3,283 matches
-
îl cuprinse emoția. Își aduse aminte de bieții nenorociți care l-au încurajat și l-au ajutat să evadeze, sperând că vor scăpa și ei. Apoi alunul... și falnicii brazi... Furios, începu să lovească cu paloșul lacătele de gheață ale temniței și să arunce fulgere din paloș în troiene. Acestea începură să se topească și să curgă în torenți pe fundul prăpastiei. Emoțiile îl gâtuiau... nu mai putea respira... Da! Pe aici a fost... Pe aici a suferit...Și nenorociții care
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
era. Dar prințesa observă că este trist și zâmbește forțat. Îl întrebă care este pricina supărării lui. El răspunse îngândurat: - Cum să nu fiu supărat dacă nu i-am găsit vii pe cei care am vrut să-i eliberez din Temnița Troienelor Uriașe. Pe salvatorii mei, pe cei care s-au luptat cu slujitorii ticăloasei? Nu l-am găsit în viață nici pe Ghiocel, viteazul tău vestitor. Sufletul lui s-a transformat în floare și nu l-am rupt. A fost
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
cel Nou. Ilarion, la Helespont, după ce a fost Sfințit Obștea l-a votat ca Stareț la Mânăstirea Pelechit ! Trăind sub Leon Armeanul, un Conducător nefast Ce reluat-a prigonirea, ca anti-iconoclast... Cu 40 de Monahi, Ilarion surghiunuit La Efes în temniță, pentru CHRISTOS au suferit ! Și-acolo-au fost uciși de o mână mișelească Primind Cununa Veșnică, de moarte Mucenicească ! ........................................... Sf.Mc.Nicandru și Marcian Ostași la Danubius, sub a Imperiului armă, Nicandru și Marcian, la Durostorum în Cazarmă, Sub Maximian-Galeriu, creștini
DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352770_a_354099]
-
Cununa Veșnică, de moarte Mucenicească ! ........................................... Sf.Mc.Nicandru și Marcian Ostași la Danubius, sub a Imperiului armă, Nicandru și Marcian, la Durostorum în Cazarmă, Sub Maximian-Galeriu, creștini deschis s-au declarat Cu Valentin, Isihie, Iulian și Pascerat ! Atunci cei 5 în temniță, cu ură fost-au aruncați Apoi o vreme scoși afară și din nou întemnițați... Amenințați ca să abjure, Credința nu și-au lepădat Și fiecare dintre ei, a fost îm chinuri torturat : Pârjoliți în jar și foc...bătuți cu toiegele... Apoi
DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352770_a_354099]
-
atunci nu aș fi înțeles-o, la reala ei valoare. Aceasta ar fi fost “povestea lui”, povestea vieții eminentului învățător Ion C. Panțu, din comuna Padina, județul Buzău, o poveste tristă, plină de durere, cu ani grei de condamnare în temnițele regimului totalitar comunist, pentru simplul motiv de a îndrăzni să-și dedice și să-și împartă viața între grija pentru familie, munca de învățător la catedra școlii unde lucra și, orele petrecute în arșița câmpului din Bărăgan pentru a asigura
AUTOR: IONUŢ HORIA T. LEOVEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352882_a_354211]
-
concluzia că esențial este modul cum se comportă o persoană față de apă. În anul 1472, abatele Karl Gastinsis a fost întemnițat pe baza unui denunț fals, acela că ar fi generat o stare maladivă unei doamne din înalta societate. În temniță, abatelui i se dădeau în fiecare zi o coajă de pâine mucegăită și o cană cu apă murdară și clocită. După 40 de zile, șeful temniței a constatat că abatele nu numai că nu era deloc slăbit, dar părea că
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
acela că ar fi generat o stare maladivă unei doamne din înalta societate. În temniță, abatelui i se dădeau în fiecare zi o coajă de pâine mucegăită și o cană cu apă murdară și clocită. După 40 de zile, șeful temniței a constatat că abatele nu numai că nu era deloc slăbit, dar părea că dobândise sănătate și putere, fapt care a servit inchzitorilor drept probă a legăturilor sale cu diavolul. Ulterior, sub tortură, abatele a mărturisit că de fiecare dată
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
însingurarea asumată a creatorului: ne construim zilnic; un cuvânt, o piatră, / un cuvânt, o piatră, / dăltuim în jurul nostru edificii de sunete / de aceea ne și auzim așa de greu unii pe alții / închiși în propria noastră singurătate / ca într-o temniță fără uși, fără ferestre („Temnița”). Titlurile volumelor, voit oximoronice, reflectă dualitatea intrinsecă, puternic polarizată, a creatoarei, chemările a două lumi opuse, de o frumusețe pură în complementaritatea lor. Între echinocțiu și solstițiu, poeta construiește un univers al rostirilor și rostuirilor
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
