2,883 matches
-
Highgate? Atunci mi-am dat seama că dacă Lynn chiar avea de gând să divorțeze de Harry, aș putea să i-l prezint pe Alfie. Cu cunoștințele ei despre axele rutiere principale ale Londrei, ar fi partenerul perfect pentru un taximetrist. S-ar putea testa unul pe celălalt găsind cea mai scurtă rută de la The Angel, Islington până la Theatre Royal, Drury Lane. — O, noi nu ne-am gândit, am mormăit eu. Ceva miroase foarte bine, spuse Ed frecându-și mâinile încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
I-am explicat ce se întâmplase. —Nu-ți face griji. E o urgență și, oricum, eram încă treaz. Nu am nevoie de prea mult somn la vârsta mea. A venit în douăzeci de minute și a condus ca un adevărat taximetrist până la Chelsea and Westminster Hospital, gata să provoace patru accidente și enervându-l la culme pe fiecare șofer pe care-l depășea sau căruia îi tăia calea. Am lăsat-o pe Lynn la pavilionul unde era tratat Harry. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nimic ireparabil, nu? Nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Nu părea să fie un moment bun să-i spun cât de multe se schimbaseră. —Alfie, el e Mark, soțul meu. Mark păru surprins că mai nou îl tratam pe taximetrist ca pe un prieten apropiat. De când cercul nostru de prieteni a fost, și continuă să fie, decimat de repercusiunile recentei noastre despărțiri, am simțit că ar trebui să fie recunoscător că mai există cineva care să se bucure că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a timpului. Ce e rău în asta? Nu e nimic rău cu asta. Până în momentul în care ți se duce naibii căsnicia, iar cei câțiva prieteni își închid telefoanele. Și-atunci, nu mai ai de ales. Trebuie să-ți suni taximetristul. —Alfie, arăți tare rău. —E doar un pic de gripă, atâta tot. Ei bine, acum sunt eu aici. Lasă-mă să intru să-ți încălzesc niște supă. Am aburcat cele trei sacoșe pline pe masa lui din bucătărie. —Dumnezeule, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu îngrozită de dulapurile și frigiderul lui aproape goale. Alfie se simți jignit. — Parcă aș avea o sută de ani și aș avea nevoie ca Asociația Femeilor din zonă să vină și să mă hrănească forțat cu prăjituri. Sunt un taximetrist londonez. Asta mă face indestructibil. E doar un virus neînsemnat, atâta tot. Într-o zi-două mă pun pe picioare. Dar s-a lăsat să cadă la loc în fotoliu și m-a lăsat să mă agit în jurul lui. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îmi strigă ea. Un fel de rudă, am răspuns. —A fost dus la spital azi-noapte. Am văzut ambulanța sosind. O, nu. Știți unde l-au dus? Femeia se gândi o clipă. —La St George’s probabil. L-am pus pe taximetrist să mă ducă la St George’s unde îmi luă jumătate de oră, fiind nevoită să mint de mai multe ori că sunt fiica lui, ca să dau de Alfie. Era într-o rezervă de la cardiologie și părea bătrân și obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din cauza tupeului lui Alfie. Billy vinde prăjituri de-alea cu răvaș de cincisprezece ani și nimeni nu a găsit vreodată o surpriză, doar mesajul ăla în toate! Toată lumea s-a tăvălit de râs ca semn de apreciere unanimă a umorului taximetriștilor pe seama pasagerilor nefericiți. Am coborât rușinată, încântată că puteam acum adăuga la lista de realizări din ultimele două luni bătaia de joc la înmormântarea unui taximetrist. Pun pariu că nici o prăjitură cu răvaș din lumea asta nu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
toate! Toată lumea s-a tăvălit de râs ca semn de apreciere unanimă a umorului taximetriștilor pe seama pasagerilor nefericiți. Am coborât rușinată, încântată că puteam acum adăuga la lista de realizări din ultimele două luni bătaia de joc la înmormântarea unui taximetrist. Pun pariu că nici o prăjitură cu răvaș din lumea asta nu ar fi putut să o prezică pe asta. Lisa și Kieran trebuiau să ajungă la spital pentru primul control pentru sarcină. —Trebuie să ne vedem, mi-a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
