6,480 matches
-
activitate foarte vie și, în graba ei, febrilă ediții noui, conferințe, expoziții. Societatea reacționează în feluri deosebite (...) Apoi, nouile postulate (...) se acomodează gustului popular”. Autorul articolului consemnează „compromisurile” cu linia moderată a revistei Rhytm (echivalent modernist al maghiarului Nyugatt). Este taxat — în spiritul „masculin” al futurismului și constructivismului — expresionismul „feminin” și „sentimental”: „Dela 1920 mișcarea slăbește. Se ivesc nouile curente întoarcerea la clasicism. Formiștii pierd terenul. Exodul începe mulți, neputînd trăi în atmosfera ostilă, emigrează. Vai, soarta de totdeauna a artistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Călinescu reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul publicului studențesc - tradiționalismul antimodernist. Perspectiva medicalizantă, curentă în epocă, asupra literaturii de avangardă - taxată drept „maladivă”, „morbidă” și „dezaxată” - nu ținea cont de intenționalitatea auctorială (citește: programarea haosului textual, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în artă (avînd drept reflex predilecția pentru mit și mistică, pentru „stările extatice și vizionare”). Opinînd că „Domeniul psicologic a fost invadat nu numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imagism violent. Ca o compensație, excelează prin balastul locurilor comune. (...) se reduce la o retorică anatemă împotriva formelor mai vechi de artă. Cum va fi arta nouă, căreia i se închină, nici un cuvînt de lămurire sau de precizare”. Versurile sînt taxate de „inepții - cu variații de dozaj și ton”, un poem futurist în proză al lui M. Cosma („La poupeé au sommeil d’allumettes”) conducîndu-l pe autorul studiului la un nou diagnostic de psihoză pe baza obsesiei „negativului”: „Tocmai pentru că scribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poupeé au sommeil d’allumettes”) conducîndu-l pe autorul studiului la un nou diagnostic de psihoză pe baza obsesiei „negativului”: „Tocmai pentru că scribul insistă atît asupra ideei de negativ, presupunem că buletinul medical ar arăta o reacție pozitivă”. De „iresponsabil” e taxat și St. Roll din Integral, a cărui poezie se reduce la o „abracadabrandă asociație de noțiuni contrarii și contradictorii”, făcînd „concurență lexicului desordonat al copiilor și al bolnavilor”. Mostrele poetice ale integraliștilor sînt considerate, ricanant, inferioare „exagerărilor stilistice ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetic imagist”, Voronca „nu s-a decis să abandoneze această pistă de ocol și să revie la vechea matcă a acestei poezii organice, căreia originalitatea imaginilor i-ar crește prestigiul și i-ar intensifica strălucirea”. „Strălucirea autonomă a imaginilor” e taxată ca o abatere de la norma subordonării lor față de un peisaj „organic”. Exemplul „descompunerii” din pictura lui Fernand Léger - o descompunere analitică a componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor modern ce este un peisagiu. Nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în comentariul din Adevărul al lui G. Călinescu despre amintita „încercare”, cît și în articolul ostil din Ulise al lui Mircea Grigorescu la adresa „Vieții lui Mihai Eminescu” (text polemic, în care critica raționalistă „de azi” - Cioculescu, Călinescu, P. Constantinescu - e taxată, ironic, drept „cacofonică”...) Tînărul Boz este un entuziast al literaturii de avangardă; un susținător avizat, în pofida nu puținelor naivități și a efuziunilor juvenile. În Adevărul, 45, nr. 14604, 12 august 1931, el prezintă elogios personalitatea lui Tristan Tzara care, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Atîta cîtă este, importanța acțiunii sale critice rămîne însă legată de promovarea modernității poetice radicale. În prefața Cărții cu poeți, tînărul autor își formulează, în termeni aproximativi, estetica, respingînd în egală măsură critica impresionistă („lirism”) și critica „istorică, pur dogmatică” (taxată drept „enucleiată”). Potrivit lui Boz, „așa-numitul impresionism critic, doctrina criticii ca operă de artă, își trage podișul de sub picioare, căci nu face decît să înlocuiască un irațional (emoția artistului) printr-un alt irațional (emoția criticului), astfel că deplasarea rămîne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