construim zilnic; un cuvânt, o piatră, / un cuvânt, o piatră, / dăltuim în jurul nostru edificii de sunete / de aceea ne și auzim așa de greu unii pe alții / închiși în propria noastră singurătate / ca într-o temniță fără uși, fără ferestre („Temnița”). Titlurile volumelor, voit oximoronice, reflectă dualitatea intrinsecă, puternic polarizată, a creatoarei, chemările a două lumi opuse, de o frumusețe pură în complementaritatea lor. Între echinocțiu și solstițiu, poeta construiește un univers al rostirilor și rostuirilor (Nimeni nu vinde pe nimeni
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
nu îi aruncau vorbe urâte, așa că rareori îl mai zărea cineva prin cetate și atunci, nu prea vorbea el cu nimeni. Într-una din zilele în care flăcăul nostru adusese turmele acasă, se trezi înconjurat de străjeri și aruncat în temnița cetății, fără să i se spună măcar motivul pentru care fusese închis. Cu toate că era speriat bietul de el, nu strigă, nu se opuse soldaților și nu puse întrebări. Intră în încăperea îngustă, întunecată, rece și umedă, căutând un loc în
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
cunoști multe nici despre tine! Vezi tu, păstorul și nevasta lui, cărora le spui părinți, nu au putut avea copii! Ei te-au găsit la marginea Pădurii Neumblate și te-au luat de suflet. Flăcăul încremeni în partea sa de temniță. Și-ar fi dus mâinile la urechi, să nu mai audă cuvintele babei, dar, undeva în sufletul său, știa că acele cuvinte nu erau minciuni. Voia să afle adevărul despre nașterea sa, despre părinții lui adevărați, dar în primul rând
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
lui. Nu mică îi fu mirarea văzând lanțurile de aur în care era încătușată baba la mâini și la picioare. Nu era însă timp de întrebări. O eliberă și, ridicând-o pe umăr ca pe un sac, reuși să părăsească temnița fără să trezească straja. Se strecură ca o umbră până la poarta cetății, dar, imediat ce își puse povara jos, baba dispăru din fața lui. Nedumerit, tânărul se îndreptă spre casa păstorului, tatăl lui de suflet. La una din ferestre se vedea lumină
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
în întuneric, nu mai umblăm decât în cete ca să ne putem apăra de haitele lui de lupi uriași . Dar acum ești aici! Băiatul meu, cât de mare te-ai făcut! Cum m-ai găsit? Ionuț îi povesti despre baba din temniță. Sânziana își acoperi gura cu palmele. - Mama lui Udor a scăpat din temniță! Regele a reușit să o înlănțuiască cu lanțuri de aur, singurele care o puteau lăsa fără puteri. - Dar ce are cu regele? Eu sunt bănuit că am
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
haitele lui de lupi uriași . Dar acum ești aici! Băiatul meu, cât de mare te-ai făcut! Cum m-ai găsit? Ionuț îi povesti despre baba din temniță. Sânziana își acoperi gura cu palmele. - Mama lui Udor a scăpat din temniță! Regele a reușit să o înlănțuiască cu lanțuri de aur, singurele care o puteau lăsa fără puteri. - Dar ce are cu regele? Eu sunt bănuit că am ucis-o pe regină și am furat-o pe prințesă! Mă vor urmări
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
cum o putem găsi fără să dăm de Udor? - Udor nu e în castel! Știe că te-ai întors în pădure și acum e pe urmele brățării tale. Baba, însă, e destul de slăbită după ce și-a petrecut atâta timp în temnițele regelui. Nu trebuie decât să urmăm calea pe care cresc ciuperci otrăvitoare, pentru că în urma pașilor ei doar asta mai rămâne. Nu era greu să urmezi pălăriile roșii ale ciupercilor, pentru că ele străluceau ademenitoare de-a lungul coridorului, pe scări și
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
liturgic și euharistie. Prin mucenic, istoria se oprește din agitația ei si se deschide spre o nouă dimensiune care leagă trecutul de viitor, făcând din cele două un veșnic prezent. Uneori, pornind de la această realitate, în timpurile persecuți¬ilor, în temnițe, Sfânta Liturghie era săvârșită pe piepturile martirilor și a mucenicilor încă nemartirizați. Mucenicul este în acest sens o anamneză vie, o memo¬rie comunitară, dar și o sete epectatică, aspirând spre veșnicie, după cum se poate observa în troparul la Sfintele
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
depășit imaginabilul. Nu știi de ce mare pacoste te scapă Dumnezeu, care îți dă o încercare, cum a fost la mine boala... Nu trebuie să cârtim niciodată, că nu știm dacă nu cumva se poate și mai rău“. Anii grei de temniță nu i-au adus numai durere fizică sau tristețe morală, ci și multe bucurii spirituale, trăite alături de mințile luminate cu care împărțea spațiul închisorii. Rugăciunea, conversațiile teologice, schimbul de informație culturală au reprezentat pentru Părintele Constantin Voicescu un fel de
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
