1,335 matches
-
nefericire, starea de rău se accentuează. După o oră, îl apucă o durere cumplită de cap, greu de neluat în seamă, și-o venă începe să-i pulseze între sprâncene, parând să răspândească vestea morții sale iminente, sub forma unui tatuaj crestat direct în scalp. După două ore, deși băuse mai multe pahare cu apă, bagă de seamă că-i e foarte cald, că are febră. Își trece degetul peste buza superioară și-l simte mereu umed. Senzația de teamă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unde arta și științele politice aveau prioritate asupra cultivării unui fizic armonios; dar, după absolvire, începuse să frecventeze o sală de fitness aparținând lanțului Gold’s Gym, ajungând în scurt timp să fie posesoarea unui trup de invidiat și fără tatuaje sau pierce-uri. Lucru cu adevărat neobișnuit ținând cont că își petrecuse ultimii 8 ani într-un cartier în care „arta corporală”, reprezentată prin desenele pe corp și găurirea voluntară a diferitelor părți ale corpului, era la mare prețuire. - Ia ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trebuit să fie gata de lucru la 6 dimineața. Palidă consolare, având în vedere că trebuia să lucreze și sâmbăta și duminica. Făcu un scurt inventar al trusei de machiaj și hotărî că mai are nevoie de cremă pentru mascarea tatuajelor de pe corp. Cum putea altfel protagonistul să pretindă în fața doamnelor venite din Teaneck și Garden City că este topit după eroina principală când pe bicepșii lui se putea citi „Dragoste eternă Robert”? Calvert închise cu zgomot cutia mare și galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încă mult înainte de plecarea lui, brațele ei păroase mă cuprind, trăgându-mă către încă o noapte chinuită, am impresia că soarele tot mai rumenește coaja de beton de deasupra capului meu, razele sale întunecate mă înfierbântă, gravând pe pielea mea tatuajele invidiei. Iată-l în patul ei, trupul său care crescuse în brațele mele, frecându-se lasciv de trupul ei umed, subțire și lung, asemenea unui șarpe, eu îl bat ușor pe umăr, lăsați-mă să stau cu voi, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
luă în seamă și-l fulgeră cu privirea pe Burke înainte de a-i arunca pe un ton acuzator: ― Nu mi-ați spus că va fi un android la bord! De ce? N-are rost să mă minți, Carter. I-am văzut tatuajul, la dușuri. Burke părea încurcat. ― Ei, da, mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap. Dar de ce te frămânți atâta? De ani de zile Compania plasează un sintet la bordul fiecărui aparat. Ei nu au nevoie de hipersomn și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
venit la mine să mă roage să o ajut. Ea a avut foc în casă în Spania în aceeași perioadă în care fratele ei, Cristi, a avut problemele acelea în noaptea de luni, 9 august. Am întrebat-o dacă au tatuaje și piercing în familie. A avut o reacție ciudată. Încerca să își scoată ce avea la buric, speriată. A confirmat că aveau demonul beției și al desfrâului în casă. Fata trăia necununată. M-am dus acasă la ei, în casa
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
imediat, iar eu am întrebat dacă nu poate aștepta până dimineață. Sincer, văzusem destul și nu mai voiam să văd nimic, mersi mult. Nu era nimic erotic la cele trei trupuri albe și grase pe care tocmai le văzusem, cu tot cu tatuaje, piercinguri, frizuri dubioase și accente și mai și. Vă vine să credeți că oamenii de afaceri se distrează dând bani pe porcăriile astea? Și nu vă pare rău de oamenii care fac asemenea filme oribile? Oricum, mereu am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În câteva mistere ale vieții. Băuse mai mult decât mine, dând paharele peste cap cu o rutină surprinzătoare, dar acum Își drese vocea și-mi explică pe un ton În același timp inflexibil și ferm, că gravorul respectiv făcea și tatuaje. Dacă voiam, puteam să merg cu el data viitoare când ne mai vedeam. La vârsta mea era „obligatoriu“ să ai un tatuaj. — Femeilor le plac bărbații cu clasă, știi. Dar trebuie să-ți găsești un model special. Ai vreo preferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vocea