copil și apoi l-au dus la sala unde se pregăteau zarzavaturile pentru mâncarea de prânz. Aici era un grup de femei și fete tinere care au încercat să-l intimideze pe băiat. Tudorică și tanti Maria le-au spus doar să-i dea lucru. Ce era de făcut aici? Lăzile cu morcovi, cartofi și alte zarzavaturi trebuiau golite într-un bazin pentru a fi spălate. De aici fiecare sortiment era preluat de cele care le
KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355312_a_356641]
-
Timișoara. O zi călduroasă de vară.Terezia tocmai s-a întors din oraș, unde a dus legume și zarzavaturi la piață și a mai făcut cumpărături necesare în gospodărie. A oprit mașina în fața porții. Nicoleta, vecina ei, parcă o aștepta. − Tanti Terezia, nu ați fost acasă... Andreia a făcut două crize, spuse ca un fel de reproș pentru că a fost chiar singură de data aceasta. − N-ai sunat la salvare? − Am sunat, dar până or să vină ei... fata deja doarme
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
vremurile astea, atât de anapoda, să mai duci și această cruce în spinare... Numai mamă să nu fii!” Îi trecu prin fața ochilor chipul blând al fetei când s-a întors de la spital, acum vreo lună în urmă. A venit la tanti Terezia și a cuprins-o cu brațele, strângând-o cu multă duioșie. Apoi a sărutat-o, ca și cum i-a fost dor de atâtea zile cât a stat la spital. Nu poate să vorbească, abia de scoate câteva onomatopeie. Dar are
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
zări chipul celui care le era menit; altele puneau busuioc sub pernă, sperând, ca în timpul somnului, să-și viseze ursitul ... În primii ani de învățământ... mă aflam în localitatea Todirești, județul Vaslui. Aici, stăteam în gazdă la familia Matei, iar tanti Anuța, o nemțoaică venită de la Vișeul de Sus, mi-a spus , mai în glumă, mai în serios că, în noaptea aceasta îmi voi vedea ursitul. Eu am râs dar ea a continuat: - Donșoară nu sunteți curioasă a afla care vă
URSITUL DIN PAHAR... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355156_a_356485]
-
de Sus, mi-a spus , mai în glumă, mai în serios că, în noaptea aceasta îmi voi vedea ursitul. Eu am râs dar ea a continuat: - Donșoară nu sunteți curioasă a afla care vă este cel hărăzit de Dumnezeu? - Da, tanti Anuța, dar ce trebuie să fac pentru asta? - Trebuie să postești, iar restul rămâne în seama mea... Plină de curiozitate, m-am conformat celor spuse de gazda mea.Am postit, m-am rugat...toată ziua am fost ca în transă
URSITUL DIN PAHAR... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355156_a_356485]
-
de curiozitate, m-am conformat celor spuse de gazda mea.Am postit, m-am rugat...toată ziua am fost ca în transă. După ce a terminat treburile în gospodărie, iar soțul și cei doi fii, Nicușor și Adrian, au adormit buștean, tanti Anuța a venit în camera mea. Era aproape de miezul nopții și inima îmi tremura de emoție la gândul celor ce aveau să urmeze. Minunata mea gazdă a purificat camera cu tămâie și agheasmă, apoi a așezat o măsuță rotundă în mijlocul
URSITUL DIN PAHAR... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355156_a_356485]
-
Cu evlavie... și-a scos verigheta de pe deget și i-a dat drumul în pahar. În timp ce lăsa verigheta să cadă, mi-a spus : - Donșoară, verigheta trebuie să fie sfințită așa cum a fost a mea la cununia religioasă. - O să țin minte, tanti Anuța! Când m-am aplecat asupra paharului, tremuram toată. - Liniștește-te donșoară, mi-a spus o voce caldă... M-am liniștit, m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute a-mi vedea ursitul și...în oglinda apei din interiorul verighetei
URSITUL DIN PAHAR... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355156_a_356485]
-
despre acest muzeu și despre acest colecționar fervent. Râzând nea Costica ne spune că în tinerețe lumea îi spune nebunul satului când oamenii îl vedeau cărând cu traista pietre de la mină acasă. Singura care nu-l oprea din acțiune era tanti Mia soția lui nea Costică având și dumneaei aceeași vârstă cu renumitul colecționar. Nu ne surprind pozele cu diverși conducători, nici titlurile onorifice de la cetățean de onoare sau altele, ca și premii sau trofee oferite la diverse expoziții interne și
MUZEUL CONSTANTIN GRUESCU DE LA OCNA DE FIER 5 IUNIE 2011 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346161_a_347490]
