4,773 matches
-
lui Marx, care a fost cea a marxiștilor, și-a arătat roadele după ce a fost redactată, cu puțin înainte de moartea autorului ei; îi este postumă. Studiul și conservarea vulgatei ar fi trebuit să fie cea mai înaltă preocupare teoretică a teoreticienilor marxiști, dar a fost mai tot timpul considerată drept minoră de către aceștia. Dacă marxismul ar fi avut un sens, doar vulgarizarea sa ar mai fi fost o problemă, singura dificultate pe care marxiștii "demni de acest nume" refuzau s-o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
el însuși, o "tehnică intelectuală" (Pierre Chaunu). Refuzăm în aceste condiții democrația ierarhică a domeniilor care rezervă disciplinelor nobile studiul opus-urilor și științelor subalterne pe cel al praxis-urilor. A se completa pe hartă căile de difuzare utilizate de teoreticianul textului marxist și de teologul textului luteran, de istoricul ideilor și de sociologul religiei rezultat al acestei diviziuni a muncii: constatarea dezolantă că nu există nici un raport între in-put-ul textual și out-put-ul cultural. De fapt, în loc de a pune pe tapet
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unei doctrine nu-i deranjează niciodată pe adepți: a se vedea laconismul teologilor și istoricilor catolici asupra a ceea ce ei numesc cu pudoare "propagarea admirabilă a creștinismului" (atît de admirabilă, încît sfidează orice explicație), a se vedea mai recent mutismul teoreticienilor și istoricilor marxiști asupra expansiunii marxismului sau permanenta respingere a raționaliștilor militanți în ce privește istoria Rațiunii, a rețelelor sau a instrumentelor sale! Virologia este o specialitate altruistă, redusă astăzi la sketch-ul mereu popular cu bîrna și cu paiul. "Sida mentală" este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
punct de vedere teoretic. Mă gîndesc la un ecosistem istoric, un ansamblu format din oameni, instrumente de transmisie și instituții. Fiecare din aceste elemente este distinct, dar asta nu înseamnă că depinde mai puțin de celelalte două. Oameni: militanți, conducători, teoreticieni. Instrumente: școală, ziar, carte. Instituții: asociații, secte, partide. Acest ecosistem formează un biotop determinat, sau mai degrabă un sociotop, un mediu de viață, de gîndire și de reproducere a celor două. Cel de-al treilea, exclus de ideologie și istorici
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puterii. Lucrul care diferențiază, de altfel, cercurile populismului rus (strămoși direcți ai cercurilor de studii și partidelor marxiste) de societățile secrete republicane sau de carbonarii din Europa era insistența asupra organelor de presă. Lenin se definea ca publicist ("Noi toți, teoreticienii, sau, aș prefera să spun în ceea ce mă privește, publiciști ai social-democrației...", Două tactici, 1905) în felul lui Cernîșevski și Herzen, care s-a expatriat la Londra pentru a căuta caractere chirilice, de negăsit în Rusia. În opoziție cu era
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
anumită știință, în mod riguros în afara orizontului de așteptare: egalitatea tuturor, libertatea fără limite și fraternitatea universală. Doar subliniind că toată acțiunea de transformare colectivă este supusă unui sistem tehnic de transmisie, mediologia: politică poate să destrame considerațiile inutile ale teoreticienilor acestei situații (aprecieri asupra scopului și a mijloacelor, de exemplu) și să determine cîștigarea unui timp prețios pentru fiecare practician sau aspirant la putere democrat sau tiran. Mediologia politică va atrage atenția, în mod paradoxal, asupra vanității cinismului. LA PRAGUL
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca de altfel și celelalte două religii monoteiste înrudite, mozaismul și islamul, nu recunosc reîncarnarea expediind fără întoarcere și fără scop existența post mortem a omului într’un Univers totuși spiritual, adică nematerial, chiar dacă se cheamă Iad. Și chiar așa, teoreticienii creștinismului nu pot ocoli problema, chiar dacă doar fragmentar, adică relevând elemente strict necesare reîncarnării. Toma d’Aquino atribuie omului după înviere (reîncarnare, n.n.), un “corp strălucitor”, subtil, luminos, agil, ce se poate deplasa quasiinstantaneu . Având în vedere faptul că Toma
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de adaptarea în vederea supraviețuirii. Pământul și cerul intră semnificativ în gândirea omului în modalități care nu au legătură imediată cu adaptarea la mediu." (Redfield, 1960: 31) Iar aceste afirmații, valabile pentru membrii comunităților "primitive", sunt cu atât mai relevante astăzi. Teoreticienii preocupați de realizarea hărții relațiilor umane arată că în anumite societăți relațiile de solidaritate, schimb etc. sunt legate de un anumit loc. Aceasta nu ar fi însă ceva specific societăților moderne industriale și post-industriale, în cazul acestora cele mai multe legături nefiind
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
