8,384 matches
-
pentru că îi este confirmată mereu imaturitatea. În acest scop el are de întreținut dorința de joc. Livius Ciocârlie crede că joaca lui Gombrowicz „nu e atât a unui glumeț, cât a unui om agresiv”. Voința de putere, așadar, chiar și teatrală, este, de asemenea, necesară, fiind un efort ce nu presupune lupta cu sine, ci cu ceilalți - imaturitate fără deschideri spre lume, dar autentică. Ajungem la o concluzie interesantă: „Nu sunt (scriitorii imaturi, n.m. M.M.), sau nu în mod esențial, vanitoși
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
NETĂ, si care s-a desfășurat la Vrața, în Bulgaria, între 17 și 22 mai. Pornind în căutarea noului spirit al teatrului european, trupe din Macedonia, Grecia, Muntenegru, Bulgaria, Șerbia și România au luat parte cu entuziasm la acest eveniment teatral, considerat cel important din Balcani. Un juriu format din specialiști cu experiență - cronicari și dramaturgi precum: Eleonora Makarova (Rusia), Todor Kuzmanov (Macedonia), Goce Ristevski (Macedonia), Simon Grabovač (Șerbia), Veselina Gyuleva (Bulgaria) - a decernat spectacolului Comedie de modă veche de Alexei
Teatrul Nottara, festivaluri pline de premii și aplauze. Gala VedeTeatru by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28629_a_29954]
-
au impresionat, cu talentul și dăruirea lor, atât pe spectatori, cât și pe criticii de teatru. În perioada 17-24 mai s-a desfășurat la Buzău cea de-a XI-a ediție a Galei Vedetelor - VEDETEATRU. Teatrul Evreiesc de Stat, Compania Teatrală Vouă, Teatrul Nottara, ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București și Compania Passe-Partout Dan Puric au urcat pe scenă în Secțiunea Oficială cu producții tonice, de bună calitate, ale căror distribuții au cuprins mari nume ale teatrului românesc, precum: Maia Morgenstern
Teatrul Nottara, festivaluri pline de premii și aplauze. Gala VedeTeatru by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28629_a_29954]
-
foarte scurtă perioadă de timp în toată lumea. nerecomandat sub 16 ani Duminică, 06 aprilie, orele 19.00 CE ZILE FRUMOASE! de Samuel Beckett cu: Sabrina Iașchevici, Ionuț Vișan Scenografie: Valentin Vârlan Regie: Sânziana Stoican "Ce zile frumoase!" este un eseu teatral despre trecerea timpului și efectul pe care aceasta îl are asupra condiției umane. O femeie, Winnie, se scufundă încet într-o movila de pământ sub un soare nimicitor. Alături, liber să se miște se află Willie, soțul ei. Se aude
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
tot atîtea puncte de vedere aparținînd Cetății literare”, cînd descriindu-i, plin de umor lui Camil Baltazar adolescenții din Brăila: „Băieții nici măcar de treabă nu sînt. Iar fetele nu își pot scuza incolora prostie nici cu un romantism perimat, dar teatral simpatic. Altădată, simpla veste a venirii unui poet le-ar fi dat nopți de insomnie. Astăzi, conștiente de propriile lor valori, sînt feministe...” Gabriela Gîrmacea își urmărește personajul cu voluptatea unui romancier și cu tenacitatea unui detectiv. Parisul a apărut
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
exemplu pentru generațiile tinere. Mulți aveau de învățat de la el, chiar dacă erau mai mari decât el", a spus o sursă pentru . Actorul Sorin Șaguna s-a născut în Buzău și avea doar 25 de ani. Absolvise Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale" din București și deja jucase pe scenă alături de cei mai îndrăgiți actori. Sorin Șaguna a intrat și în sufletele celor ce îi admiră cariera și nu oricum, și nici oriunde, ci chiar pe micile ecrane
Sorin Șaguna a murit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/43109_a_44434]
-
lui Cuza. O babă fără nume, țigancă, este bucătăreasa familiei Rim în Concert din muzică de Bach. Deși lăsată anonimă de autoare, ea are un rol important în acțiunea din casa Rimilor și apare destul de des în roman, în roluri teatrale de mic motor al acțiunii. În același roman, la primul episod carnal între el și prințesa Maxențiu, care se petrece într-un grajd de cai de curse, Lică Trubadurul e excitat suplimentar de (aparenta) extracție rromă a nobilei sale patroane
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
Sine ira et studio, în absența oricărui spirit de revanșă, ba chiar cu iubire, scrie cuvinte necruțătoare despre fiica ei. Nu se cruță nici pe ea (rar, e adevărat). La înmormântarea primului soț: „...până și durerea mea avea ceva exterior, teatral - chiar grija pentru ținută...” Parcă drogată la graniță, „prințesa” scrie despre Uniunea Sovietică și despre Stalin uriașe prostii. Mai apucă, după câțiva ani, să scrie și pe dos. Punându-mi-se diverse întrebări într-o emisiune, mi-am dat seama
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