-
întuneca. “Hai, pe bloc!” “Pe bloc?” mă întreb nedumerită. Sună la o vecină, ia cheia și urcăm, cu două pături sub braț. „Sus”, erau: o masă de plastic, cu față de masă albă, două scaune, un videoproiector, ecran, laptop. Pe masă, tanti Marika (vecina), pregătise „meniul sănătos”: piept de pui (de casă), orez cu morcovi, legume fierte (de grădină), mere rase (eco), apă plată. “Ai scris, în povestirile tale, că e frumos asfințitul, la pustă, și răsăritul, la mare. Aș vrea să
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
numărau două feluri de prăjituri: cu mere și cu nucă. Pentru mine, acest amănunt era nesemnificativ. Rar, când primeam câte o bancnotă mototolită, de la tata, alergam într-un suflet la „Gospodina” și, cu nasul lipit de tejghea, îi ceream vânzătoarei: „Tanti, vă rog să-mi dați o prăjitură cu un leu!” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: „O PRĂJITURĂ CU UN LEU” / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca
„O PRĂJITURĂ CU UN LEU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368918_a_370247]
-
sub supravegherea pedagogei puneau primăvara în straturi ceapă, usturoi și varză. Chiar în fundul curții se afla un corp de clădiri mai joase (probabil foste locuințe ale servitorilor) unde acum era amenajată bucătăria și sala de mese. Tot acolo locuia și tanti Tincuța, bucătăreasa -Uite, aici îți iei dulapul, îi propuse Nela, întrând în holul clădirii, o sală mare cu din care se deschideau ușile dormitoarelor și ai cărei pereți erau „tapetați” cu dulapuri albe, ca un garderob uriaș Măriuca privi în
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
altfel dai de dracu’! își repeta mereu. Cam pe la colțul străzii următoare se oprise să-și tragă sufletul, în dreptul unei guri de canal, acolo căzuse odată, pe vremuri, cu bicicleta, își amintea, trăgând o spaimă zdravănă, o speriase și pe tanti Livia, o cunoștință apropiată, ce se întorcea aducând apă de la cișmeaua de alături. Pe atunci mai circula încă cu bicicleta, își prinsese pantalonii la lanț, așa căzuse, acum nici tanti Livia nu mai era, îi ieșise în cale cu gălețile
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
alături. Pe atunci mai circula încă cu bicicleta, își prinsese pantalonii la lanț, așa căzuse, acum nici tanti Livia nu mai era, îi ieșise în cale cu gălețile pline, ca să vezi, să se mai spună că asta aduce noroc!... Dacă tanti Livia plecase dintre cei vii, lăsase în urma ei stăpână a casei o nepoată, o fată cu adevărat frumoasă, cu picioarele lungi și părul vaporos, una dintre cele mai râvnite dintre vampele urbei. Tocmai își făcea apariția, venind puțin ostenită de la
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
-se: „oare, să-i spun? Dacă și treaba asta o supără mai tare? Nu vreau să sufere... Este o femeie bună, nu merită să fie supărată...”. Se hotărî, până la urmă, să-i spună adevărul. Ea nu știa, oricum, să mintă. - Tanti Emanuela..., să știți că pe mine mă doare să văd că sunteți tristă..., eu venisem să..., să vă dau o veste bună... Cred că, da, este bună această veste! Fetița privea atentă în ochii Emanuelei, cu atâta sinceritate și nevinovăție
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
emana din ochișorii săi o dorință de nestăvilit în a îndepărta tristețea acesteia, fie și pentru o clipă, căutându-și cu atenție cuvintele... - Eu... am fost și m-am jucat afară și, m-am întâlnit cu Costel, tatăl Danielei. Știți, tanti Emanuela..., nu era singur, atunci când l-am întâlnit...și...... Până acum, oarecum, absentă, rătăcită în gândurile ei, Emanuela tresare, dintr-o dată, canalizându-și toată atenția către fetiță... - Da, Cristina..., spune-mi! Cum...? Ce vrei să spui? Cum nu era singur
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
eu nu consider că vârsta e cea care poate uni sau separa două persoane. Pot să mă gândesc totuși că te-ai îndrăgostit de ea fiindcă „avea grijă de tine cum nimeni n-a mai avut ”. Stiu că mama ta,tanti Eleonora a murit când erai mic.Și poate te-ai îndrăgostit de ea tocmai fiindcă ți-a lipsit și dragostea asta,de mamă ! - Cum o spui tu Profesore,sună a incest ,spune vizibil iritat. Spui că m-am iubit cu
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