rândul meu de ceva. Ceea ce nu înseamnă că trebuie pierdut din vedere faptul că, pentru a se menține, comunitățile au nevoie de ceva mai mult decât de sentimentul comunității, chiar dacă acesta este indispensabil. Este un element rațional eludat de mulți teoreticieni. Comunitățile se mențin (și) prin realitățile vieții zilnice, incluzând interdependența, reciprocitatea și propriul interes. Dacă oamenii nu au nevoie unii de alții, dacă nu prea au ce câștiga din participare și angajament, comunitățile nu au de ce să apară și să
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dezirabile atribute atât ale colectivismului, cât și ale altor isme, ajungând la dezbateri considerabile și la forme variate, îndreptându-și, în general, săgețile către liberali. Pentru exemplificare, Harry Triandis (1995) face și el referire la unii dintre cei mai importanți teoreticieni în domeniu, cum ar fi Sandel, Selznick sau Walzer. Pentru unii, calea totalitarismului este deschisă acolo unde comunitățile tradiționale sunt distruse. Astfel, sublinierea importanței extraordinare a justiției în liberalism este o consecință a faptului că nu există comunități sau o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o definiție unică a comunității este inadecvată, pentru că este inevitabil incompletă. Definițiile singulare își îndeplinesc rolul doar în contextul unei anumite teorii, pentru că acestea explică doar o anumită parte a realității. Teorii relevante în domeniul comunității au fost oferite de teoreticienii clasici ai sociologiei și continuate apoi de discipolii lor. Ulterior aceste teorii au fost dezvoltate în domenii foarte variate ale științei sociale. În ciuda varietății și numărului mare de studii despre comunitate, sociologii întâmpină încă dificultăți în definirea acesteia. Aceasta și
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
într-o societate modernă. 2.2. Istoricul conceptului și ideii de comunitate Deși este un concept de largă extensiune în sociologie și cu multiple semnificații, ideii de comunitate nu i-a fost acordată aceeași atenție de-a lungul timpului. Mulți teoreticieni leagă creșterea interesului pentru acest concept de ideile vehiculate în timpul Revoluției Franceze și Industriale, pentru că transformările sociale din timpul acestora au făcut fenomenul comunității să fie mult mai evident prin dezagregarea lui. Transformările provocate de aceste două mari evenimente au
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
inteligență, apoi ca iubire), pe coeziune. Principiul pe care se bazează comunitatea în viziunea lui Comte este forța morală și afectul. La Le Play, comunitatea este întâi de toate un fenomen empiric, de la care trebuie să pornească studiul societății. Ceilalți teoreticieni clasici abordează problematica comunității mai ales în maniera opozițiilor polare: ceea ce realizează Tönnies este continuat apoi de Max Weber, Karl Marx, Emil Durkheim, și mai târziu Robert Redfield, care deși au accentuat alte aspecte esențiale ale realității sociale (precum autoritatea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
continuat apoi de Max Weber, Karl Marx, Emil Durkheim, și mai târziu Robert Redfield, care deși au accentuat alte aspecte esențiale ale realității sociale (precum autoritatea, diviziunea muncii sau modurile de producție), au surprins prin acestea esența vieții comunitare. Printre teoreticienii clasici ce abordează problema în manieră tipologică, la F. Tönnies termenul de comunitate primește una din cele mai fine analize sociologice. Astfel comunitatea presupune relații stabile și intime, înțelegere, întrajutorare, înrudire, vecinătate. Comunitatea se bazează pe trei principii: legătura de
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
comunității. Studiile funcționaliste, cum ar fi Middletown al soților Lynd, sau studiul despre Yankee City al lui Lloyd Warner, sunt realizate dintr-o perspectivă instituțională și holistă și apelează uneori la comparația cu organismul uman. Fideli tradiției lor de cercetare, teoreticienii conflictului au încercat în schimb să explice ce anume duce la dezagregarea unei comunități. Studiile comunitare realizate de conflictualiști se referă la modul în care elitele controlează resursele și puterea în cadrul comunității, sau la conflicte determinate de distribuția resurselor (Floyd
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
primul imaginea comunității din perspectiva administrației locale. 4.1. Comunitatea din perspectiva locuitorilor ei Opțiunea teoretică a secțiunii de față este derivată din abordarea interacționistă a comunității, ce afirmă că esența acesteia este interacțiunea socială a membrilor ei. Unul din teoreticienii acestei abordări, Kenneth Wilkinson, definește comunitatea ca fiind caracterizată de trei atribute: spațiu sau teritoriu, organizare socială sau instituții sociale ce permit interacțiunea regulată a rezidenților și interacțiune socială pe probleme de interes comun (Wilkinson, 1991). O altă definiție a
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Guy de Chauliac, medic și chirurg al papilor (Avignon, secolul al XIV-lea). Sfinții Cosma și Damian erau patronii chirurgilor. Primul colegiu pentru chirurgi în Europa s-a numit Sf. Cosma. Existau trei categorii: * "chirurgii cu haină lungă", mai mult teoreticieni; * "chirurgii bărbieri cu haină scurtă", cei care lucrau; din această categorie făcea parte și A. Paré; * "operatorii ambulanți". În 1660, chirurgii în haină lungă se unesc cu cei în haină scurtă, blamați de școlile de medicină. În 1686, Ludovic al
