1,053 matches
-
caută oare lumina pierdută pe la incendii sau mai degrabă prin câte-o pădurice, unde, după ce a ars totul În flăcări, flăcările pâlpâie pe sub tufișuri, putregaiuri, printre frunzele pe jumătate arse? Și unde ar putea să se deghizeze mai bine adevăratul Templier, dacă nu În mulțimea caricaturilor lui?” 62 Considerăm drept societăți druidice prin definiție societățile care afirmă că sunt druidice prin denumire sau prin scopuri, și care conferă inițieri ce se reclamă de la druidism. (M. Raoult, Les druides. Les sociétés initiatiques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
construind portrete în timp și spațiu, de fapt, cu religiozitatea unui iconar, își narează autoportretul: un amplu poem, "cel mai frumos poem care-ar fi putut fi scris vreodată". O amintire cu Lucian Vasilescu: îngenuncheat, cu fruntea plecată (ca un templier), primind Diploma de Cavaler al Poeziei: Marele Premiu "Nichita Stănescu" al "Serilor de Poezie" de la Desești. Era 1 octombrie 2010. Mama Doca, ca întotdeauna, ne servea cu pancove, nuci și horincă. La toate cele spuse până aici, se impune o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Cei trei ziariști pornesc ancheta la Rennes-le-Château, în sudul Franței, pe urmele misteriosului preot Béranger Saunière, modelul și omonimul custodelui muzeului Luvru din romanul lui Dan Brown. Ancheta lor continuă apoi cu mișcarea cathară din aceeași regiune, apoi cu Ordinul Templierilor, ajungând la o concluzie provocatoare: în spatele bine-cunoscutului Ordin se află o asociație secretă, numită Prioratul Sionului, a cărei menire ar fi fost de a conserva Graalul, taina tainelor creștinismului, și anume descendența trupească a lui Isus și a Mariei Magdalena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toate pozițiile, triplu, cvadruplu, polimorfic, nobile prin a fi firești, primitive, combinând tihna și inventivitatea luxoasă a Versailles-ului cu ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin, ca orientalismul straniu al cavalerilor templieri și de atunci umplut cu Lady Stanhope, Baudelairi, Nervali, Stevensoni și Gaugaini - acei barbari iubitori de Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin, ca orientalismul straniu al cavalerilor templieri și de atunci umplut cu Lady Stanhope, Baudelairi, Nervali, Stevensoni și Gaugaini - acei barbari iubitori de Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
câte am observat în ultimul timp, romanul cu tentă istorică de azi (și nu mă refer numai la cel românescă și-a deplasat substanțial atenția spre zonele mai puțin lămurite ale antichității și medievalității, spre misterele biblice, ale ezoterismului, alchimiei, templierilor etc., în format de policier. E o modă și asta care, precum la noi moda romanului „obsedantului deceniu“, va trece. Cu siguranță. O sută de ani de zile la Porțile Orientului a apărut în cea de-a treia ediție la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
este pe cale de a fi regăsit. Mû împinge arta hipnotică și halucinatorie a lui Pratt până la ultimele ei consecințe. Din vis în vis, ca într-o uriașă păpușă rusească, Corto înaintează într-un univers de dincolo de rațiune. Călugări celți, cavaleri templieri, atlanți și războinici maya se reunesc în labirintul care se ascunde dincolo de porțile templului de pe insulă. Răpită de indienii care văd în ea un avatar al vechilor zeități, Soledad îi provoacă pe Corto, Rasputin și Tristan la cea mai stranie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
porcării am o mare experiență: pe femeia asta o umplu de noroc, chiar de-ar fi să fie ultimul lucru pe care-o să-l mai fac pe lumea asta. — Pe cuvîntul dumitale? Mi-a Întins mîna cu un aplomb templier. I-am strîns-o. — Pe cuvîntul lui Fermín Romero de Torres. Am avut o după-amiază domoală la prăvălie, cu numai vreo doi curioși. Avînd În vedere panorama, i-am sugerat lui Fermín să-și ia liber restul după-amiezei. — Hai, te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