umblă cu pisicile cioilă după ea. Mă rog, zic eu ca să-i scurtez explicațiile — Ei, putoarea asta i-a zis lui Mirela lui Papleacă... —Nici asta nu știu cine mai e. —E aia blondă și chioară de ochiul stâng, care șade lângă tanti Ruța lui Baibarac, aia care trăia cu popa Vasile ăl bătrân.... O știți? Nu. —Aoleu, nimic nu știți!... și nesimțita aia i-a spus lui Ioana lui Răgălie. —A lui Răgălie?! Da, domn’e! Aia care trăiește cu Costică Papacioace
ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370048_a_371377]
-
scris, condeiul și buretele. Nu aveam maculator. Așa am învățat să scriu la școală, pe durata primei jumătăți a primului an de învățământ: pe tăbliță. Era foarte practică în felul ei. Scriam, ștergeam și iar scriam! După ce vedea doamna învățătoare - tanti Dorina Pițurescu, vara tatălui meu - și mă corecta ori îmi spunea „bravo”, ștergeam și scriam ce mi se mai cerea. Traista era lucrată de mama, din pânză rezistentă, probabil din doc, atât de bună, că mă puteam apăra de câini
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Ca el voiam să fiu.”( s.a.) (p. 174). O amprentă asupra formării personalității personajului principal al cărții a lăsat și mătușa ei, Emilia, profesoară de limba și literatura română, în biblioteca aceesteia Buftea (porecla medelenizantă cu care era dezmierdată de tanti Mimi) lecturând pe furiș primele cărți, după ce doar într-o săptămână a învățat să scrie și să citească. Tanti Mimi a însoțit-o apoi, „pe post de antrenor principal”, la toate concursurile și olimpiadele de limba și literatura română. Tot
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
și mătușa ei, Emilia, profesoară de limba și literatura română, în biblioteca aceesteia Buftea (porecla medelenizantă cu care era dezmierdată de tanti Mimi) lecturând pe furiș primele cărți, după ce doar într-o săptămână a învățat să scrie și să citească. Tanti Mimi a însoțit-o apoi, „pe post de antrenor principal”, la toate concursurile și olimpiadele de limba și literatura română. Tot ea a condus-o la examenul de admitere la facultate: „Pe drum, am repetat Vasile Alecsandri. Îi știa pastelurile
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
de-a lungul satelor de munte, cu suișuri și coborâșuri, cum, nici moașa satului, lelea Vetuța, nu putea fi chemată din cauza viiturii ce se pornise, singura soluție a fost să o aducă mama Maria (așa îi ziceam noi, bunicăi), pe tanti Ileana lui Roman, vecina noastră, la noi acasă, să o ajute pe mămica, să mă nască odat*, că nu mai putea să mă țâie în burtă săraca. îmi venise sorocul și gata! Nu mai vroiam să stau nici în ruptul
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
umezeala și în întunericul acela, neastâmpărat, parcă doream să văd cât mai repede lumea și pământul - sublima și neasemuita creație, a Celui ce Le vede și Le face pe toate, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Cum a și ajuns, tanti Ileana lui Roman, a luat un ciubăr mare de lemn, a pus apă fierbinte aproape pe jumătate, și a pus-o pe mama cu „șezutul” deasupra ciubărului, astupând totul cu un ștergar mare de cânepă, ca să nu iasă aburii, facilitând
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
e singura scăpare a noastră, a românilor și a României. Și, pentru că m-am deconspirat, ca ideologie, mă declar iubitor de țară și neam, iubitor al monarhiei, despre care am auzit de la ai mei bunici și părinți, de la o mătușă - tanti Sicuța - care s-a văzut cu Majestatea Sa Regele Mihai la Capaclia-Niculițel, pe moșia talașmanilor, la dezvelirea Crucii Eroilor Necunoscuți din Cimitirul familiei mele de la Valea Talașmanilor, județul Tulcea, la trei kilometri de Niculițel, pe drumul spre Mănăstirea Cocoș, între
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
spus și dorea să obțină diplomă de opt clase. A dat dispoziție să se taie câteva găini de la ferma de păsări, doi purceluși mai cruzi, a adus vin și rachiu de la crama gospodăriei și le-a dat pe mâna lui tanti Veta, care se ocupa de obicei cu bucătăritul pentru oaspeții veniți de la raion sau regiune, când erau cazați la camera de oaspeți. Examinarea în „săptămâna patimilor”, cum o denumise în glumă directorul școlii, a decurs conform instrucțiunilor primite de la secția
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]