al romanului acestuia, Falsificatorii de bani, Vilar își părăsește familia (dar fără s-o urască, precum modelul său literar!) și „urcă” din sud la Paris, orașul pe care îl socotește „lăcașul vieții”. Întâlnirea cu Charles Dullin - figură proeminentă a vieții teatrale care, la al său „l’Atelier” de pe colina Montmartre, atrage seară de seară un public extrem de divers - e decisivă pentru orientarea lui Vilar spre cariera dramatică: aici își va face el ucenicia asistând la repetițiile maestrului, urcând uneori pe scenă
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Montmartre, atrage seară de seară un public extrem de divers - e decisivă pentru orientarea lui Vilar spre cariera dramatică: aici își va face el ucenicia asistând la repetițiile maestrului, urcând uneori pe scenă ca halebardier figurant, descoperindu-și aplecarea spre artizanatul teatral, o vocație la care nu va renunța niciodată, căci Dullin a știut să-i inculce respectul față de munca bine făcută și față de produsul de calitate, atent meșteșugit, iar asta îl va face să prețuiască mai mult ca oricine altcineva meseriile
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
și tatăl adoptiv, artistul, l-au învățat, amândoi, același lucru: concretul înainte de toate! Lui Vilar îi place să inițieze proiecte, să fie nu atât promotorul, cât mai ales creatorul lor, „omul cu ideea”. În anii 40 va crea o trupă teatrală pe care o va numi l’Equipe - iată cum transpare, de la bun început, atracția lui pentru activitatea de grup, pentru munca „în echipă”, cu condiția ca liderul să fie el însuși - iar mai apoi va anima, împreună cu André Clavé, La
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Iar odată ajuns își va lua libertatea să înființeze La Compagnie des sept (Compania celor șapte). În ciuda aparențelor, Vilar este un ambițios, un combatant dinamic și plin de zel! Adevăratul său debut, cel ce îl va impune ca remarcabilă prezență teatrală, ne apare astăzi de-a dreptul surprinzător, întrucât îi contrazice flagrant legenda. El se produce într-un teatru minuscul, „Théâtre de Poche Montparnasse”, având doar 60 de locuri, unde Vilar pune în scenă un autor nordic aproape necunoscut pe atunci
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
mai puțin adevărat că discursul aduce cu un scenariu sau cu un spectacol prin grăbita trecere în revistă a episoadelor relevante pentru realitățile despicate și, în final, odată cu intersectarea realităților, printr-o cortină alegorică. Ideea e că narațiunea preia aluviunile teatrale și concretizează un scenariu fantast, ce poate fi omologat oricând de realitățile experimentate de cititor. Pactul propus de Dumitru Radu Popa are în vedere cititorul pregătit să accepte faliile realității și imersiunea fenomenelor cristalizate oniric. De aceea, în proza lui
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
Premiile UNITER (Uniunii Teatrale din România) au declanșat un război între Emilia Popescu și Ion Caramitru. Profesorul de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Marian Popescu, a comentat acest subiect pentru . Problemele au început în momentul în care s-a dat publicității lista cu
Ce este dincolo de scandalul dintre Emilia Popescu și Ion Caramitru. ”Ar trebui să dea de gândit” () [Corola-journal/Journalistic/42408_a_43733]
-
de acord", a declarat președintele UNITER, conform Mediafax. Profesorul de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Marian Popescu, a comentat acest subiect pentru ” Este vorba despre niște reacții care privesc un fenomen mai profund. Nu este ceva de suprafață. Critica teatrală în România a pierdut din credibilitate de-a lungul ultimilor ani în ciuda unor eforturi notabile. De asemenea, trebuie spus că imaginea de ansamblu a teatrului românesc nu arată foarte bine în sensul că, dacă este să comparăm cu ceea ce s-
Ce este dincolo de scandalul dintre Emilia Popescu și Ion Caramitru. ”Ar trebui să dea de gândit” () [Corola-journal/Journalistic/42408_a_43733]
-
au provocat întotdeauna astfel de reacții. Acest lucru ar fi trebuit să îi dea de gândit domnului Ion Caramitru. Reacțiile despre care discutăm arată un fenomen, ceva care se dezvoltă în ani de zile, iar dumnealui - în calitate de președinte al Uniunii Teatrale din România - ar trebui să întreprindă ceva”. Întrebat care sunt efectele unui astfel de scandal, profesorul a explicat pentru că nu există nimic de acest fel. ”Publicul nu este atent la așa ceva. Sunt atenți doar cei interesați de efectul teatral, în
Ce este dincolo de scandalul dintre Emilia Popescu și Ion Caramitru. ”Ar trebui să dea de gândit” () [Corola-journal/Journalistic/42408_a_43733]
-
Uniunii Teatrale din România - ar trebui să întreprindă ceva”. Întrebat care sunt efectele unui astfel de scandal, profesorul a explicat pentru că nu există nimic de acest fel. ”Publicul nu este atent la așa ceva. Sunt atenți doar cei interesați de efectul teatral, în general oameni din profesie. Scandaluri din acestea au mai fost. Nu vor fi consecințe. Nervozitatea de moment va trece, iar acordarea premiilor va provoca de asemenea nemulțumiri. Juriul își va da seama că este vorba despre o piesă jucată