arunci o privire. Gustul lui Weisthor în decorațiuni nu era mai puțin excentric decât al nebunului rege Ludwig. Existau calendare cu înfățișare stranie, blazoane heraldice, picturi ale unor pietre care stăteau în picioare, Merlin, Sabia din piatră, Graalul și cavalerii templieri și fotografii cu castele, Hitler, Himmler și în sfârșit cu Weisthor însuși în uniformă: întâi ca ofițer într-un regiment din infanteria austriacă și apoi în uniforma de ofițer superior în SS. Karl Weisthor era în SS. Aproape că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este încarcerat nu numai că va avea ca efect eliberarea acestui om, dar pe cale de consecință îl va face de rușine pe Heydrich foarte tare. Te rog să te ocupi de asta. Heil Hitler, Weisthor SS-Sturmbannführer Richard Anders Ordinul Cavalerilor Templieri, Berlin Lumenklub, Bayreutherstrasse 22 Berlin, Vest Către SS-Brigadeführer K. M. Weisthor, Berlin Grunewald 27 august 1938 STRICT CONFIDENȚIAL Stimate Brigadeführer, Cercetările mele au confirmat că la sediul central al poliției din Alexanderplatz s-a primit într-adevăr un apel telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Îl foloseau la muncile lor câmpenești, bună pentru altoitul viei, dar și, la nevoie, pentru rezolvarea fără martori a vreunei chestiuni de onoare. Pe mânerul din corn era inscripționat ceva. Poetul ridică arma spre opaiț. Era o cruce. Crucea templierilor. Se uită În jur neliniștit. Nu, nu era vorba de un hoț. Abia acum Își dădea seama că Încă nu auzise pașii agresorului Îndepărtându-se spre ieșire. Poate că omul se afla Încă acolo, ascuns, gata să lovească. Ridică lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
important, messer Alighieri, Încât să mă scoți de la treburile mele? Întrebă el de Îndată. Taverna e treaba ta, mizerabile, se gândi poetul, dar se mărgini să Îl ignore. Sucea În mâini ciudatul pumnal pe care Îl găsise În biserică. Există templieri la Florența? Întrebă el. — Ce? — Trezește-te, Bargello. Ordinul cavalerilor sărmani ai lui Hristos, zis al Templului. Straiele lor albe, cu crucile evidente. Știi dacă există vreunul În oraș? Celălalt părea să fi priceput, În sfârșit. Ridică din umeri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tatălui său, Alighiero? Strânse pumnii, Înaintând spre om. — Ce vrei să spui? strigă, fulgerându-l cu privirea. Căpetenia gărzilor dădu Înapoi pe dată. Părea sincer suprins de reacția lui și chiar Înfricoșat. Nimic altceva decât am spus, bâigui. Nu există templieri pe teritoriul Comunei. Cel mai apropiat beneficiu al lor se află la Aquila, de unde fac negoț cu Capitanata și cu celelalte teritorii ale Regatului Neapolelui... — Știu și eu că nu s-a Înregistrat o prezență oficială a Ordinului. Ceea ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe o poziție mai lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâna adevăratului asasin i l-a smuls. — Ce secret? Antonio Își drese glasul, ca să câștige timp. Nimeni nu știe. Imediat Înainte să fie ales, Celestin a făcut o lungă călătorie la Lyon. Acolo, pentru câteva zile, a fost oaspetele comandamentului templier al orașului. De acolo a ieșit pentru a primi Învestitura la sfântul scaun. Dar se mai spune că ieșit Încărcat cu o știință care l-a condus la moarte. Secretul acesta Îl caută Bonifaciu. Sau, cel puțin, așa se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante asculta atent, jucându-se cu un șiret de la haină. — Messer Antonio... — Spune. — Mânăstirea San Paolo fuori le Mura, la Roma, unde au lucrat Ambrogio și Iacopo, și unde domnia ta ai contribuit la redactarea bulei lui Bonifaciu... E un comandament templier, ai zis. — Da. Ca și cea de la Lyon, dacă asta vrei să spui. Chiar asta voiam să spun. În legătură cu asta, ai auzit vorbindu-se de un misterios cinci, eventual o pentagramă legată, Într-un fel sau altul, de acest secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o perdea pentru noapte, cum crezuse, ci de o bucată grea de lână albă. Deschisă, căpătă o formă de corolă: era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei brațe