1,062 matches
-
ataca cel dintâi o temă majoră și de-a constitui astfel un reper pentru orice inițiativă similară ulterioară”. SCRIERI: Seară adolescentină, București, 1982; Secolul sfârșește într-o duminică, București, 1991; Noaptea din zi, Sibiu, 1994; Radiografiile timpului, Botoșani, 1998; Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești, Cluj-Napoca, 2000; Vara de fosfor, Cluj-Napoca, 2002; Viața și opiniile profesorului Mouse, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Antologia poeziei române de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Ioan Radu Văcărescu). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
muri și învia într-un poem, CRC, 1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002, 1; Constantin Cubleșan, „Poetica temporalității”, VTRA, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, Un decepționat caligrafic, RL, 2002, 38; Dan Bogdan Hanu, O fuziune a sentimentelor, CL, 2003, 11. N.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002, 1; Constantin Cubleșan, „Poetica temporalității”, VTRA, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, Un decepționat caligrafic, RL, 2002, 38; Dan Bogdan Hanu, O fuziune a sentimentelor, CL, 2003, 11. N.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor. Ceea ce favorizează, într-o anume
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
complexe, jocurile pe calculator preferă narațiuni multinivelare. La nivel discursiv media pot genera diferite moduri de prezentare a narațiunii care presupun strategii diferite de interpretare din . partea audienței ca în cazul benzilor desenate unde narațiunea, deși segmentată în imagini cu temporalitate distinctă, constituie totuși o imagine care pare să evolueze continuu, în sensul cinematografic al cuvântului. La nivel pragmatic, diferite media pot oferi diferite moduri de implicare a utilizatorului și diferite lucruri de făcut cu narațiunea ca în cazul fenomenului cunoscut
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice. Pentru a explora asemenea aspecte, sunt analizate comparativ, filmul The Wizard of Oz și serialul de televiziune Lost. Unul dintre aceste aspecte se referă la modurile în care mentalul folosește
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
precizia aproape clinică a observației psihologice, sentințele istorice valabile și astăzi (nu cele nefericite, conjuncturale), decorticarea mizeriilor sale și ale umanității. Drept e că această inactualitate recurentă în opera lui Cioran îl salvează de modă, de o contextualizare facilă. A-temporalitatea cultivată cu artă este "brandul" său unic, mai ales că e modelat într-o limbă venită de altundeva decît din sîngele său, o limbă care nu doar îl structurează și îl constrînge, ci îi și oferă un spațiu de rătăcire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au discutat despre el sau au scris în spiritul său, ci ele se vor concentra pe identificarea unor linii de demarcație dintre subiectul cercetat și altele conexe. Prin urmare, cartografierea sub semnul căreia stă această primă secțiune trece din domeniul temporalității periodizatoare către cel al ideilor identificatoare pentru postmodernism. Într-o accepțiune sintetică, postmodernismul poate fi privit fie ca o istorie a unui concept provocator, fie ca o experiență culturală a unei idei, fie ca o orientare nouă în numeroase discipline
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a timpului 103. După cum subliniază David Harvey, "reducerea spațiului la o categorie contingentă este implicită în însăși noțiunea de progres. Din moment ce sensul modernității este dat de experimentarea progresului prin intermediul modernizării, scrierile pe această temă au prezentat tendința de a supraevalua temporalitatea, procesul devenirii, mai degrabă decât existența în spațiu și timp"104 (s. a.). Astfel, temporalitatea modernă este cronometrică, lineară, istorică și ireversibilă, deși se vrea a fi mereu contemporană, actuală, conturată într-un prezent continuu și într-o simultaneitate mondială. Anthony
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
implicită în însăși noțiunea de progres. Din moment ce sensul modernității este dat de experimentarea progresului prin intermediul modernizării, scrierile pe această temă au prezentat tendința de a supraevalua temporalitatea, procesul devenirii, mai degrabă decât existența în spațiu și timp"104 (s. a.). Astfel, temporalitatea modernă este cronometrică, lineară, istorică și ireversibilă, deși se vrea a fi mereu contemporană, actuală, conturată într-un prezent continuu și într-o simultaneitate mondială. Anthony Giddens discută despre o ruptură a spațiului de timp o dată cu apariția modernității, în timp ce David
