1,011 matches
-
și „...G...” (compozitor Fred Popovici) - realizată în 1988. De asemenea, Compania de dans Mandala din Sfântu Gheorghe a realizat în 2007 un spectacol de teatru-dans, după nuvela lui Mircea Eliade, în regia lui Aimen Klimmeron, care „este rezultatul unui demers temerar (...) de a descoperi sensurile din textul lui Mircea Eliade, apelând la forța de expresie a dansului contemporan”. Filmul "Eu sunt Adam!" (lansat în 1996 și având o durată de 108 minute) a fost inspirat din proza fantastică a lui Mircea
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Carol, duce de Berry, cunoscut mai apoi și sub numele de Charles de France (Carol de Franța), a înjghebat o așa numită Ligă a Binelui Public. Foarte asemănătoare cu Pragueria, ei i s-a alăturat și Carol de Charolais, zis Temerarul, fiul lui Filip cel Bun. Izbucnirea revoltei a fost prilejuită de un incident cu burgunzii. În 1463 Filip cel Bun se adresase monarhului cerând ajutor pentru o expediție militară pe care o pregătea. Ludovic al XI-lea era hotărât să
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
șah. Acea concesie teritorială în favoarea Burgundiei, hotărâtă prin Tratatul de la Arras din 1435, trebuia să compenseze la vremea respectivă, asasinarea lui Ioan fără Frică la Montereau-Fault-Yonne, la 10 septembrie 1419. Știrea răscumpărării orașelor de către Ludovic a trezit consternarea lui Carol Temerarul , care, văzându -se privat de o parte din moștenire, s-a ridicat, mânios, împotriva tatălui său, ducele Filip cel Bun. Francisc al II-lea al Bretaniei, iritat de jugul dominației regale, i s-a alăturat. La fel și Ioan de
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
a putut începe negocierile, nefiind dispus să cedeze nimic în ce privește reforma conducerii regatului. A fost nevoit ca semneze tratatele de la Conflans la 5 octombrie 1465 și de la Saint Maur-les - Fossés la 29 octombrie 1465 prin care a retrocedat lui Carol Temerarul orașele abia răscumpărate din Somme. La 12 decembrie, potrivit cu cele înțelese la Conflans a lăsat fratelui său rebel Carol de Franța guvernarea Normandiei, concesie care până la urmă s-a dovedit de scurtă durată, deoarece acesta, încurcat intr-un conflict cu
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
a dovedit de scurtă durată, deoarece acesta, încurcat intr-un conflict cu ducele Bretaniei, o pierdu în 1466 în favoarea lui Ludovic, pentru ca apoi sa fie nevoit se refugieze tocmai în Bretania. După moartea lui Filip cel Bun în 1467, Carol Temerarul i-a urmat la conducerea ducatului Burgundiei. El avea ambiția de a transforma Burgundia într-un regat independent. În schimb, diverse regiuni, și mai ales locuitorii din Liège, se ridicau adesea contra sa. Aceștia din urmă se aliaseră chiar cu
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
El avea ambiția de a transforma Burgundia într-un regat independent. În schimb, diverse regiuni, și mai ales locuitorii din Liège, se ridicau adesea contra sa. Aceștia din urmă se aliaseră chiar cu regele Ludovic. La 1 octombrie 1467 Carol Temerarul a repus pe picioare coaliția militară contra regelui, formată împreună cu Carol de Franța, cu Francisc al II-lea al Bretaniei, cu Ioan de Bourbon si cu Ioan d'Alençon. După ce la 10 septembrie 1468 s-a semnat un tratat la
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
d'Alençon. După ce la 10 septembrie 1468 s-a semnat un tratat la Ancenis între Ludovic și Francisc al II-lea, ducele Bretaniei, prin care acesta din urmă se obligase să se retragă din coaliția cu burgunzii, în 1468 Carol Temerarul și Ludovic al XI-lea s-au întâlnit din nou (la 9 - 14 octombrie) pentru negocieri, de data asta în castelul ducelui, la Péronne. În acest răstimp Liège-ul a ridicat iarăși steagul revoltei, iar guvernatorul burgund al cetății a fost
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
apoi, la 30 octombrie 1468 silit să asiste neputincios la incendierea Liege-ului și la masacrarea apărătorilor săi de către burgunzi. După Bainville, acesta fusese cel mai rău pas din viața sa. Istoricul explică punerea în libertate a lui Ludovic de către Carol Temerarul prin prestigiul de care se bucura monarhul suzeran și instituția regală în ochii feudalilor, ca parte a sistemului bazat pe vasalitate, în ciuda tuturor relațiilor conflictuale. Dar, odată știindu-se la adăpost, Ludovic îl aruncă în 1469 în închisoare, într-o
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