se lărgeau la extremități. Crucea templierilor, aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o ocrotească? Sau... Își dădu un pumn peste frunte. Acum Își amintea vorbele lui Domenico, cămătarul. Nu Ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei brațe se lărgeau la extremități. Crucea templierilor, aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o ocrotească? Sau... Își dădu un pumn peste frunte. Acum Își amintea vorbele lui Domenico, cămătarul. Nu Ordinul Templului era cel care Îi urmărea pașii Antiliei, care o ținea de mână la primejdie, care Îi mângâia trupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
facă, sau parcă aștepta pe cineva care să Îi acorde un sfat ori să Îi dea un ordin. Poetul Își Întoarse ușor capul, arătând spre mantia care zăcea abandonată sub schele. — Îmi Închipui că e a dumitale. Aparții de Ordinul templierilor. Veniero schiță un surâs palid. — Cum ți-ai dat seama? — Nu din asta. Nici din pricina pumnalului pe care l-ai pierdut la San Giuda, când ai Încercat să creezi impresia unui rit pervers, trasând pentagrama pe zid. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zise Încă o dată Veniero. Apoi, Îți vei putea relua urmărirea. O corabie a ordinului ne așteaptă pe coastă. E lună plină, drumul până la țărm e deschis. La schimbarea mareei vom părăsi Toscana. Dante nu izbutea să Își dezlipească ochii de templier. Poate că privirea diavolului era cea care Îi transpărea din pupile. Lângă dânsul, chipul Antiliei se apropiase, patru ochi care Îl priveau cu fermitate. Fu cuprins de o amețeală ușoară. Nu era fiara Apocalipsei, care urma să Înghețe omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Numai urma unei științe străvechi, pe care comunitatea evreiască din Alexandria o păstrase. Fragmente de hărți. Indicații despre călătorii pe tărâmuri Îndepărtate. Mărturii pe care popoarele Egiptului le posedau. Pe Nil trebuia să se caute. Pentru asta s-au bătut templierii pentru Damietta dincolo de orice rațiune, inclusiv conducând la distrugere forțele creștine? — Da. Găsiseră deja În Cipru un portulan incomplet, cu Începutul unor rute trasate spre Apus. Știau că În vechea bibliotecă din Alexandria trebuiau să existe hărțile la care apelase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oră. — O vei avea. O oră. Pe când cei doi treceau de pragul ușii, Dante i se adresă bărbatului: — Messer Veniero! Marinarul rămase nemișcat În prag, rezemat de Antilia, care se ținea strâns de brațul lui. — Dumneata ai văzut noul pământ? Templierul Încuviință din cap. — Ce... ce ai văzut? — Coasta, la sud de ecuator. Marginea ei, Întinsă către lumea noastră. O stâncă abruptă și imensă, care urcă spre cer. Acolo ne vom Întoarce. Dante ridică mâna Într-un gest de salut. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se produce și o escaladare de proporții, conjugată cu ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază al consiliului unui ordin rozacrucian care cochetează cu cultul luciferic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
probabilă a Înființării Ordinului Templului ar fi 1118. Sihăstria Sionului s-ar fi aflat de la Începuturi În spatele Cavalerilor Săraci ai lui Hristos, numiți și călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au fost descoperite În 1975 câteva pergamente alcătuind așa-zisele Dosare Secrete unde figurează, printre Marii Maeștri ai Sihăstriei, numele celebru al autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca prin minune. Descendenții acestuia sunt succesorii de drept ai monarhiei franceze legitime, eroina din Codul lui Da Vinci, Sophie Neveu, numărându-se printre ei. Ei bine, abatelui Bérenger Saunière i se pune În seamă deținerea nu numai a tezaurului Templierilor, ci și a unui mare secret preluat din textele descifrate ale pergamentelor găsite În biserica parohiei sale. Un secret teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică Catolică și pe Suveranul Pontif de la Vatican. Nu e cazul să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]