Ce este dincolo de scandalul dintre Emilia Popescu și Ion Caramitru. ”Ar trebui să dea de gândit” () [Corola-journal/Journalistic/42408_a_43733]
-
cap podoaba supremă, Coroana. „, dar Regină!” îi spune Regizorul, Actriței sale. Coroana lui Macbeth... Și o altă Împărăție. Cea fără de sfîrșit a iubirii, a neuitării. Aureliu Manea a fost studentul lui Radu Penciulescu și coleg cu George Banu, un triptic teatral, un ținut al visului și al izbăvirii. Pentru mine. Sprijinindu-și capul pe mînă, Aureliu Manea, privește departe și șoptește, ca pentru sine, desprins de tot, de toți și de toate: „O să fie frumos, o să fie frumos. O să fie superb
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
dat tînărului Søren imboldul de a-și întrece rivalul. Straniu este că paladinul danez cade chiar în greșelile pe care i le impută episcopului Mynster, mai precis stilul artistic, considerat impropriu pentru niște mărturii cu scop propovăduitor, și apoi alura teatrală a exemplelor date, care nu fac decît să-l distragă pe ascultător de la gravitatea subiectului. În fine, blîndețea cu care Mynster își admonesta ascultătorii îi părea lui Kierkegaard o invitație la lenea minții și la complacerea în letargie morală, cînd
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
perioada obsedantului deceniu devine naratorul-personaj al unui român, tragismul epocii este anulat de situațiile comice create de naivitatea perspectivei acestuia. Despre Mircea Diaconu Mircea Diaconu (n. 24 decembrie 1949) este actor, politician, scriitor și profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din București. A fost directorul Teatrului „Nottara” pînă în 2011. A jucat atît în piese de teatru pe scenele naționale, cît și în producții cinematografice celebre, precum De ce trag clopotele, Mitică?, Buletin de București, Asfalt
Viața pare mai frumoasă când îți citește Mircea Diaconu. Unde îți dă întâlnire () [Corola-journal/Journalistic/44904_a_46229]
-
Istvan Teglas, al doilea actor după Marius Manole care joacă trei spectacole de teatru într-o zi, gătește marți seara la Serendipity și nu oricum, ci teatru cu gust. Spectacolul Chutney, în cadrul căruia arta culinară își dă întâlnire cu cea teatrală, îi va avea în rolurile principale pe Istvan Teglas și Valentina Popa. Piesa, pusă la cale de Vitalie Bichir, se va juca marți, 25 februarie, ora 19:30 la Ceainăria Serendipity. Str. Dumbrava Roșie nr 12. Chutney, proiectul teatral produs
Istvan Teglas gătește teatru cu gust la Serendipity () [Corola-journal/Journalistic/44928_a_46253]
-
cea teatrală, îi va avea în rolurile principale pe Istvan Teglas și Valentina Popa. Piesa, pusă la cale de Vitalie Bichir, se va juca marți, 25 februarie, ora 19:30 la Ceainăria Serendipity. Str. Dumbrava Roșie nr 12. Chutney, proiectul teatral produs de Teatru La Masă, unește literatura, actoria și bucătăria internațională sub umbrela teatrului independent, iar accesul la spectacol se face în baza rezervărilor la numerele de telefon 0743 283 342/ 0747013106. „Mie îmi place foarte tare piesa. Este un
Istvan Teglas gătește teatru cu gust la Serendipity () [Corola-journal/Journalistic/44928_a_46253]
-
teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestinduse mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumație teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască", scrie Nicolae Manolescu; "Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
geneză reciprocă. Carmelia Leonte vorbește, cu dreptate, despre scena interioară a oricărei ființe uma-ne și despre actorul din noi, confirmând, o dată mai mult, ipotezele unor teoreticieni ai textului literar: "Tipologia textuală spune Julia Kristeva în Recherches pour une sémanalyse este teatrală: stabilește o scenă unde eul se joacă pe sine, se multiplică, devine actor și cheamă în acest act spectatorul cuprins și jucat ca unul din elementele neprivilegiate ale scenografiei", iar Carmelia Leonte merge mai departe: " De ce a ales Emil Botta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în același timp mai mult dar și mai puțin decât un om; mai puțin, în măsura în care se consideră o simplă ființă rațională, aridă, condamnată la singurătate; mai mult, în măsura în care se multiplică pe sine, mimează diverse vieți care se consumă scenic." Relația teatrală, în expresia ei scenică ori textuală, este un mod de sfidare a morții, observă Carmelia Leonte, dar și un spațiu de siguranță, de securizare a ființei pentru că, iată, chenarul alb din jurul textului și scena, cu aspațialitatea ei (avanscenă, față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]