1,083 matches
-
monoteiste, economia divină include tipul și istoria, dar e evident că acestea din urmă nu o pot determina. A condiționa confruntarea deplină a omului cu transcendența de trecerea timpului și a istoriei nu ar înseamna oare să culci veșnicia pe temporalitate, căzînd pradă unei trăsături prea occidentale? Nu e mai potrivit ca Judecata de apoi să fie gîndită ca o Judecată de sus, mereu prezentă în zenitul istoriei? O judecată înțeleasă nu în sens penal, ci în sensul unui discernămînt atotcuprinzător
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fost absolutizat, relativizat sau negat, subiectivizat sau negat, i s-au acordat multiple dimensiuni, a fost văzut diferit de istorici, biologi, matematicieni etc. Există însă coordonate generale în interpretarea sa regăsite până la identitate în zone extrem de diversificate ale spiritului uman. Temporalitatea în sine nu este suficientă pentru a defini o operă, ci este corelată cu relația dintre timpul naratorului și timpul povestirii. Spațiul în poezia epică labișiană este unul desacralizat, agonic, ostil. Spațiul și timpul poartă însemnele sacrului benefic, un fel
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
posibilitatea logică (de dicto). Posibilitatea reală este pusă în relație cu viitorul în cadrul teismului neoclasic deoarece o posibilitate reală se referă la o capacitate reală a lumii de a produce o anumită stare de lucruri. Posibilitatea logică este interpretată în raport cu temporalitatea și din această perspectivă se poate spune că nu există nici o separare reală între posibilitatea reală și posibilitatea logică compatibilitatea cu actualitatea nu este doar o definiție a posibilității reale, ci este și criteriul pentru conceptualizare logică deoarece un gând
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Hartshorne, unde posibilitatea se referă la viitor. Se consideră că identitatea printre lumile posibile este o identitate genetică în timp, iar proprietățile esențiale apar drept caracteristici abstracte pe care un individ le ilustrează în orice stare viitoare. În această metafizică, temporalitatea este cheia interpretării modalităților de re422. Hubertus Hubbeling, în articolul Hartshorne și argumentul ontologic a identificat dilema în care se află argumentul ontologic în varianta Hartshorne: ori trebuie acceptat argumentul ontologic modal propus de Hartshorne și negată teoria sa conform
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este în mod necesar adevărată. 2. Modalitățile sunt despre lucrurile din această lume. Aceasta este numită modalitatea de re sau modalitatea care vizează lucrurile, realitatea. În concordanță cu această modalitate, se poate afirma că Dumnezeu este o ființă necesară. Teza temporalității propusă de Hartshorne este foarte importantă pentru ca acesta să poată duce la bun sfârșit reconstrucția corectă a argumentului ontologic. Termenii modali sunt redefiniți printr-o perspectivă temporală și puși în relație unul cu altul. Actualitatea și posibilitatea implică timp. Actualitatea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de lucruri actuală. Deoarece stările de lucruri sunt în schimbare, ceea ce este posibil se schimbă de asemenea. Ceea ce a fost posibil poate să nu mai fie posibil, iar ceea ce este posibil poate să fie mâine imposibil. Posibilitatea este relaționată cu temporalitatea, iar lumile posibile trebuie privite din perspectiva lui Hartshorne ca stări viitoare posibile a acestei lumi435. Dacă în cazul lui Plantinga am asistat la o dezbatere asupra modalităților de re și de dicto în ceea ce privește necesitatea, Hartshorne face o analiză a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
posibile a acestei lumi435. Dacă în cazul lui Plantinga am asistat la o dezbatere asupra modalităților de re și de dicto în ceea ce privește necesitatea, Hartshorne face o analiză a posibilităților reale (de re) și logice (de dicto) amândouă fiind relaționate cu temporalitatea. Teoria modalități expusă arată că trecutul este complet determinat, viitorul este parțial nedeterminat, iar prezentul este chiar procesul determinării. Este o greșeală din această perspectivă să se considere, precum considera Leibniz, că lumile posibile sunt aliniate în eternitate așteptând actualizare
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
din perspectiva logicii modale și prin dezvoltarea teismului neoclasic un cadru mai adecvat (în comparație cu teismul clasic) pentru susținerea existenței necesare a lui Dumnezeu. George Goodwin consideră două contribuții ale lui Charles Hartshorne (și care sunt extrase din doctrina neoclasică a temporalității) ca fiind cele mai importante în cadrul discuțiilor contemporane asupra argumentului ontologic: 1. substituirea concepției clasice și monopolare asupra lui Dumnezeu cu înțelegerea di-polarității abstract concret în Dumnezeu; 2. precizarea coextensivității între necesitatea de re și necesitatea de dicto 456. Alți
