1,169 matches
-
vom persecuta pozitiv pe cei cu pielea închisă. Vom cădea într-un rasism adulatoriu față de negri: căci doar cântă mai bine, dansează mai natural și câștigă toate probele de atletism (în primul rând pe acelea care ne obsedează lubric și teluric). România își va găsi propășirea tocmai datorită percepției eronate - atât de odioasa până mai deunăzi - de țară a romilor. Ceea ce nu e chiar eronat, din moment ce în România trăiesc cei mai multi țigani. O confuzie nu tocmai întâmplătoare... Deja prin „latin“ se înțelege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
sufletului. Mărturisește o intimitate. Este, de multe ori, o poezie de atmosferă sau mai bine zis o poezie a atmosferei, aspirând la imaterialitatea aerului și la imponderabilul unor nebuloase stări de conștiință. Proclamă transparențe, dar și viziuni de o densitate telurică, și adesea face aceasta în limbajul grației. De neuitat rămâne imaginea aceea a lui „Danilov“ impusă în volumele anilor ’80, de la Fântânile carteziene până la Deasupra lucrurilor, neantul, perambulând printr-un Copou metafizic, citindu-l pe Borges, sau așezat cu capul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
inevitabila pedeapsă a desacralizării pământului. Experimentele nucleare, poluarea, distrugerea vegetației și masacrarea faunei nu pot fi controlate fără o profundă schimbare de mentalitate a omului (post)modern față de pământ. Prin urmare, infuzia în masă de mitologie și metafizică arhaică privind teluricul este, spun eu, una absolut necesară. Cristalele Swarovschi ilustrează, la rândul lor, o mitologie postmodernă care seduce rapid imaginarul. Regăsim apoi fantasme mitico-religioase și în muzica pop, cu referire precisă la Michael Jackson și Madonna. Motivul sfârșitului lumii este citit
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Cer/Pământ. Cerul tată se unea cu pământul mamă, gest devenit mai apoi arhetipal pentru orice creație umană. Religia noastră a preluat ideea sub forma "creștinismului cosmic". Sacrul își făcea simțită prezența peste tot în lume, inclusiv sub chipul hierofaniilor telurice. Pământul era unitatea, temeiul la toate. Chiar și oamenii erau creațiile lui, iar mamele jucau rolul de gazdă privind intrarea festivă a copiilor în lume. Un real sentiment de filiație cosmică și de devoțiune mistică pentru pământ domina mentalul social
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ar fi (și) inevitabila pedeapsă a desacralizării pământului. Experimentele nucleare, poluarea, distrugerea vegetației și masacrarea faunei nu pot fi controlate fără o profundă schimbare de mentalitate a omului postmodern față de pământ. Infuzia în masă de mitologie și metafizică arhaică privind teluricul este astăzi una absolut necesară. Evident, nu în versiunile ei străvechi, clasice. Ceea ce contează până la urmă este conținutul sacru și nu expresiile ritualice ale devoțiunii telurice. Poate că resacralizarea pământului ar fi soluția profundă și de durată pe care politicienii
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a omului postmodern față de pământ. Infuzia în masă de mitologie și metafizică arhaică privind teluricul este astăzi una absolut necesară. Evident, nu în versiunile ei străvechi, clasice. Ceea ce contează până la urmă este conținutul sacru și nu expresiile ritualice ale devoțiunii telurice. Poate că resacralizarea pământului ar fi soluția profundă și de durată pe care politicienii summitului din Copenhaga sfârșitului de an 2009 ar trebui să și-o asume. Va fi oare infirmat scepticismul lui Jose Manuel Barroso? Ordalia bunului simț Confruntarea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
București, 1999, propune o definiție similară: "După cum frunza are două fețe: una strălucită, spre soare, alta mai întunecată, întoarsă spre pămînt (dar foarte însemnată, fiindcă prin ea respiră și se hrănește planta), tot astfel viața omenirii are două aspecte: unul teluric civilizația, adică tehnica materială; altul ceresc cultura, sau suma tuturor produselor sufletești, prin care omul caută să intre în echilibru cu restul creațiunii. Amîndouă sînt inseparabile și simultane (nu succesive, cum pretinde morfologia istorică a lui Spengler)" (p. 70). 11
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