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu mai este o etapă eminamente nouă, ce urmează după modernitate, ci doar o reevaluare radicală a celei din urmă, o rescriere (și aici concepția habermasiană și cea lyotardiană își pot găsi un alt punct de convergență). Referindu-se la temporalitatea modernă și la caracteristica acesteia de a se depăși, de "a se extenua", faptul ca "postmodernul să fie deja implicat în modern" i se pare firesc, deoarece "prin constituția sa și fără încetare, modernitatea este plină de postmodernitatea sa"128
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri. 9. Performanța, participarea. Aceste două concepte surprind procesualitatea fenomenului postmodern, relația sa cu temporalitatea și cu publicul. Textul postmodern nu este conceput ca fiind terminat, complet și închis într-o structură unică, ci, dimpotrivă, el invită la rescrieri, revizuiri, chiar contestări, dovedindu-și caracterul profund interactiv și necesitând participarea activă a receptorului la constituirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
definită (uzual 5 sau 10 ani), acest concept modern fiind perceput ca o combinație a unei relații de cauzalitate (cauză efect) cu o relație de tip probabilitatepredicție 30. Criteriile de definire a factorilor de risc drept agenți cauzali au fost: temporalitatea, consistența, plauzibilitatea biologică și reversibilitatea 42. Acest risc a fost estimat în diverse studii epidemiologice. Încă din 1985 (Kannel) s-a observat că factorii majori de risc cardiovascular prezic apariția claudicației intermitente cu o fidelitate mai mare decât prezic apariția
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept consecință inevitabilă nu doar disoluția narațiunii de tip silogistic-cauzal, ci și alterarea identității "eului", abolirea distanței dintre "subiect
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
admirabil comparat de Mirel Bănică cu farmecul și ,,frumusețea unei melodii sufite în tăcerea nopții"... O vizită (deloc grăbită) în Sala Timpului a Muzeului Țăranului Român din București îi provoacă lui Mirel Bănică o rafinată analiză a formelor epifanice de temporalitate. În joc este un timp al sărbătorii, dublat uneori de un altul istoric, dar și de un timp al obiectelor, însoțit de cel diafan al amintirilor. Timpul sărbătorilor este exemplificat în această carte de Mirel Bănică cu filipii de iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mituri. Calendarul țăranului român 2000, București, 1999; Panteonul românesc. Dicționar, București, 2001; Sărbători și obiceiuri românești, București, 2002. Repere bibliografice: Gheorghiță Geană, Mărturia drumurilor, LCF, 1981, 35; George Muntean, Demografie, etnografie și literatură, RL, 1987, 18; Mihai Coman, Timp și temporalitate, RL, 1989, 20; Ovidiu Pecican, „Demografie și etnografie”, AAF, 1991; Iordan Datcu, Dicționarul obiceiurilor, RL, 1997, 30. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
35-39; Pop, Recapitulări, 87-133; Eugen Simion, Puțină epistologie, CC, 1995, 3-4; Micu, Scurtă ist., II, 302-305, 399-405; Marian Barbu, Simona Barbu, Simbolistica poeziei lui Ion Barbu, București, 1997; Marin Sorescu, Bibliotecă de poezie românească, București, 1997, 329-334; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 167-187; Dicț. analitic., I, 316-318, II, 184-186, 282-284, III, 111-113, 257-259, IV, 39-41, 331-335; Mihai Botez, În oglinzi paralele. Însemnări despre Ion Barbu, București, 1999; Simion, Fragmente, III, 163-176; Cărtărescu, Postmodernismul, 276-279; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 11-24; Eugen Simion, Introducere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
sociale oarecare, A. Principiul logicii identității aplicat în câmpul analizei sociale ne spune că dacă A ar fi o entitate socială căreia îi atribuim prin analiză sincronică 5 la momentul t o cultură, o structură și funcții specifice, tranziția prin temporalitate a lui A nu va afecta nici cultura, nici structura, nici funcțiile sale, pentru că dacă le-ar afecta, atunci nu am mai vorbi de A, ci am vorbi de un B poate. Motivul e faptul că trăsăturile culturale sunt supuse
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