și-mi explică pe un ton În același timp inflexibil și ferm, că gravorul respectiv făcea și tatuaje. Dacă voiam, puteam să merg cu el data viitoare când ne mai vedeam. La vârsta mea era „obligatoriu“ să ai un tatuaj. — Femeilor le plac bărbații cu clasă, știi. Dar trebuie să-ți găsești un model special. Ai vreo preferință? Să nu alegi vreo ancoră sau cine știe ce inimă. Dă urât. Toți au așa ceva. Mă interesa dacă el Însuși are unul. Anton zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu pași fermi, dar afectați, ca de marionetă, cu brațele alungite și gâtul Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un statut social privilegiat. Arătându-ne un afiș cu șase cazuri ordonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar uneori și oamenilor cu un statut social privilegiat. Arătându-ne un afiș cu șase cazuri ordonate În trei rânduri, toate adunate din cercul de cunoștințe ale Fundației, prietenul Dorei ne povesti că el Însuși Își scrisese cândva dizertația despre tatuaje, dintr-o perspectivă „socio-biologică“. În aceasta, Karp susținea că nu execuția tatuajului, ci modelul ales era cel care trăda clasa socială la care aparținea persoana respectivă. În partea superioară a afișului un piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
afiș cu șase cazuri ordonate În trei rânduri, toate adunate din cercul de cunoștințe ale Fundației, prietenul Dorei ne povesti că el Însuși Își scrisese cândva dizertația despre tatuaje, dintr-o perspectivă „socio-biologică“. În aceasta, Karp susținea că nu execuția tatuajului, ci modelul ales era cel care trăda clasa socială la care aparținea persoana respectivă. În partea superioară a afișului un piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel pe care tocmai am avut prilejul să-l văd. Lângă el, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cele din rândul de mijloc, care, după cum am dedus, prezentau cu siguranță clasa medie. Ambele erau cu femei și ambele erau tăiate astfel Încât doar părțile tatuate erau vizibile. Una dintre doamne, aparent, cea mai tânără, stătea cu fața spre spectator. Tatuajul era un model de lenjerie intimă cu volănașe, cu franjuri care Îi acopereau pelvisul și gambele. Dacă te uitai printre pleoape, arăta ca Îmbrăcămintea adevărată - poate nu cea mai fină piesă de dessous, dar elegantă și executată cu grijă. Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și gambele. Dacă te uitai printre pleoape, arăta ca Îmbrăcămintea adevărată - poate nu cea mai fină piesă de dessous, dar elegantă și executată cu grijă. Cealaltă femeie care părea mai În vârstă fusese fotografiată cu spatele la spectatori. Pe spate avea un tatuaj cu o pisică poznașă, cu spatele arcuit, și cu un șoarece taciturn, alunecând spre crăpătură. Cele două animale, Înmărmurite Într-o dușmănie receptivă, erau pictate pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia Își invita prietenii sau dușmanii să descopere gaura În care șoricelul mititel se grăbea să se ascundă de urmăritorul său fioros. Cât despre ea, nu avea de etalat nici un tatuaj. „De ce să-mi poluez trupul?“ a ripostat vinerea trecută, când stăteam În fața oglinzii șifonierului ei. Amintindu-mi de ceva ce am auzit, mă Întrebam dacă femeile chiar considerau bărbații tatuați ca având „clasă“. Dora mă ajuta să-mi pun gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
considerau bărbații tatuați ca având „clasă“. Dora mă ajuta să-mi pun gulerul Înalt de crêpe. După ce termină, Își Încrucișă mâinile sub sâni și inhală adânc, aproape cu plăcere, apoi Își ținu respirația. Abia după ce scoase aerul din piept, spuse: — Tatuaje? Clasă? Ce să spun... Există băștinași care poartă inele În sfârc și plăci din cel mai fin metal În jurul gâtului. Aici e adevărata clasă, după părerea mea. Totuși, oamenii numesc asta cultură primitivă. Imitându-i expresia corpului, i-am sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