topi, a se revărsa, a bea. Acest spațiu se construiește și se definește în permanentă opoziție cu cel transcendent; nu e numai o opoziție „jos”-„sus”, ci un preaplin al terestrului, în dauna transcendentului. Terestrul, dominat de acvatic și de teluric opune o lume densă de semnificații unui cer aproape gol, din care divinitatea a plecat cu un scop anume, acela al risipirii în jos, al valorizării prin spațiul al cărui locatar temporar și insignifiant este omul: „Fruct copt m-am
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
creativității, este condiționată de doi factori: unul interior determinat de capacitatea intelectuală a individului și unul exterior determinat de relațiile sociale ale individului cu mediul Înconjurător. Puterea extraordinară a tehnicii a schimbat Întreaga viață umană. Dominația tehnici Înseamnă sfârșitul erei telurice. Mediul organic natural al omului; pământul, plantele, animalele etc., poate fi distrus de tehnică. Din punct de vedere psihosocial, motivația acțiunii umane În procesul creației noului se supune dorinței individualităților de „recunoaștere”. Acțiunea umană spre creativitate poate fi explicată și
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
creativității, este condiționată de doi factori: unul interior determinat de capacitatea intelectuală a individului și unul exterior determinat de relațiile sociale ale individului cu mediul Înconjurător. Puterea extraordinară a tehnicii a schimbat Întreaga viață umană. Dominația tehnici Înseamnă sfârșitul erei telurice. Mediul organic natural al omului; pământul, plantele, animalele etc., poate fi distrus de tehnică. Din punct de vedere psihosocial, motivația acțiunii umane În procesul creației noului se supune dorinței individualităților de „recunoaștere”. Acțiunea umană spre creativitate poate fi explicată și
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164. În mitologia românească, solomonarii/șolomonarii se caracterizează prin evlavie, înțelepciune (ei învață dintr-o carte "toată știința și învățătura, câtă se află în lumea aceasta"165 timp în care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu, și-a dat cu părerea prietenul său Aurel Ștefanachi. Care Îi este poziția politică ne-o spune Însuși autorul, poetul Alexandru Tăcu: „Nu-s cronicar teluric, la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii”... Păstrându-și „Dreptul de a fi”..., neîncadrat politic și pentru că atunci când a Încercat o anumita apropiere alții i-au arătat spatele, Alexandru Tăcu Zeletin, păstrându-și „vărcile” fatidice, chiar de-a lungul coloanei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
interzis”, despre care regretatul Ioanid Romanescu scria În prefață să că reprezintă un act artistic și un document istoric. Alexandru Tăcu Își Încheia volumul precedent cu un poem intitulat ,, Drept de a fi eu” și se mărturisea: ,,Nu-s cronicar teluric la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii, bisericos credul;/ Nu cer ipocriziei păcatele să-mi ierte./ O cruce pentru oase mi-i destul”. Prin ,,Flaut Tenebra” - volum apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o Îndelunga incursiune În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
țările calde). Caracteristici fizice ale mediului independent de latitudine, cum ar fi conținutul în anumiți ioni de metale al apei și solului au fost incriminate în apariția bolii. Încă din anii 1950 s-au cercetat structura și particularitățile hidrice și telurice, în raport cu diferite elemente metalice și relația lor cu SM. Concluziile au fost diferite. S-a determinat în ultimul timp că excesul de aluminiu din sol, considerat un element care dezinhibă gena care antrenează sinteza proteinei bazice din mielină, ar fi
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