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
parte un fragment scurt, scris cu caractere mari, care condensează informația și atrage atenția și, pe de altă parte, pentru cititorul care acceptă să meargă mai departe, un text scris mai mic în care sînt dezvoltate niște argumente. Cît despre temporalitatea unui gen discursiv, aceasta implică mai multe axe: - o periodicitate: un curs, o predică, un jurnal de știri etc. se țin în mod periodic; în schimb, alocuțiunea unui șef de stat sau o broșură publicitară nu sînt supuse periodicității; - o
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 de la izbăvitorul Hristos." (pp. 14-15) Deși textemul diasemic subliniat pare caracteristic mai degrabă narațiunii istoriografice (cronicii) decât celei mitice și/sau literare (basmului), dedublarea religioasă a temporalității ("timpul lui Zalmolxis" vs. "timpul lui Hristos") evocă o Dacie cvasi-mitică, cufundată în sacralitate. Totodată, folosirea unei cronologii plurale, care admite implicit existența și legitimitatea mai multor divinități, trimite către același simbol al crengii de aur (= Unicul aflat dincolo de Multiplu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tiin??, o abordare mai obiectiv? a naturii este �n-so?it? de o dezvoltare a tehnicii ?i a mecanicii (mă?inile de calculat ale lui Pascal, 1642). Desigur, nu exist? leg?tur? organic? �ntre socotirea timpului astronomic �n secole ?i temporalitatea faptelor artistice, �ntre altele, �n diversele lor implică?îi. Astfel, cele dou? interpret?ri ale limbajului clasic ap?rute �n Italia �n secolul al XVI-lea: regularitate ?i purism pentru una, libertate ?i inova?ie pentru cealalt?, se confirm? ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
pentru că el nu este doar o reflecție, ci chiar un fragment al Ființei Divine, ce "acum exista în prezent doar prin Materia și Spiritul răspândite în Univers"79, imaginează tainic, prin operațiuni specifice ("deviate orologerii") și conferă obiectelor închipuite o temporalitate nouă ("durând necunoscut"), demonstrând astfel ceea ce, în "Răsăritul crailor" Ion Barbu numea "natură [lor] planetară"80. Sunt, cu alte cuvinte, întruchipări ale unor principii existențiale fundamentale, arhetipale. Timpul, care, în experiența obișnuită, semnifică simplă succesiune de evenimente, aici, în spațiul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
duratei - acest sentiment (pe care nu l-aș fi putut concepe vreodată) existând independent de orice succesiune de evenimente - această idee - acest al șaselea simt, născut din cenușă celorlalte, era primul pas evident și sigur a sufletului atemporal spre pragul temporalității Eterne 49. Nu este vorba, în aceste rânduri, de contemplarea unui anumit obiect material, care să fie frumos, ci de esență Frumuseții însăși. În "Symposium", Platon descrie acest nivel al iubirii drept "misterul ultim, cel mai înalt", drept ceea ce "există
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prognoză. Prognoza trebuie să creeze posibilitatea ca persoana cu nevoi speciale să depășească starea prezentă și să fie proiectată în viitor prin: oferirea unor modele pozitive de viață, crearea unei motivații puternice, organizarea intereselor și menținerea confortului psihic. După criteriul temporalității, putem vorbi de: prognoza de scurtă durată, care se referă la un interval de maxim 10-12 luni (la copiii fără cerințe speciale se stabilește pentru o perioadă de peste un an și jumătate) și implică stabilirea rolului factorilor evocați în intervențiile
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
orașului a devenit foarte importană, aceasta exprimând de cele mai multe ori importanța orașului la nivel național și internațional. Numeroase orașe precum Roma, Barcelona, Paris, Moscova au Început să aibă o viață nocturnă foarte activă datorită persoanelor care aunevoie de o nouă temporalitate urbană. Viața urbană nocturnă se multiplică În perioada contemporană, orașele aunevoie de o nouă interfață care să răspundă acestor schimbări ce au loc la nivelul societății umane. Turismul nocturn, lucrul În timpul nopții, transformarea orașului Într-un produs de consum și
Polarităţile arhitecturi by Oana Doina Trușcă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92990]
-
este privilegiul acordat surselor masive, reprezentative în sens larg și disponibile pe perioade lungi: de exemplu, inventarele după deces, testamentele, cataloagele de bibliotecă, arhivele judiciare etc. Cea de-a doua constă în încercarea de a articulă - după modelul braudelian al temporalităților diferite (durată lungă, conjunctură, eveniment) - durată lungă a mentalităților, care rezistă cel mai adesea la schimbări, cu durata scurtă a abandonurilor brutale sau a transferurilor rapide de credințe și de sensibilități. O altă caracteristică a istoriei mentalităților în epoca ei
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