strategia teoretică a acestei cercetări). Mutația realizată de Arthur Danto în scrierile sale târzii, de la o strictă filosofie analitică a istoriei la o problematizare a povestirii istorice, a implicat o nuanțare graduală a discursului științific legat, spre exemplu, de categoria temporalității și un abandon treptat al categoriilor pozitiviste. La începutul postmodernității, chiar factorul "timp" a organizat unele modele logice, bazate pe explicații deductive și nomologice date istoriei - așadar inclusiv la istorici și filosofi ai pozitivismului anilor '70, din rândul cărora Danto
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modele logice, bazate pe explicații deductive și nomologice date istoriei - așadar inclusiv la istorici și filosofi ai pozitivismului anilor '70, din rândul cărora Danto făcuse parte. Narațiunea devine categoria principală a metodologiei "noii istorii". Mișcarea anti-pozitivistă pune în valoare tocmai temporalitatea, relativizează perspectiva asupra istoriei și susține o nouă formă în care ea ne este accesibilă, ca un mozaic de istorii. Introduce așadar multiplul în reconsiderarea trecutului, fără să renunțe la materialul istoric, pe care îl reconsideră, îl redefinește, îl completează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
actualele generații de sociologi, de istorici ai mentalităților și ai imaginarului (Thomas 13) își concentrează eforturile în direcția politicului, o preocupare nu recentă în filosofia contemporană a istoriei, ci doar tratată interdisciplinar dinspre istoriografie. Interpretarea textului în relație cu categoria temporalității și cu modalitățile de structurare a narațiunii a demonstrat istoricilor de la Annales că orice tip de mărturie poate susține noul discurs științific cu privire la mentalul colectiv și, implicit, la imaginar: textele filosofice sau literare, imaginile plastice sau monumentele arhitecturale. Cercetătorul care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Constantin I în perioada imperiului lui Constanțiu II, fiul său, sau a lui Ștefan cel Mare, încă de la sfârșitul perioadei sale de domnie) și retroproiective (de tipul mitizării în perioada pașoptistă a lui Mihai Viteazul). În funcție însă de categoria temporalității, pot fi interpretate ca: mituri arhetipale (atunci când arhetipurile se individualizează în narațiunile civilizării lumii) și inaugurale (cele strict referitoare la geneza cosmosului), continue (ontologice: aventura inițiatică a eroului), periodice (un exemplu: tema originii latine a românilor în discursul prozelit catolic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
precum și destinul adevărului Întrupării, atunci când trebuia să fie eficace, împotriva oricărei forme de idolatrie, mai ales în creștinismul primar. Mai mult, noțiunea a contribuit la joncțiunea dintre manifestarea istorică și imanentă a modelului divin (etern și transcendent), exprimată prin categoria temporalității, cu filosofia trinitară și cu christologia; totodată, a oikonomiei discursului religios, ca text și imagine, cu pedagogia și cu gestiunea temporală (Mondzain 44-83). Transferul dinspre gândirea greacă și imaginarul filosofic antic despre politic (organizarea justă și eficientă a comunității și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fantastică pe această temă). Iată, pe verticală și pe orizontală, formele simbolice ale spațiului familial și principalele reprezentări ale vieții terestre proiectate în imaginar, dar surprinse și în textele medievale. Evenimentele vieții laice împart existența în: "istorie" politică (spre exemplu, temporalitatea narativă în letopisețe sau în cronici; timpul bătăliilor și al victoriilor; secvența temporală a tratativelor, a primirii solilor sau a aplicării pedepselor politice), timp social (judecata; munca și relațiile profesionale; educația; târgul; momentul aparițiilor în public ale domnitorului; botezul, căsătoria
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
social (judecata; munca și relațiile profesionale; educația; târgul; momentul aparițiilor în public ale domnitorului; botezul, căsătoria, înmormântarea) și timp privat (postul și masa, odihna, lectura). Corespunzător acestor "specializări", în spațiul religios (biserica, dar și în lumea celestă sau în subteluric), temporalitatea diferențiază liturghia (ca ritual) de Evanghelie (în principal, viața și faptele lui Iisus) și de Apocalipsă (timpul negat). Ea nu anulează însă prin această delimitare opoziția închis-deschis (dintre chilie, catedrală sau grotă/mormânt și deșert); dimpotrivă, amplifică semnificațiile topografice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]