erau la limită, dar ne descurcam. Taxiurile au ajuns la șapte jumătate datorită inspirației pe care o avusese Lisa să își facă prieteni la înmormântarea lui Alfie. La ieșirea din biserică, s-a prezentat celui mai puțin intimidant grup de taximetriști drept femeia care a chemat ambulanța pentru Alfie când a suferit atacul și care l-a ținut de mână în timp ce-și dădea ultima suflare (ceea ce era adevărat). După ce i-a făcut să se simtă stânjeniți, și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
băgat capul pe ușă. Neața, iubire, a zis el. Vin la tine imediat. Îți fac un ceai. Numai că e un nebun jos și-ntâi să scap de el. Nu, tati, i-am spus eu. Nu e nebun. E un taximetrist. Trezește-o pe Anna. Pun pariu că e pantoful ei. — Aha, deci în sfârșit s-a deranjat să mai dea pe-acasă? a urlat mama din camera ei. Tata s-a dus spre camera Annei bombănind: — Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama din camera ei. Tata s-a dus spre camera Annei bombănind: — Ar fi trebuit să-mi dau seama că Anna e băgată-n chestia asta. Anna a fost trezită imediat. Și s-a dovedit că bărbatul de la ușă era taximetristul care o adusese pe Anna noaptea trecută. Când își terminase tura, găsise pantoful în spatele scaunelor din față. Iar acum călătorea, ca Făt-Frumos, pe la toate casele pe unde dusese tinere în cursul nopții, încercând să stabilească al cui era pantoful. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în spatele scaunelor din față. Iar acum călătorea, ca Făt-Frumos, pe la toate casele pe unde dusese tinere în cursul nopții, încercând să stabilească al cui era pantoful. Iar Anna era, într-adevăr, Cenușăreasa lui. Anna i-a mulțumit plină de efuziune. Taximetristul a plecat. Anna s-a întors în pat. Tata s-a dus la serviciu. Eu am închis ochii. Iar Kate a început să plângă. Și același lucru am făcut și eu. Capitolul șasetc "Capitolul șase" Vreme umedă și vântoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
neașteptată. Singurele sunete au fost fâșâitul ștergătoarelor de parbriz și ploaia care bubuia pe acoperișul mașinii. Am trecut prin suburbiile adormite și, într-un final, taxiul m-a depus în fața casei. Care era cufundată în întuneric. I-am mulțumit politicoasă taximetristului că mă adusese acasă. El mi-a mulțumit politicos pentru suma de bani pe care i-o înmânasem. Și ne-am luat la revedere. Era unu și zece. Mi-am deschis singură ușă și am intrat în tăcere. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și sub ușă. „Literatură o ocupație bună pentru trîntori.” Electricianul de la parter mi-a strecurat În buzunarul de la haină un bilețel Împăturit În opt, albastru, pe care scria: „Obuz Din el se fac pendule și călimări. Suflul obuzului te orbește”. Taximetristul de la zece mi-a trîntit-o drept În față: „Artiști SÎnt cu toții niște impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă Învechită). Să te miri că sînt Îmbrăcați ca și ceilalți oameni (formulă Învechită). SÎnt deseori invitați la petreceri. Ceea ce fac ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iese la iveală că De Niro joacă precum Scorsese sau invers), numai că fiind un tip tăcut și excesiv, driverul Își cumpără vreo cinci pistoale plus un cuțit de vînătoare ca pentru grizzly. Subiectul filmului e limpede și amar: un taximetrist solitar bate noaptea străzile New York-ului și-i descoperă treptat urîțenia, Întunericul, se Îndrăgostește de Cybill Shepherd, acumulează o ură tot mai densă față de sordidul și gunoaiele metropolei, ce trebuie măturate, șterse de pe hartă, și tot zice chestia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împușcă un client, iar la sfîrșit pe moșu’ care ținea registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe planeta de deșeuri de undeva trebuia Început și să o salveze pe micuța Iris ce nu dădea nici cel mai mic semn c-ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
