5,159 matches
-
casa, Gheorghe se făcea stacojiu la față și cu greu își stăpânea mânia, apoi ceda cuprins de durerea neputinței în fața unui sistem opresiv, iar lacrimile-i împăienjeneau ochii. Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și rețină lacrimile, să nu le lase să curgă. Cu fiecare zi ce trecea, aceștia se transformau în două globuri de gheață, care o înspăimântau pe Maria. Gheorghe nu mai avea nimic din omul blând, cald, pe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
poftit la ea în locuință, să stăm jos, să servim un pahar de apă. Bunicii mei, unchii mei, mătușile mele, mama au pășit pe aceste trepte, s-au sprijinit pe balustrada din fier forjat, au ridicat ochii spre fresca de pe tavan, au stat pe balcon și au contemplat forfota din stradă. În birourile comunității - arată ca o locuință cu mobilă veche si macrameuri (nu sunt sigură că erau macrameuri, dar era de parcă ar fi fost) - l-am întâlnit pe Dudi Lieberman
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
uitat În camera mea Deslușesc gânduri Unde întunericul nopții Macină sentimentele mele Merg prin cameră turmentat Pe ici pe colo nervii mei răbufnesc Și ajung în cerul înalt Somnul fuge din ce în ce mai departe Apoi mă-ntind pe pat Cu ochii spre tavanul înalt Am intrat în gânduri pe neașteptate Am auzit câțiva pași pe coridor Cineva poate vine la mine Desigur în urma urmelor Și-au adus aminte că exist Niciodată nu-i târziu ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ LINIȘTE MORTALĂ (Qetësi vdekjeje) Liniște mortală Nu se aude
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
ea îl vedea îndepărtându-se peste vii și peste păduri , peste poteci și peste dealuri. Întinse mâna tremurândă să-l atingă, să-l cheme ... Așa, fără glas. Deschise ochii mari , apoi îi închise încet, tot mai încet. Acolo, dincolo de colțul tavanului, peste dealurile Vingardului, omul ei și băiatul îi zâmbeau duios, făcându-i cu mâna, ei doi, fericiți. Mai în spate, Katarina, prietena ei din copilărie, îi întindea un bujor roz, zâmbindu-i cu gropițe, săsoaica... Veni și mama ei cu
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PROVOCARE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Petale insurgente îmi acuză oglinda din tavanul unui timp. Și iar alerg desculță și confuză, Să mai descopăr înc-un anotimp în care primăvara să nu doară ca fulguiala rece-n care taci. Să vină mută ca și prima oară. Să nu trezească sângele din maci. Parfumul ei
PROVOCARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382855_a_384184]
-
pe care o vede pe chipul acesteia. Uitase de toate și sufletul ei alerga printre note muzicale, dansând, fredonând, primind cu iubire și recunoștință această magie. Plutea printre picturile cu domnitori și scene reprezentative istoric, se gratula cu îngerașii de pe tavanul împodobit al Ateneului. Trăia cu o intensitate de nedescris acele momente. Iar muzica se derula atât de plăcut, începând cu viorile, continuând cu violele, apoi cu violoncelele și cel mai grav, cu contrabasul. Apoi alămurile din spatele instrumentelor cu coarde, și
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
să-i spună soțului care cu siguranță va primi vestea cu furie. Ziua trece foarte greu, parcă și timpul este împotriva ei, ploaia-și revarsă stropii cu zgomotos peste acoperișul de carton al casei, picuri mari încep să pătrundă prin tavanul găurit, Magdalena se apleacă și așează o crăticioară să nu se strângă băltoaca în mijlocul casei, plânge cerul, plânge și sufletul ei, cu cât se apropie mai tare amiaza teama-și pune amprenta peste gingășia ochilor ei mari. Avea deja trei
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
dincolo tăticu, lângă mine Sorinel...dar dacă vrea să stea lângă tăticu? Se crede bărbat, de!.. Și ăștia cu programele speciale de revelion, de ce nu mai încep odată? Se așeză pe scaun, fără să privească la televizor. Mătura cu privirea tavanul: ce-o face Sorinel acum? Te pomenești că-l răsfață mămica. Sau îl plimbă tăticu prin cine știe ce galaxie?.. Dacă nu vin? Și eu?.. Eu cu cine stau în seara asta? Că mi-e frică să văd cum se scurg clipele
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
seara acelei zile, telefonul suna continuu, Paul voia să se întâlnească cu ea. Ceva în interiorul ei, ceva ce până atunci fusese ascuns, ieșise în evidență. Somnul dispăruse, pofta de mâncare nu mai avea, la birou rămânea cu ochii ațintiți în tavan minute întregi. Colegii observaseră schimbarea, suferită de fată. Cel mai în vârstă dintre ei decretase cu glas solemn :”Olga e îndrăgostită”. Nimeni nu știa cine este tainicul iubit. Iubea cu pasiune, Paul tot timpul o asigura de iubirea lui. S-
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
grozav, era o clădire veche, probabil, după arhitectură, construită la începutul sec XX. A coborât din mașină și însoțit de șofer, a urcat scara din scândură în formă de spirală la primul etaj, între primul etaj și parter nu era tavan, doar un palier lat de 2 metrii cu un gard pe partea exterioară de un metru înălțime din scândură sculptată de nuc. Șoferul a scos o cheie din buzunar și a descuiat camera numărul șase. Mirosea frumos a detergent fin
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
perioada electorală? O să-i descurce ea, cumva, experta Magda Ciobanu. Pe langă interzicerea totală a fumatului în locurile publice închise, cu excepția pușcăriilor și aeroporturilor (câtă mărinimie!), pe lângă definirea balconului ca spațiu închis (!?), pe motiv că ar avea doi pereți și tavan, pe lângă bonusul de 30 de minute reclamă pentru ONG-uri, s-a votat la înghesuiala și un amendament încuietoare. Apărut cu o seară înainte de întrunirea Comisiei, pe site-ul Institutului de Pneumologie, si nu pe cel al Parlamentului, amendamentul aprobat