E. Lovinescu l-a ignorat complet în calitate de critic (deși referirile la el nu lipsesc din Agende, iar într-o notă din 30 iunie 1929 menționează o relatare - în cenaclu - a lui G. Cipran „din repertoriul lui Hurmuz”...). Faptul a fost taxat dur de F. Aderca în 1937, cu ocazia apariției Istoriei... actualizate (v. „Oameni și idei la cîntar”, în Adevărul, an LI, nr. 16466, 3 octombrie 1937, p. 1-2, rubrica „Contribuții critice”, unde îi reproșează criticului „o uitare extrem de regretabilă”: anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Urmuz, Nichita Stănescu avea importante rezerve față de avangardă... Ca o replică la această acțiune, tînărul critic de artă timișorean Andrei Pintilie publica în România literară un eseu despre autorul Paginilor bizare, intitulat „Urmuz cu «u» de la umor», în care taxează acid demersul comemorativ al revistei Manuscriptum: „În loc de catalog s-a tras în cîteva sute de exemplare numărul 6 al revistei Urmuz, urmaș parodic al adevăratei publicații de avangardă scoasă de Geo Bogza în anul 1928 la Cîmpina. Parodic pentru că, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Scuze. Nu sunt dependentă de ceas. Dar evident că mă bazez pe el. Și voi ați face la fel, dacă timpul v-ar fi măsurat în intervale de șase minute. La fiecare șase minute din viața mea profesională trebuie să taxez un client. Și totul apare pe o fișă de pontaj computerizată, pe capitole. 11.00-11.06 Întocmit contract pentru Proiectul A 11.06-11.12 Amendat documentația pentru Clientul B 11.12-11.18 Consultat punctual asupra Contractului C În primele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de la Berry Forbes. Îl chema Jacob, se ocupa de tranzacții internaționale uriașe, și avea chiar mai puțin timp decât mine. În cele din urmă, ajunsesem la o rutină record de șase minute, la fix dacă am fi vrut să ne taxăm unul pe celălalt. (Dar, evident, n-o făceam.) El se ocupa de orgasmul meu, eu de-al lui. Și pe urmă ne verificam e-mail-urile. Ceea ce înseamnă, practic, orgasme simultane. Așa că nu se poate spune că nu am avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am fost avocată... sunt tot eu ! O vreme Nathaniel nu spune nimic, se uită doar țintă în pământ. Îmi țin respirația, disperată și totuși plină de speranță. Apoi ridică privirea cu o jumătate de zâmbet chinuit. — Și cât o să mă taxezi pentru conversația asta ? Expir ușurată la culme. E OK. A acceptat situația. — Păi, o mie de lire, zic în treacăt. Îți trimit factura. — Samanta Sweeting, avocat de drept corporatist. Mă măsoară din priviri preț de câteva clipe. Nah. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe în față cojile de semințe pe care saliva s-a congelat deja. În autobuz la această oră nu se prea taxează bilete, fie pentru că mulți călători au abonamente, fie pentru că se merge pe blat. Oricum, în asemenea aglomerație, cum ar putea pătrunde orice controlor sau controloare, simbol al conștiinței ubicue și imposibil de păcălit? Doar să zboare în chip de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru a salva pe cineva ? În plus, din cauza noii cotituri spre business pe care a apucat-o totul, un nou concept, profesionalismul În artă, a Înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fărĂ fond. Cineva care Își risipește talentul În proiecte lipsite de importanță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pentru a salva pe cineva ? în plus, din cauza noii cotituri spre business pe care a apucat-o totul, un nou concept, profesionalismul în artă, a înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fără fond. Cineva care își risipește talentul în proiecte lipsite de importanță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îi plăcea literatura însă adevărat, era foarte modestă și de aceea o prefera... lui, care de obicei vedea numai blonde în fața ochilor. Blonda lor profesoară de limbă română bănuia că se inspira de peste tot când îi vedea lucrările și o taxa la note. Astfel erau veșnic amândouă în situații conflictuale, dar și-a schimbat brusc părerea când a văzut în teză niște citate ce nu existau în manuale și la cei din jur, însă lui Stani i-a întărit ideea că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
acea rezonanța lungă care face să vezi într-adevăr că lume și viață sunt un vis. {EminescuOpVII 279} Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la primărie. Viața are pentru el însămnătate numai întrucît se percepe taxa pentru înscrierea în condicele stării civile, moartea întrucît se percepe o taxă pentru îngropăciune și întrucît se adaogă cu unul numărul născuților și al morților. Membrul de la primărie nu vede în acești oameni decât indivizi impozabili, subcomisarul - indivizi ce trebuiesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