expresia corpului, i-am sugerat că și În Germania existau oameni primitivi. Dora mă privi ironic. I-am explicat că În drum spre ea, trecusem cu bicicleta pe lângă un muncitor de pe șantier, care cobora țevi de canalizare În pământ. Cu tatuaje acoperindu-i tot corpul, purta inele În ambele sfârcuri, care fuseseră legate cu cinci sau șase lanțuri legănându-se și strălucind În soare. Cu siguranță, prietenii lui erau obișnuiți cu această extravaganță, fiindcă atunci când am Întrebat cât era ceasul, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de inhibiții. Oamenii uitau de indispoziții, Își recăpătau Încrederea și se dedicau minunilor euritmicii. Da, era chiar fantastic! Faptul că cei mai mulți aveau fețele și brațele inferioare bronzate, dar corpul alb ca varul nu avea nici o importanță. La fel cum nici tatuajele, cicatricele sau bătăturile nu erau mărci sociale. Sigur că nu. Atunci procedura și declarațiile poate? Porționarea mâncării și pedepsirea băieților tineri care sufereau de erecții involuntare? Poate că de fapt Adolf Koch n-a exagerat cu privință la funcția paradisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o cheie universală preferată de lăcătuși (am bănuit că așa a reușit să intre Anton la Dora), un plic maro cu două teancuri groase de franci și un sâmbure lipicios de cireașă, precum și, În mod ciudat, un studiu francez despre tatuaje. Cartea, nedesfăcută Încă din țiplă, fusese scrisă de o anumită „Karp, Adele, lic. méd. , sous la direction des mssrs Hervé Jacquet, prof. de méd. , et Martin Froehlich, dr. méd“. Eram pe punctul de a Închide valiza la loc când, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar Felix Karp. Când l-am vizitat anul trecut, doctorul ne-a explicat că pentru a face rost de obiecte rare pentru muzeu, oferea din când În când În schimb anumite servicii terapeutice. Și atunci ce era cu cartea despre tatuaje pe care am găsit-o În servieta lui Anton? Nu indica tocmai faptul că cei doi se cunoșteau? Probabil că Anton auzise de Dora chiar de la Karp. Sau. Stai. Nu, invers. Mai degrabă Dora a fost cea care a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șutisem din valiza lui. Capitolul douăzeci și unu Spre groaza mea, din cameră s-au auzit mișcări, apoi cineva smuci ușa - și nu era Anton, cum mă temeam, ci bărbatul cu părul blond ca paiul. Avea mânecile suflecate și brațele pline de tatuaje, printre care unul cu un bărbat Întins, cu picioarele desfăcute larg. Trebuie să fi așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care obișnuia să stea Dora, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu vârsta neclară avea picioarele legate de picioarele din față ale scaunului, cu mâinile sucite la spate. În afară de un halat de medic și o glugă trasă pe cap, nu mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu. Pe brațul superior stâng Îi fusese aplicată o bandă de cauciuc de un țol. Gemând, Își rostogoli capul Înainte și-napoi pe marginea scaunului. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o profesie care să-i permită să fie În același timp independentă și inventivă - și de asemenea, dacă era posibil, să-i permită să provoace un pic de suferință. Cu zece ani În urmă, mătușa Zeliha deschisese un salon de tatuaj unde Începuse să dezvolte o colecție de modele originale. Pe lângă modelele clasice ale acestei arte - trandafiri stacojii, fluturi multicolori, inimi umflate de iubire - și obișnuita compilație de insecte păroase, lupi fioroși și păianjeni gigantici, introdusese și propriile modele, inspirate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
singur principiu de bază: contradicția. Erau modele de chipuri pe jumătate feminine, pe jumătate masculine, trupuri pe jumătate umane, pe jumătate animale, copaci pe jumătate Înfloriți, pe jumătate uscați... Totuși, modelele ei nu erau populare. Clienții voiau să facă prin intermediul tatuajelor un fel de declarație, nu să adauge altă ambiguitate existenței lor și așa incerte. Tatuajele lor trebuiau să exprime o emoție simplă, nu un concept abstract. Învățându-și bine lecția, Zeliha a lansat atunci o serie nouă, o colecție compozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]