Scopul chiar scuză orice mijloace? [Corola-blog/BlogPost/92429_a_93721]
-
închis telefonul. Seara la 8 a parcat mașina, a deschis ușa cofetăriei, a făcut doi pași în interior, apoi a aruncat o privire prin tot salonul cu mese elegante și scaune înalte, două candelabre cu ciucuri din cristal tronau din tavanul camerei, în dreapta lui, într-un colț mai întunecat al încăperii, mascată de un stâlp de susținere era o masă unde, așezată cu spatele spre centrul salonului, stătea o doamnă. Mihai s-a îndreptat ... Citește mai mult Era în sala de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
închis telefonul.Seara la 8 a parcat mașina, a deschis ușa cofetăriei, a făcut doi pași în interior, apoi a aruncat o privire prin tot salonul cu mese elegante și scaune înalte, două candelabre cu ciucuri din cristal tronau din tavanul camerei, în dreapta lui, într-un colț mai întunecat al încăperii, mascată de un stâlp de susținere era o masă unde, așezată cu spatele spre centrul salonului, stătea o doamnă. Mihai s-a îndreptat ... XI. DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
acoperiș” și vă asigur că propoziția dvs. este bine înțeleasă. Da, nu are acoperiș, adică putem să visăm cât de sus vrem, pentru că niciodată, dar niciodată nu va exista riscul ca ideile noastre „novatoare” să se dea cu capul de tavan... Nu ne va durea capul nici când, tot așa, pe nepusă masă, prin vreo grevă mai mult sau mai puțin spontană, portavocile sindicatelor din învățământ, nesolidarizate și necimentale în idei, vor arunca decibelii revendicărilor în eter. Fără acoperiș sunt și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93446_a_94738]
-
tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... Citește mai mult Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun.-I-auzi Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă!-Nu! Că nu mă despart de ea niciodată.Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... XX. NUIAUA FERMECATĂ-5, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015. În acest moment vă mărturisesc că mi-a înghețat pasta în pix de atâta frică. Degeaba mă implorați să fac ceva ca să-l salvez pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mai fumezi. Te uiți pe vizor. E o femeie, vine, uneori, câteva ceasuri. În câteva rânduri, a rămas până dimineața. Odată nu a plecat câteva zile. Prea mult. Vrei să fii singur; să privești la pereți, să te uiți la tavan, să te gândești; să stai, ca mort, ceasuri în șir; să nu te întrebe nimeni, nu suporți să fii întrebat. Deschizi; cu hârțoagele întinse pe pat, pe podea, cu ultima frază jumătate așternută pe hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
piatră și cărămizi explodă de jur Împrejur, În timp ce zidurile cetății vibrau, zguduite din temelii de violența ciocnirii. Unghiul exterior al turnului, surpat pe o Înălțime de două etaje, se Înclină Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul prăbușirii, iar apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile, sunetele surde ale veselei și strigătele Îl făcură să se teamă că Îl va apuca din nou durerea cumplită de cap. Toată vânzoleala aceea Îi aminti de piața de dimineață. Tocmai se gândea să plece când un glas Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că scânteile pe care le vedea erau niște noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se zărea o grămadă de materiale detritice, fragmente de piatră și ecarisate ce aduceau cu niște trepte grosolane. Se apropie pentru a estima dacă pe acolo ar fi putut trece cineva. Cu surprindere, descoperi că nu era vorba de resturile tavanului, ci de capătul unei scări care se afunda În Întuneric. Strânse daga În pumn și coborî prima treaptă. Scara abruptă se desfășura În spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre ce... Nu Își termină Întrebarea. Pe chipul poetului coborâse o mască impasibilă care nu lăsa loc pentru discuții. Cu o frază seacă, rectorul Îi ordonă unuia dintre copiști să Îl Însoțească. Laboratorul era situat Într-o vastă subterană cu tavanul jos, ticsită cu mari recipiente din aramă și cu pietre de moară pentru fărâmițare și amestecarea culorilor. Miasme grele făceau aerul aproape irespirabil. Flavio era singur și tocmai turna o substanță Într-unul din ceaune cu o măsură din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridice În picioare. Încercă să Își Îndrepte haina cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt nespus de puternic, care mătura Întreaga cârciumă, izbindu-i pereții și tavanul. Flăcările din vasele cu jeratic se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era cât se poate de fermă, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de pe poarta infernului: lasciate ogni speranza voi ch`entrate. Nici că se putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți În tavan, am Încercat să Încropesc o ordine, să descopăr un sens În iureșul de evenimente și Întâmplări care se buluceau fără noimă În această cea mai neobișnuită zi a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zis, În celula) mea mai tulburat decât plecasem. Mi-era frică să adorm, aș fi vrut ca noaptea să dureze o veșnicie, chiar așa, Încărcată de amenințări și incertitudini cum era. Faptul că mi s-a părut a descoperi În tavan ochiul unei camere de luat vederi mai curând m-a nedumerit decât m-a surprins. La ce le folosea să mă mai și supravegheze? Poate doar ca să se asigure că n-am de gând să mă sinucid. 11 N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]