necredincioși și pe călduți din teritoriul pe care îl revendică? Judecata finală nu presupune, pentru ei, un discernămînt divin care, revelîndu-se, proiectează lumea într-o nouă, cu totul altă condiție? Eschatonul e gîndit în continuitate de natură cu istoria și temporalitatea. Societatea proiectată de fundamentaliști reprezintă realizarea lui. Prin exclusivismul agresiv (orice diferit este un dușman) și prin obiectivul propus (a deveni cuceritor-al-lumii, creator al unei societăți absolut omogene), fundamentalismele sînt, evident, mișcări de tip totalitar. Dacă totalitarismele atee interzic existența
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
la Polul superior rămîne pe mai tîrziu, trebuie așteptat pînă la sfîrșitul istoriei, chiar dacă Polul acesta își pune amprenta pe istorie și social, chiar dacă lucrează în interiorul lor. Iar, destinzîndu-se, distanța înclină să se orizontalizeze. Apocalipsa începe să fie concepută potrivit temporalității și istoriei, definită în raport cu ele : devine capătul lor, iar nu în primul rînd Zenitul care, în orice clipă, le transfigurează. Un exemplu: în primul mileniu creștin, grosso modo, moartea era concepută ca pasaj spre învierea omului total (trup și suflet
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le Livre et la Loi, Seuil, Paris, 1992). Așadar, chiar în cazul experienței unitive se păstrează distincția dintre o unio verticală definitivă și o contemplație care evită anihilarea, din grijă față de lume, istorie, temporalitate. căci nu e vorba în primul rînd de stadii ale unei religii, ci de atitudini spirituale, de dominante ale doctrinei și ale vieții religioase, iar combinațiile lor în multe variante și dozaje se pot regăsi în diverse epoci și culturi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în zorii unei religii monoteiste de întreaga comunitate, iar de contemplativii ei în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg vedea polemica între teologul tradiționalist Johann Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
monoteiste, economia divină include tipul și istoria, dar e evident că acestea din urmă nu o pot determina. A condiționa confruntarea deplină a omului cu transcendența de trecerea timpului și a istoriei nu ar înseamna oare să culci veșnicia pe temporalitate, căzînd pradă unei trăsături prea occidentale? Nu e mai potrivit ca Judecata de apoi să fie gîndită ca o Judecată de sus, mereu prezentă în zenitul istoriei? O judecată înțeleasă nu în sens penal, ci în sensul unui discernămînt atotcuprinzător
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
existență banală și să devii un caz, chiar dacă toți se tem de cei ce ajung într-o astfel de ipostază. Umanul id est: acest caz era judecat atunci de Cioran în termenii heideggerieni ai ființării umane (Dasein), înțeleasă în orizontul temporalității (Zeitlichkeit), cu toate că termenul din urmă va avea, mai tîrziu, în Căderea în timp, un sens aparte. Referințele de acum sînt însă nesistematice, limbajul e abuziv și difuz, de eseu, frizînd uneori chiar starea de bavardaj a acestuia. Un om autentic
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
enorm: "Nodul destinului nu poate fi desfăcut; nimic pe lumea asta nu-i urmarea faptele noastre". În plus, simțea că dacă nu ne este dat să-l întîlnim pe Dumnezeu, atunci trebuie să ne consolăm, dacă putem, desigur, cu dezmățul temporalității, unul care îngăduie însă, de prea multe ori, căderea cu entuziasm în temporal. SINE IRA ET STUDIO Terapia exorcizării Într-un încă nescris manual sau tratat de psihopatologie a totalitarismului, se va găsi, probabil, un capitol circumscris fenomenului pe care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
victimă care, prin moarte ritualică, să dea viață creației. Ele devin Îngeri ai Morții care îi vestesc lui Manolache marea călătorie, dar nu îl însoțesc în ea. Afirmația lui Ieronim " Avem amândoi aceeași vârstă, Oncle Vania" se traduce în sensul temporalității artistice nietzscheene, adică toți artiștii sunt contemporani 638 și îl plasează pe Manolache într-o bogată tipologie a artistului: Leana din În curte la Dionis, ajunge să cânte oamenilor, "pentru păcatele mele", Gavrilescu din La țigănci îi învață pe oameni
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
își cunoaște imediat, direct esența sa constitutivă cea mai adâncă și anume Logosul, apriori-ul universal și dătător de sensuri. Ea se deosebește, în fine, și de interpretarea și explicitarea lui Heidegger, prin care comprehensiunea deja prealabilă (dar netematizată) a temporalității este adusă la lumina zilei, prinsă în plasa conceptelor existențiale și făcută transparentă prin limbaj și enunț"136. 1.1.6. Perspectivele științifice ale metodei dogmatice Formulele antinomice se întâlnesc destul de rar în știință. Aceasta deoarece știința, subordonându-se unui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]