1469 în închisoare, într-o cușcă de fier, pe sfetnicul său, cardinalul Jean de la Balue, descoperit trădător, îi dărui în aprilie fratelui său Carol, în semn de reconciliere, ducatul Guyenne în apanaj și în anul următor declară tratatul cu Carol Temerarul nul și neavenit. El începu să-și reclădească oastea, dorind să distrugă puterea Burgundiei și să pună capăt odată pentru totdeauna unui conflict care dăinuia deja de trei generații, de la asasinarea lui Ludovic de Orléans în 1407. Războiul a urmat
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
să reizbucnească în 1472 și să se încheie cu victoria lui Ludovic. Decesul, fără urmași, al fratelui său Carol în 1472 îl salvă de perspectiva amenințătoare a unui mariaj al acestuia cu Maria de Burgundia, unica fiică a lui Carol Temerarul, și îi permise să anexeze ducatul Guyenne la domeniile regale. Între timp Anglia era sfâșiată de războiul civil cunoscut sub numele de Războiul celor două roze. Ludovic a urmărit evenimentele de aproape, deoarece Carol Temerarul devenise aliatul Casei de York
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
unica fiică a lui Carol Temerarul, și îi permise să anexeze ducatul Guyenne la domeniile regale. Între timp Anglia era sfâșiată de războiul civil cunoscut sub numele de Războiul celor două roze. Ludovic a urmărit evenimentele de aproape, deoarece Carol Temerarul devenise aliatul Casei de York care se ridicase împotriva regelui Henric al VI-lea de Lancaster. Când Contele de Warwick, poreclit „The Kingmaker” (Făcătorul de regi) se certă cu noul rege Eduard al IV-lea, pe care îl ajutase să
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
că în vreme ce tatăl său i-a izgonit pe englezi prin forța armelor, el a izbutit acelaș lucru cu ajutorul pateului, a cărnii de cerb și a vinului de calitate. Văzând cu mare supărare succesul lui Ludovic în raporturile cu Anglia, Carol Temerarul porni la noi expediții militare în scopul asigurării supunerii unora din marii săi vasali. Astfel în 1472 el a invadat iarăși Picardia. De data aceasta asediul Beauvais-ului și a altor orașe de către Carol Temerarul a eșuat și acesta fu nevoit
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Ludovic în raporturile cu Anglia, Carol Temerarul porni la noi expediții militare în scopul asigurării supunerii unora din marii săi vasali. Astfel în 1472 el a invadat iarăși Picardia. De data aceasta asediul Beauvais-ului și a altor orașe de către Carol Temerarul a eșuat și acesta fu nevoit până la urmă să ceară pace. Philippe de Commines a trecut în tabăra regelui, unde s-a bucurat de o bună primire. Din întâmplările legate de luptele la Beauvais istoria a reținut în mod deosebit
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
50,000 scuzi necesari pentru eliberarea fiicei sale, iar în schimb i-a cedat lui Ludovic Lorena, comitatul Bar și Provence însăși. Margareta de Anjou, liberă, se alătură tatălui ei la Aix-en-Provence. Încă îi stătea în cale ducele Burgundiei, Carol Temerarul. Ludovic reuși de această dată să-l antreneze pe vechiul său dușman într-un conflict cu elvețienii, care între timp se întăriseră din punct de vedere militar. La 5 ianuarie 1477 Carol căzu în luptă cu aceștia la Nancy și
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Olanda și Episcopatul Utrecht. Prin căsătorie, ducatul intră în posesia Casei de Jülich (1371) iar apoi a celei de Egmont (1423). În a doua jumătate a secolului al XV-lea intră în atenția Burgunzilor, în 1473 fiind achiziționat de Carol Temerarul. Împăratul Maximilian I îl redă casei de Geldern dar ducatul este reachiziționat de Carol Quintul ce îl încorporează în Cele Șaptesprezece Provincii din Țările de Jos. În timpul Războiului de optzeci de ani statul face parte din Uniunea de la Utrecht a
Ducatul Geldern () [Corola-website/Science/314989_a_316318]
-
și a patrimoniului maritim al Marii Britanii, Regina aprobă avansarea onorifică a opt ofițeri printre care și Bear Grylls care devine Locotenent Comandant. În 2005, Grylls lansează "Facing the Frozen Ocean", a doua sa carte, în care sunt descrise detalii ale temerarei expediții. În anul 2005, Grylls conduce prima echipă care a încercat vreodată zborul cu paramotorul pe deasupra junglei de pe platoul cascadei Angel, cea mai înaltă cascadă din lume. Scopul echipei a fost acela de a atinge cel mai înalt și izolat
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
restricțiilor aeriene chineze. Faptul că recordul nu a fost înregistrat oficial și că nu a traversat pe deasupra Everestul nu au părut să îl afecteze pe Grylls, scopul expediției fiind acela de a împinge capacitățile personale dincolo de limite, atingerea unui obiectiv temerar și strângerea a un milion de dolari pentru Global Angels Charity. Pe 18 iulie 2008, o echipă formată din Bear Grylls, Al Hodgson — care avea picioarele amputate în urma unui atac terorist din Irlanda de Nord — și scoțianul Freddy MacDonald, stabilește un record