existat o anumită colaborare În acei ani. Încă În decembrie 1944, la o consfătuire cu secretarii regionali ai Partidului Comunist, se manifestă Îngrijorare față de Încercarea P.S.D. de a forma un partid socialist evreiesc, la xe "Timișoara"Timișoara, tendință ce era taxată ca „bundistă”2. Trebuie spus că, În epocă - anii 1944-1948 -, Partidul Social-Democrat, În special aripa T. xe "Petrescu"Petrescu, a fost singura forță politică din România ce a dovedit o sensibilitate constantă la problematica evreiască. De altfel, la Conferința sa
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
spus că, Încă de la Început, societatea românească În integralitatea sa, deși a recunoscut necesitatea măsurilor de reparații, nu a văzut În aplicarea acestora o urgență a societății românești, a statului român, ca stat de drept. Mass-media și diverșii oameni politici taxau aceste măsuri drept „cererile evreilor”, și nu ca necesități ale societății românești. Chiar dacă a fost proclamată legea din 16 decembrie 1944 privind abrogarea tuturor măsurilor discriminatorii Împotriva populației evreiești, În practică, diversele măsuri au fost mult Întârziate. Era și acesta
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
îl înțelegea, reprezintă un exemplu tipic. A apărut un nou dogmatism al schimbării. Orice idee de schimbare, susținută cu sugestia că ea este o preluare a experienței Occidentului, reprezintă „Reforma”. Orice act de chestionare a unui program de reformă este taxat a exprima o mentalitate comunistă. Orice invitație la meditație echivala cu suspectarea unei intenții de blocare a schimbării. O componentă centrală a acestei orientări a fost acceptarea oricărui program venit din Occident. Într-o anumită măsură, tehnocrații tindeau să se
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
economice ale tranziției, fără a se preciza dimensiunile așteptate și sursele lor. Scăderea PIB-ului în 1991-1993 era considerată a fi nu numai normală, ci chiar pozitivă, reprezentând un indicator al restructurării economiei. Creșterea PIB-ului în 1995-1996 a fost taxată de partidele de opoziție de atunci a fi fost artificială, rezultat al stopării reformei, și nu un început sănătos de relansare economică. Guvernarea CDR din 1997 nici nu și-a stabilit ca obiectiv creșterea economică, ci accelerarea reformei, adică privatizarea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Populația este, în principiu, orientată pozitiv, dar capacitatea ei de înțelegere e limitată. În consecință, simpla explicație ar putea duce la rezultatele așteptate: acceptarea costurilor inevitabile. Unele măsuri de diminuare a costurilor sociale luate de guvernarea din 1992-1996 au fost taxate ca fiind demagogice, cu efecte negative grave asupra procesului de tranziție. Ele au fost considerate a reprezenta expresia unui populism care a paralizat procesul de schimbări, fiind responsabile de crizele tranziției. Pe atunci s-a forjat expresia care descria patternul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sacrificiilor, dar și a centrării pe interesele imediate. Populația nu este coaptă pentru a înțelege și sprijini schimbările, nu pentru că nu le-ar accepta, ci pentru că se află mai mult sub presiunea dificultăților de zi cu zi. Un politician a taxat-o cu ștampila stupid people. Populația este tentată să exercite o presiune socială continuă, care, în consecință, este dacă nu neapărat antireformă, în mod cert limitatoare a reformei. Presiunea socială exercitată pentru diminuarea costurilor sociale ale tranziției este deci contraproductivă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
numai inacceptabil de mari, ci estimate a fi inutile, în sensul că ele nu mai erau percepute a duce la o schimbare de succes în viitor. Într-o a doua etapă, s-a cristalizat o altă schemă atitudinală. Ceea ce era taxat ca fiind populism de inspirație mai degrabă comunistă începe să devină o dimensiune strategică obligatorie. Accelerarea reformei nu poate fi realizată printr-o morală intransigentă de tip kantian, ci pe baza unei morale pragmatice care acordă o anumită atenție suportabilității
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]