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
autorul unui important manual de obstetrică (a doua ediție apărea în același an). A imaginat un forceps original și tehnica de aplicare. A editat un atlas obstetrical anatomic, bogat ilustrat. A fost un mare maestru în asistența nașterii, practician și teoretician. JAMES MARION SIMS (1813-1883) Născut în Carolina de Sud dintr-un tată englez și o mamă scoțiană. A absolvit Colegiul medical din Philadelphia. După o practică de generalist s-a orientat spre chirurgie. A descris pentru prima dată operații pentru
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
toate: preocuparea învățatului chinez de a arăta cât de importante sunt structurile de organizare socială în funcționarea oricărei societăți. Putem considera cu temei că înțeleptul chinez este un mare precursor, poate chiar primul mare precursor al tradiției instituționale, primul mare teoretician al nevoii de a avea structuri sociale bine definite, cu raporturi clare între ele și cu norme de funcționare exacte. Ceea ce înseamnă că el a intuit de acum două milenii și jumătate ceea ce contemporanii noștri spun expres: instituțiile fac istoria
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Spre exemplu, valorile expresive pe care lea obținut Turner vor influența puternic arta din Europa, situându-se printre ideile precursoare ale impresionismului. Delacroix a fost influențat de Turner și Constable, devenind unul din marii colorițti ai lumii dar și un teoretician de seamă cu toate că nu a lăsat tratate despre teoria culorilor. Are un aport deosebit în domeniul contrastelor complementare, în cel al relațiilor culorilor pure compuse. Pasul următor va fi făcut de Paul Cezanne care, a înlocuit modelul clasic al clarobscurului
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Spre exemplu, valorile expresive pe care le-a obținut Turner vor influența arta din Europa, situându-se printre ideile precursoare ale impresionismului. Delacroix a fost influențat de Turner și Constable, devenind unul dintre marii coloriști ai lumii dar și un teoretician de seamă cu toate că n-a lăsat tratate despre teoria culorilor. Are un aport deosebit în domeniul contrastelor complementarelor, în cel al relațiilor culorilor pure și compuse. Un alt contemporan, Charles Slane, spunea: "Culoarea supusă unor reguli sigure se poate învață
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Interesante sunt la Kddinshy analogiile pe care le stabilește între culori și timbrele muzicale. Așa de pildă: galbenul luminos "... răsună ca trompeta", albastrul deschis "...seamănă cu flautul", albastrul închis "... seamănă cu violoncelul" etc... Cel care a încheiat strălucit seria artiștilor teoreticieni ai culorilor, a fost Josef Albers. Faza fundamentală a teoriei sale relevă deosebirea dintre culoare ca fenomen optic obiectiv, strict determinat de proprietățile sale fizice și efectul psihologic pe care-l face culoarea asupra privitorului. După el, culoarea nu există
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
teoriile explicative actuale sunt departe de a fi consensuale, iar efortul falsificaționist e în plină desfășurare. Sociologia educației nu se putea sustrage reflexivității sociologiei cunoașterii, cu care este înrudită nu numai prin domeniu, dar și prin personalități precum Karl Mannheim, teoretician al relațiilor dintre fenomenele sociologice și procesele de cunoaștere. În analiza evoluției postbelice a sociologiei educației din Marea Britanie, Roger Dale (2001) a concluzionat că temele, metodele și rezultatele acesteia nu pot fi înțelese căutând o „logică internă a dezvoltării disciplinei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
realizabile doar într-un sistem democratic. În continuarea acestui capitol voi trata: 1. geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școlii, cu o scurtă trecere în revistă a funcționalismului ca paradigmă; și 2. funcțiile școlii așa cum sunt ele descrise de majoritatea teoreticienilor - în primul rând anglo-saxoni -, subliniind așa-zisele funcții latente. Un loc important îl rezerv la final unor studii de caz dedicate disputelor din jurul curriculumurilor, atât în România, cât și în străinătate. 2. Geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școliitc "2
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care se identifică prin limbă, obiceiuri, religie, rasă diferite de cele ale majorităților cer să le fie respectate specificitățile, în numele păstrării identității culturale, revendicările de acest gen având adeseori ca miză chiar școala. Învățământul în limbile minorităților face parte, potrivit teoreticienilor multiculturalismului, din sistemul libertăților culturale, referindu-se la libertatea oamenilor de a-și alege identitatea și de a trăi fără a fi excluși de la alte alegeri importante pentru ei (Kymlicka, 2004). Polemicile legate de drepturile culturale sunt din ce în ce mai acute în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]