scoboară nivelul tragediei pe tărâmul psihologic (p. 337). El prezintă omul în dimensiunile sale naturale, în timp ce precursorii săi îl creează pe omul culturii, valorificând în el acea nouă dimensiune ce apare numai în clipa când ființa omenească, transcendând natura ei telurică, afirmă, în fapta liberă a conștiinței, esența ei spirituală. Concepția lui Euripide imprimă tragismului caracterul pur patetic, pe când tragicul eschilian este activ, eroic, creator (p. 337). Tot astfel, Zoe Dumitrescu-Bușulenga consideră că viziunea tragică a lui Sofocle nu are labilitatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mistere care se cer decriptate în ideea deslușirii unor sensuri ale existenței, înțelegând și mai bine însemnătatea regăsirii de sine. Se întâmplă un fel de investigație a absolutului, deși noi știm că el nu există, cel puțin la nivelul vieții telurice. Ca dintr-un arc de curcubeu ies iluziile, ies chiar iluminări de sub straturile evanescente, apar lucrurile multă vreme neobservate. Așa se naște frenezia cunoașterii. Pornim la drum ca-ntr-o aventură fascinantă a redescoperirii Iașului. Ne însoțește lumina Cetății. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în cântul lui Radames reflectă însăși emoția muzicii ajunsă la rang de geniu sonor. Muzica ne poartă departe, ne duce pe tărâmuri magice, în locuri de vrajă, paradisiace. Undele melodice zboară și odată cu ele ceva din noi, ceva desprins de teluric pentru a plana ușor către înălțimi amețitoare. O stare euforică, indescriptibilă, ceva de genul razei purtătoare în infinit, ne cuprinde și uităm de noi, uităm de totul. Unde suntem? Muzica se sprijină pe har iar omul pe prelungirile sale metafizice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
perceptibil un simbol. Se spune că altfel stau lucrurile cu cel care are o imagine magică a lumii, pentru el imaginea primordială și copia sunt una și aceeași. De la câmpul cu flori la cerul cu stele și înapoi în labirintul teluric. Călătoria în fermecătoarea natură este o permanentă ispită, tentația de a căuta mereu ceva, de a ne căuta și de a ne regăsi. Ne conduce firul Ariadnei și ieșim pentru o clipă din timpul profan. Vedem cum după furtună lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori. În timp ce noi eram prinși în procesul muncii, vecinii noștri, precum și rarii trecători de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori". Cartea este împânzită de citate din Biblie și din mari poeți români, astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
umblau numai cu "steaua" și cu "Irozii"; Țiganii cu colindele; cele trei zile sfinte erau albe, curate și pline de mireasma credinții. Cântecele de stea aveau în ele ceva înflorit și vesel, colindele se ridicau, sara, spre stele ca suspine telurice. Veselia cea mare a tineretului era concentrată asupra serbării sfântului Vasile ajunul anului-nou. Ș-acuma la sate, e acelaș spectacol; orașele au început a se diferenția. Îndată ce asfințește soarele, prind a umbla cu uratul copiii. După ce se face noapte, pornesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câmpii, crânguri, munți și stei seci, precum și efectul luminos al apariției lui (răsare), pregătit deja de portretul strălucitor, ne convinge că avem în față calul lui Mithra sau al lui Sol Invictus. De altfel, imaginarul universal conține tiparul hierogamiei uraniano - telurice: „În Leti, Sarmata, și în alte grupuri de insule aflate între partea occidentală a Noii Guinee și nordul Australiei, populația păgână privește soarele ca fiind principiul masculin care fertilizează pământul principiul feminin”. Soarele apare adeseori figurat de o pasăre (alternativ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de natură magică: „șoimul, al cărui tip simbolic este întotdeauna solar, uranian, masculin, diurn, este un simbol ascensional pe toate planurile, fizic, intelectual și moral”. Plecarea în incursiunea mitică se face odată cu apariția soarelui, într-un timp al nediferențierii uranian - teluric. Pornit să prindă cerbul care se fălește cu puterile sale invazive, „Gheorghe-ăl voinicu”, căruia i se și cântă colinda, va ieși din spațiul ordonat „Joi de dimineață,/ Pă nori și pă ceață” (PeceneagaTulcea). Aceeași structură poetică o regăsim în balada
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este motorul traseului inițiatic ca element civilizator de natură ignică. Aflat în vârful muntelui, focul capătă conotația unui dar sacru care necesită un proces de înălțare a ființei. Spațiile inițiatice analizate fac trecerea spre tărâmul confruntării arhetipale, „spațiu htonian al teluricului prodigios ce abolește legile existenței contingente, lume ce însumează bivalenta malefic - benefic, fertilitatea legată de prezența «Terrei Genetrix», dar și a maleficului, moartea ce devine aici element ritualic, intervenind ca separare de existența anterioară a eroului”. Locurile rituale formează o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]