1,731 matches
-
ies de aici? A durat ceva până Ashling a reușit să răspundă. —Pe una de zece. 52tc "52" Când Jack a ajuns la hotelul Herbert Park, petrecerea era în toi. Locul era ticsit, copii din Colleen stăteau pe mese în teancuri mari și lucioase, iar fetele puseseră în funcțiune o întreagă bandă rulantă umană care să-i întrețină pe invitați. În prima linie stătea evident Lisa, care, strălucitoare și fermecătoare, probabil că nu arătase niciodată mai frumoasă. Apoi urma Ashling, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui slăbănoagă, fața lui palidă și osoasă era plină de mizerie, iar degetele - de noroi. — Miros urât, recunoscu el, rușinat. Îmi pare rău. Ceva explodă în sufletul ei. O durere, o furie. —Prosoape. Dinții ei erau încleștați în timp ce punea un teanc moale de prosoape în brațele lui. —Șampon, periuță de dinți de rezervă. Aici este mașina de spălat, detergent. Aici aragazul, ibricul, ceai, cafea. Dacă găsești ceva comestibil în frigider, ești bine-venit să mănânci. Apoi a bătut palma cu el. —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a bătut palma cu el. —Trebuie să ajung la muncă, Boo, ne vedem mai târziu. Nu voi uita niciodată asta. A închis ușa, în timp ce el stătea în hol, cu genunchii blugilor lăsați în stilul pantalonilor lui Charlie Chaplin, și cu teancul de prosoape în brațe, moale și alb ca o bezea. Când Ashling a ajuns la serviciu, Jack Devine îi spuse: — Te așteaptă cineva. A arătat către un bărbat care stătea la biroul ei, beat mangă. În secunda în care Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
peste șoc, apoi să dea de Marcus și să vadă ce poate salva. Dar nu mai reușise să se dea jos din pat. Acum îi plăcea să stea aici și se gândise să rămână. Privirea ei fixă cădea peste un teanc de ghemotoace de șervețele. Toate nefolosite. Oare de ce nu plângea? Cantitatea imensă de durere pe care o simțea îi dădea dreptul să se lase pradă convulsiilor. Dar ochii ei rămâneau uscați. Nici o urmă - nici vocea, nici gâtul uscat, nici umflăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la fel de complicat și de delicat ca separarea unor gemeni siamezi. Jucându-se cu documente bancare, s-au întors cinci ani în timp și au încercat să facă o listă cu plățile pe care le făcuse fiecare pentru apartament. Cele două teancuri au devenit rapid foarte clar separate. De câteva ori, lucrurile au devenit tensionate și urâte, așa cum se întâmplă mai mereu când vine vorba de bani. Lisa insista cu convingere că ea plătise toate taxele pentru avocați, dar Oliver era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sperii, replică Ashling, prea obosită pentru a privi lucrurile de pe biroul ei. Când a ridicat capul pentru o clipă, a văzut-o pe Trix mimând către domnișoara Morley un Nu vrea ceai! Jack a dat buzna în birou, cu un teanc de documente sub braț, dar, când a văzut-o pe Ashling la birou, a încetinit ritmul și s-a luminat la față. —Cum mai ești? întrebă el gentil. —Păi, m-am dat jos din pat, spuse ea. Dar figura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe mama sa vie plîngînd În fața sicriului tatălui mort. Încercase s-o descrie. Nu avusese puterea s-o facă. Era exact cum spunea: autobiografia nu era punctul lui forte. PÎnă la urmă rînduise cele cîteva pagini deja scrise și micul teanc de Însemnări Într-un dosar plic, fără să bănuiască deloc că le va relua douăzeci de ani mai tîrziu, și nu doar Însemnările și cele cîteva pagini, ci o Întreagă documentație disparată pe care o strînsese În legătură cu cărțile tatălui lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Împăturite, dar, cînd am ajuns la vîrsta la care Îmi putea trezi interesul, revista avea mai mult de douăzeci de pagini și o copertă tipărită pe o frumoasă hîrtie tratată special pentru ilustrații și ușor mătăsoasă. Așteptam cu nerăbdare sosirea teancurilor de șpalturi, cam În jurul datei de cincisprezece ale lunii. Vara, ne duceam să le corectăm În grădină. Unul dintre avantajele vieții la Bruxelles era că putuseră Închiria o casă cu trei etaje și grădină. Tot Într-o casă locuiam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am recitit după ce am intrat În cameră să-mi iau o pălărie. Am decis să nu trimit scrisoarea. Aceea nu era o scrisoare. Nu te apuci să sîcÎi oamenii cu scrisori de