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
la creșterea puterii și avuției federației. Până în 1460, confederații controlau mare parte din teritoriul de la sud și vest de Rin până la munții Alpi și Jura, în special după victoriile împotriva Habsburgilor (bătălia de la Sempach, bătălia de la Näfels), în fața lui Carol Temerarul al Burgundiei în anii 1470, și după succesul mercenarilor elvețieni. Victoria elvețiană în Războiul Suab împotriva Ligii Suabe a împăratului Maximilian I în 1499 a dus la independența "de facto" a confederației față de Sfântul Imperiu Roman. Vechea Confederație Elvețiană dobândise
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Comedie "Iluzia comică", după Pierre Corneille, traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei "Viforul", o piesă istorică (considerată de mulți depășită) scrisă de Delavrancea. Însă viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
Zeno I nu a sărit în ajutorul Iberiei, care a fost înfrântă în 483 și devastată de persani. După o scurtă perioadă de exil în Lazica, Gorgasali a încheiat pacea cu persanii și a fost reîntronat în 485. După refuzul temerarului principe de a participa la o incursiune împotriva Bizanțului, Iberia a fost din nou atacată de sasanizi, sub comanda șahului Kavad. Deși armatele persane erau de trei ori mai numeroase decât cele iberice, georgienii au reușit să-și apere timp
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
acționeze grupuri de partizani anticomuniști. Formate din foști militari în armata regală, din foști legionari, țărani revoltați și chiar preoți, ele sunt uneori sprijinite din Occident, însă, de cele mai multe ori, de comunitățile din zona în care acționau, și întreprind acțiuni temerare împotriva reprezentanților din teritoriu ai autorităților comuniste. O astfel de acțiune a avut loc în noaptea de 12 spre 13 ianuarie 1949, la Teregova, în Munții Banatului, când un grup de partizani condus de Spiru Blănaru și Gheorghe Ionescu a
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
Teregova, când partizanii au dezarmat doi milițieni care îl arestaseră pe avocatul Cornel Costescu. Acesta a fost eliberat și a stat apoi ascuns până pe 5 martie, când a fost rearestat și închis în sediul Securității Timișoara. Ca ripostă la acțiunile temerare ale grupului condus de Gheorghe Ionescu și Spiru Blănaru, Direcția Generală a Securității Poporului a înființat la 22 ianuarie 1949 un Comandament Unic cu sediul la Caransebeș, sub comanda generalului Ion Băjenaru, cu misiunea să vâneze „bandele” de partizani care
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
atât România, cât și multe țări din Europa, între care (Italia, Belgia, Franța, Suedia, Danemarca, Cehoslovacia, Grecia, Germania, Ungaria) precum și din Asia. A scris cărți și a ținut conferințe pentru a relata impresii din aceste călătorii. Cea mai interesantă și temerară călătorie a întreprins-o în 1904, spre Capul Nord, pe un itinerar ce a cuprins Transilvania, Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Rostock, Copenhaga, Upsala, Capul Nord în Insula Mageroy. La întoarcere, a vizitat orașul Cristiania (în prezent Oslo), unde s-
Smaranda Gheorghiu () [Corola-website/Science/315567_a_316896]
-
indicație a faptului că a existat deja o localitate acolo în secolul al X-lea. În Evul Mediu, Lisse a fost o mică localitate; existau doar 50 de case în 1500. Din cauza războaielor prelungite (în special a războaielor lui Carol Temerarul și a Războiului de optzeci de ani), localitatea era predominant săracă. Populația trăa din agricultură, creșterea animalelor, precum și din recoltarea de turbă. În secolele XVII si XVIII, Lisse a fost, la fel ca Hillegom, casa multor domenii ale unor negustori
Lisse () [Corola-website/Science/315705_a_317034]
-
împăratul Sfântului Imperiu Roman, Eleonorei de Habsburg și a Isabellei de Habsburg. A fost sora cea mai tânără a Caterinei de Habsburg. Bunicii ei au fost Maximilian I, împăratul Sfântului Imperiu Roman și Maria de Burgundia, fiica ducelui burgundiei, Carol Temerarul. S-a căsătorit cu Ludovic al II-lea al Ungariei și a devenit regină a Boemiei 1522-1526, a Ungariei 1522-1526 și guvernatoare a Țărilor de Jos 1530-1555. Născută la Bruxelles la 15 septembrie, arhiducesa Maria de Austria a fost al
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]