auditiv, cu scrisoarea de mulțumire a părinților din off ai lui Iris, ce-i transmit eroului că ea e cuminte acum, Învață. De aici ar fi putut ieși un Taxi Driver II, unde Iris ajunge avocat, se Îndrăgostește cuc de taximetrist și el Îi Împușcă părinții. Scena cu baia de sînge, petrecută În camera de lucru a fetei, apare ca o justificare fără cusur a deviației spre normal, adică spre școală, a minorei. Filmul (Palme d’Or, Cannes) este solid construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Filmul (Palme d’Or, Cannes) este solid construit, cu o terifiantă grijă pentru detalii, mișcări subtile ale camerei În cele mai banale secvențe de pildă aceea unde De Niro Îi telefonează blondei: sînt trei telefoane pe perete, de dimensiuni descrescătoare, taximetristul vorbește la cel mare din dreapta și pe neașteptate compoziția se echilibrează prin deplasarea aparatului tot spre dreapta, În vizor intrînd un lung culoar la capătul căruia se vede strada (În aceeași carte a lui Scorsese despre el Însuși, am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai infernal , De Niro oferindu-i iubitei un disc cu Jim Morrison și ducînd-o apoi la filmul suedez, scena cu balansarea televizorului, măcelul). O sumedenie de cadre ți se fixează-n minte Într-o lume a psihiatriei curate, netaxate, singur taximetristul pornește Întruna aparatul de taxat și-i taxează pe toți, deși toți sînt În rol, iar Bobby, la 33 de ani, joacă desăvîrșit. Ce rămîne totuși neclar: dacă Scorsese chiar crede Într-un asemenea personaj transformat În erou (un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un scop declarat pozitiv), sau Își bate joc de societatea care transformă În erou un criminal obișnuit (chiar dacă fost luptător În veșnicul Vietnam), cu motivație inversă. Pentru că o motivație În plan strict moral nu poate exista. La urma urmei, taximetristul este un tip amitriptilinoid ce-și scrie jurnalul și nu face altceva decît să lichideze niște indivizi departe de-a Întruchipa răul major. Șoferul de taxi fiind de fapt un alt Perry cu sînge rece care, În loc să omoare la Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după un război, făcînd mici afaceri la fel de dezolante, habar n-are ce vrea Sașa, ce cîntă, iar muzicianul nu-i În stare să-i explice, fraze despre insondabil nu cunoaște, așa că Încearcă, de vreo trei ori, să i-l cînte, taximetristul ascultîndu-l c-un ochi Închis de efort și fum de țigară și sfîrșind invariabil prin a nu da doi bani pe-o asemenea muzică care nici măcar nu se poate ține minte. Totuși, din cînd În cînd, cu un confortabil sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al destrămării și-al singurătății Într-o lume nu foarte bine fixată-n balamale. Peste cîteva luni intervine hazardul, și muzicianul, descoperit de o trupă americană de jazz aflată-n turneu, este cooptat pentru un concert. Oprit la un stop, taximetristul privește prin parbriz și, dincolo de semafor, Îl recunoaște deodată pe Sașa pe-un ecran uriaș de stradă, nu-i vine să creadă, se apleacă mult Înainte ca să vadă mai bine, pornește-n trombă spre casă și dă drumul la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sașa care, pe scenă, cîntă devastator, cu mușchii gîtului Încordați, venele gata să plesnească și ochii strîns Închiși, improvizînd la saxofon Întreaga lui viață improvizată, muzica e țipăt, spaimă, furie, cutremur, și atunci, pe neașteptate, apar cîteva lacrimi În ochii taximetristului. Insurmontabilul baraj dintre cei doi se fisurează cu zgomot de lacrimi, apoi se surpă și este pulverizat de forța uriașă și tragică a saxofonului care nu mai e doar un instrument, e Sașa, și, pentru o clipă de o inimaginabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
durează mai puțin decît o piesă de jazz, decît o minune. Dar s-a petrecut. Și se va mai petrece un timp În capilarele sufletului celor care Încă mai cred În copilăria lumii. Cu lacrimile acum șiroindu-i pe obraji, taximetristul intră În muzică cu Întreaga lui inocență uitată, se pierde În absolut. Momentul este atît de covîrșitor Încît poți plînge și tu, deși nu te filmează nimeni. Pentru că dacă limitele pot fi făcute praf prin muzică sau orice altceva, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drept, dar nu mai contează, miracolul s-a produs, de finalul filmului, care readuce lucrurile la locul lor, În brațele derizoriului, cu litere albe pe fond negru: după două discuri scoase În America, Sașa e internat Într-un ospiciu, iar taximetristul Își cumpără o mașină nouă. Cum s-a văzut, nimic asemănător la Eastwood sau Stone, mai bine rămîneau la ce se pricep, western și Vietnam. Și dacă tot am ajuns la Saigon, să spunem că Platoon este un film bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]