douăzeci de pagini. Mi-am recitit din nou teancul de foi. Fără să-mi dau seama, scrisesem un Început de roman. Foarte ațîțat, m-am Îmbrăcat și am dat fuga În oraș ca să-mi cumpăr o mașină de scris. Am găsit pînă la urmă una mică, portativă, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vitrinei. M-am gîndit că, poate, tata rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte treaz și să mă descoasă În legătură cu Întîlnirea mea cu Bea. Am deslușit o siluetă ce aranja un teanc de cărți și am recunoscut profilul descărnat și nervos al lui Fermín În plină concentrare. Am bătut În geam cu degetele. Fermín se ridică, plăcut surprins, și Îmi făcu semn să vin pe la intrarea din dosul prăvăliei. — Mai muncești, Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prăbușit pe alocuri. Se zăreau ramele unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În urmă, acoperiseră pereții, precum și urme de mobile pe pardoseala de marmură. La un capăt al salonului se afla un cămin cu cîteva lemne pregătite. Un teanc de ziare vechi zăcea lîngă vătrai. Șemineul mirosea a foc recent și a cărbune. Bea Îngenunche și Începu să strecoare mai multe foi de ziar printre lemne. Scoase un chibrit și le aprinse, obținînd Îndată o coroană de flăcări. MÎinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a cărui răsuflare duhnea a sulf. Zacarías știa totul: Îi profețise ziua și ora la care urma să moară unchiul ei Venancio, marchidanul de unguente și agheazmă. Îi dezvăluise locul În care mama ei, o evlavioasă de ispravă, ascundea un teanc de scrisori primite de la un Înflăcărat student la medicină, posesor al unor slabe resurse financiare, Însă al unor solide cunoștințe de anatomie, În al cărui dormitor de pe străduța Santa María descoperise cu anticipație porțile raiului. O anunțase că exista ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu știu cîta oară și am constatat cu oroare că mai lipseau cîteva ore bune pînă cînd aveam s-o pot vedea - și atinge - din nou pe Bea. Am Încercat să pun În ordine chitanțele pe luna aceea, dar sunetul teancurilor de hîrtie Îmi amintea de foșnetul lenjeriei alunecînd pe șoldurile și pe coapsele palide ale doñei Beatriz Aguilar, sora prietenului meu din copilărie. — Daniel, plutești printre nori. Te Îngrijorează ceva? E vorba de Fermín? Am Încuviințat, rușinat. Prietenul meu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
argumentat el, și erau mai anoste. Pe hol era o masă de scris din lemn vechi, așezată cu fața spre panorama cu turnurile catedralei. Pe ea zăceau mașina Underwood pe care și-o cumpărase din avansul lui Cabestany și două teancuri de foi, unul În alb și celălalt scris pe ambele fețe. Julián Împărțea apartamentul cu un imens motan alb pe nume Kurtz. Felina mă privea bănuitoare de la picioarele stăpînului, ascuțindu-și ghearele. Am numărat două scaune, un cuier și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sînteți? Nimeni din tot biroul nu a Îndrăznit să schimbe cu mine vreo privire sau vreun cuvînt În timp ce Îmi strîngeam lucrurile. CÎnd am coborît pe scară, Mercedes a alergat după mine și mi-a Înmînat un plic care conținea un teanc de bancnote și niște monede. — Aproape toți au contribuit cu cît au putut. Ia-l, te rog. Nu pentru tine, pentru noi. În seara aceea, m-am dus În apartamentul din Ronda de San Antonio. Julián mă aștepta ca Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și cînd ar fi fost opera altcuiva. Cicatricele Încercării sale erau vizibile. Am descoperit că Julián arunca În foc pagini pe care le scrisese cu febrilitate În intervalul cît nu ne văzusem. Odată, profitînd de absența lui, am recuperat un teanc de file din cenușă. Vorbea despre tine. Julián Îmi spusese cîndva că o povestire e o scrisoare pe care autorul și-o scrie sieși pentru a-și povesti lucruri pe care, altminteri, nu le-ar putea afla. De multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rămas preferatul meu. Astăzi, cu trei decade În spate, nu mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea. În timp ce scriu aceste rînduri pe tejgheaua librăriei, fiul meu Julián, care mîine Împlinește zece ani, se uită la mine zîmbitor și intrigat de teancul ăsta de foi care tot crește și iar crește, convins, poate, că și taică-său a contractat boala aceea a cărților și a cuvintelor. Julián are ochii și inteligența maică-sii, și Îmi place să cred că posedă ingenuitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