trăite alături de mințile luminate cu care împărțea spațiul închisorii. Rugăciunea, conversațiile teologice, schimbul de informație culturală au reprezentat pentru Părintele Constantin Voicescu un fel de împărtășanie atât de necesară supraviețuirii, nu atât fizice, cât mai ales spirituale. A ieșit din temniță învingător, îmbogățit sufletește, cu o mai adâncă înțelegere a lucrurilor și a oamenilor. Principalul mobil de activitate apostolică al părintelui Voicescu a fost să-i facă pe oameni liberi, prin credința în Dumnezeu. A susținut, în luna decembrie anul 1989
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
lui Radu Gyr. În perioada sărbătorilor de iarnă nu lipseau din predici fragmente din colinde. Pentru ilustrări, Părintele utiliza în special Patericul și Viețile Sfinților, dar aducea adesea și pilde din viața unor oameni deosebiți, dintre care foarte mulți cunoscuseră temnițele comuniste. Încheierea predicilor cuprindea întotdeauna un îndemn moral, încurajator. Părintele Constantin Voicescu era de un optimism de-a dreptul contagios, molipsitor, am zice cu nădejde tare, izvorâtă din ființa lui de om și preot credincios. Într-o lume deprimată și
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
lui Crainic!) a creat contextul revenirii sale treptate în circuitul public românesc. În anul 1990, la Editura Roza Vînturilor, a apărut ediția de poezii (în două volume) “îngrijită” de Nedic Lemnaru, incluzînd (deși mult deformate) și versurile “create mental” în temnița Aiudului, care fac din autorul lor, alături de Radu Gyr (1905-1975), cel mai de seamă poet al închisorilor comuniste din România. În anul 1991 i s-a publicat și prima parte a Memoriilor (Zile albe, zile negre), la Casa Editorială “Gândirea
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
Armand Călinescu intentează lui Codreanu un proces de trădare de țară (acuzat că ar vrea să dea România pe mâna Germaniei), în care ca martor al apărării este citat și Nichifor Crainic. Liderul legionarilor este condamnat la zece ani de temniță grea și este asasinat împreună cu liderii mișcării în noaptea de 29-30 noiembrie anul 1938. Reprimarea brutală va arunca România într-o spirală a violențelor interne, care vor spori într-un crescendo barbar și absurd, un al doilea moment sângeros fiind
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
fizică prin umilințe și înfometări inumane trecând prin experiențe-limită din care s-a salvat interior doar prin credință și poezie (în închisoare va alcătui și memora volumul de poezii Șoim deasupra prăpastiei apărut postum, în anul 1991). Eliberarea lui din temniță s-a făcut cu prețul umilitor al „reeducării” și al compromiterii prin anexarea la propaganda regimului comunist român al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și apoi, din anul 1965, al lui Nicolae Ceaușescu. În luna martie anul 1962 a fost transferat în
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
de naționalismul comuniștilor români și de iluzia revenirii pe scena literară publică. Între anii 1963-1964 a scris cel de-al doilea volum al „Memoriilor” despre anii 1946-1947, intitulat Pribeag în țara mea și câteva crâmpeie impresionante de „mărturii” din infernul temniței de la Aiud. Și-a rescris totodată „Memoriile” modificate și autocenzurate în speranța editării lor, încercând să publice și poezii, dar fără succes. În anul 1968 a fost pensionat, iar pe 20 decembrie 1969, la împlinirea vârstei venerabile de 80 de
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
i-au hrănit pe cei înfometați, i-au adăpat pe cei însetați, i-au îmbrăcat pe cei fără haine, i-au primit în casă pe cei fără adăpost, i-au cercetat pe cei bolnavi, i-au ajutat pe cei din temniță, îi va așeza la dreapta sa, iar pe cei care nu au săvârșit asemenea fapte îi va așeza la stânga. Celor din prima categorie le va dărui „viață veșnică”, iar pe cei din categoria a doua îi va supune la „osândă
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
alături de Florin Piersic în filmul „Pintea” (1976) apoi în „Dumbrava minunată”, „Luchian” și „Undeva în Est”. În anul 1976 se căsătorește cu regizorul Nicolae Mărgineanu, fiu al unui celebru psiholog persecutat de regimul comunist și condamnat politic la ani de temniță grea. Cei doi artiști au trei copii: Ana Mărgineanu (regizor de teatru și film), Nicolae Mărgineanu Jr. (absolvent al Facultății de Multimedia, care a ales profilul profesional în uniformitate cu toată familia, ocupându-se în universul artistic de montaj, sunet
MARIA PLOAE. ARTISTĂ REVENDICATĂ ÎN IUBIRE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354549_a_355878]