devotament. — Ai dreptate, conțopistule! spuse Rogojin. Ai dreptate, suflet beat! Eh, fie ce-o fi! Nastasia Filippovna! strigă el, privind-o ca un dement, intimidat și brusc îmbărbătat până la impertinență. Uitați optsprezece mii! Și trânti în fața ei pe masă un teanc de bani înveliți în hârtie albă și legat în cruciș cu niște șnururi. Iată-i! Și... vor mai fi! Nu avea curajul să spună tot ce ar fi vrut. Nu, nu, nu! îi șopti iar Lebedev cu o mină grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rochie albastră a frumoasei și taciturnei nemțoaice; nu se scuză și nici măcar nu-și dădu seama. Apropiindu-se de masă, puse pe ea obiectul ciudat cu care intrase în salon ținându-l în față, cu ambele mâini întinse. Era un teanc mare de bani, înalt de vreo trei și lung de vreo patru verșoci 34, bine împachetat în Curierul bursei, strâns legat din toate părțile și de două ori în cruciș cu o sfoară din cele cu care se leagă căpățânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
auzeau țipete din toate părțile — Katia, Pașa, dați-i apă, spirt! strigă Nastasia Filippovna, înșfăcă vătraiul și apucă cu el pachetul. Aproape toată hârtia din exterior arsese și se prefăcuse în scrum, însă de îndată remarcară că interiorul era neatins. Teancul de bani fusese învelit într-un ziar împăturit în trei și banii erau întregi. Toți răsuflară ușurați. — Poate că vreo miișoară s-o fi stricat un pic, dar restul au scăpat neatinși, rosti cu înduioșare Lebedev. — Toți sunt ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la Nastasia Filippovna, Ganea, întorcându-se acasă, nu se culcase, ci așteptase, cu o nerăbdare febrilă, întoarcerea prințului care plecase la Ekaterinhof și revenise de acolo spre ora șase dimineața. Atunci Ganea intrase în camera lui, îi pusese pe masă teancul de bani pârjoliți pe care i-i dăruise Nastasia Filippovna, când zăcea leșinat. Îl rugase insistent pe prinț să-i restituie, la prima ocazie, acest cadou Nastasiei Filippovna. Când intrase în camera prințului, Ganea era ostil și aproape disperat; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o ură infinită, în pofida tremurului de spaimă, care tot nu i se potolise. Acum, domnilor, veți afla totul, eu... eu... ascultați... Iarăși, teribil de grăbit, își înșfăcă foile de hârtie; acestea alunecară și se împrăștiară, el se străduia să refacă teancul; filele tremurau în mâinile lui; mult timp nu reuși să-și termine pregătirile. Lectura, în sfârșit, începu. Mai întâi, vreo cinci minute, autorul neașteptatului articol încă mai respira întretăiat și citea incoerent și neuniform; apoi, însă, vocea îi deveni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ghemuită jos, sub volan. Văzuse un tip ce dădea târcoale mașinii și a crezut că trebuie să fie un gangster. În Ames, mergem direct în campus, la oficiul poștal al Universității, la post Delivery (post restant). Aci ne așteaptă un teanc de ziare și un pachet de scrisori sosite din țară. Nici aici nu mi se cere vreo legitimație. Ne așezăm pe covorul de iarbă verde al universității - lucru permis - și timp de o oră intrăm în contact cu țara. De la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să iasă, mâncând pe apucate, lucrând cu furie, ca un intoxicat. Erau două camere cu totul, Înțesate cu cărți puse teanc prin toate colțurile, cu rafturile dulapurilor Îndoindu-se sub greutatea lor. Văzui imediat masa cu calculatorul, imprimanta, fișierele cu dischete. Câteva tablouri În puținele spații neocupate de rafturi, și chiar În fața mesei o gravură din secolul al XVII-lea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că nu. Suntem democrați.” „Suntem democrați.” Își aprinse o țigară. Eu Îmi amintii pentru ce venisem. „Mi-ați vorbit de un manuscris dactilografiat despre Templieri”, am zis. „Adevărat... Ia să vedem. Era Într-o mapă de polivinilin...” Scotocea Într-un teanc de manuscrise și Încerca să scoată unul de pe la jumătatea teancului, fără să le miște pe celelalte. Operație riscantă. Într-adevăr, teancul se răsturnă parțial pe podea. Belbo ținea acum În mână mapa de polivinilin. Mă uitai la indice și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]