1,117 matches
-
mă "interesează" pe mine în poezie nu e deloc blînd, deloc poetic, cred că BREȘĂ e cuvîntul care ar putea spune ceea ce mă "fascinează" și tulbură pe lume. Sper că mă voi putea elibera de întrebări și neliniști, dar nu teoretizînd, nici scriind "frumos", nici pe un anumit ton. Cred mult într-o încăpățînare interioară: că sînt ALTFEL, că pot scrie lucruri care să mă tulbure și pe mine. Dar am ajuns să am în cap CĂRȚI, nu doar poeme. Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ce învăța acum. Majoritatea cărților necesare le-am găsit pe aici. Îmi este însă absolut necesară lucrarea lui Gheorghe Vrabie Folclorul, Obiect, Principii, Metodă, Categorii (Academiei, 1970), întrucît toate lecturile mele despre folclor devin neesențiale fără această lucrare ce, oricum, teoretizează cît de cît adecvat, metodologic. Nu am găsit nici lucrarea lui Petru Ursache (cu care se pare că voi da examenul de folclor!) "Prolegomene la o estetică a folclorului". Mărturisesc că-mi place tot ce citesc obligat de aceste examene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
boală veche, de nevindecat la noi. Din când în când, mai vezi izbucniri de "avangardă" printre tineri, susținuți de critici mai vechi sau mai noi. Cazul curentului pornografic, lăudat și premiat, la un moment dat chiar de Uniunea Scriitorilor. Alții teoretizează și promovează "fractalismul", "paradoxismul" (Fl. Smarandache), gematriile, romanul algebric etc. Chiar dacă se află în vădit crepuscul, optzeciștii încă mai susțin, teoretic, postmodernismul prin condeie ca Ion Bogdan Lefter, Al. Mușina, Iulian Boldea, Eugen Lungu, în Basarabia. Și s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
închisoare, normativele și propaganda primitivă, alungarea în exil și multe, multe alte orori? Practic, totalitarismul și dictatura comunistă au urmărit deznaționalizarea și distrugerea vechilor rădăcini, și apoi remodelarea stalinisto-ceaușistă a întregii culturi române! Așa descrie Adrian Marino efectele realismului socialist, teoretizat de Ov. S. Crohmălniceanu în cartea amintită, asupra literaturii naționale. În concluzia celui din urmă, "comunismul în literatură mai înseamnă suprema onoare pentru orice scriitor care concepe și scrie liber și independent, în demnitate: transformarea sa în funcționar literar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a intrat în redacția unui jurnal de partid se cheamă că îmbrățișează programul și aplicările practice ale partidului, obligîndu-se a le traduce în articole. Supunerea la direcția generală a partidului nu se cheamă "normativ", ci disciplină". Nu ezită în a teoretiza necesitatea reeducării intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
latină, semi-balcanică, unde orice tergiversare a „alegerii căii” pare o amenințare a ratării!, dar și „singur” în interiorul meu cel mai profund, în sensul că-mi căutam încă reperele, stilul și chiar obsesiile ce urmau apoi să-mi fundamenteze creația - sau teoretizam inabil și cu false argumente în jurul unora dintre ele, cum era cea a „relației dialectice, stranii, paradoxale, între călău și victimă”, o relație pe care eu o „complicam” infinit, nu cunoșteam încă Fenomenologia spiritului a lui Hegel și altele și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tentative oarecum similare de discreditare a poetului, din trecut (Grama, Aron Densusianu ș.a.) se vede îndreptățit a concluziona (paradoxal) că Eminescu "trebuie apărat de români", sens în care evocă și el cele trei momente în exegeza eminesciană, pe care le teoretizează unii și alții Maiorescu/Gherea, Perpessicius/Călinescu și "explozia dilematicilor". Discursul devine aici acid-polemic la adresa acestor "zgomotoase rivalități/animozități", observând că "pe harta eminescologiei", "aventura se anunță fără sfârșit", or tocmai acest fapt "confirmă dominația (supremația) unui mit identitar", Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Nici/nici. Între și între. Și/și. O ființă contradictorie. Un caz. De aici vin și belelele profesionale. Necazurile pe care le am cu profii de antropologie, sociologie, care mă acuză că literaturizez, polemicile cu prozatorii care, dimpotrivă, consideră că teoretizez excesiv, că mă dau științific, iar ceea ce fac eu aduce a muncă de saltimbanc cultural. Că teoria nu se topește deloc în textul literar, iar reciproca scârțâie și ea. Unii profi mă consideră poet. Mucles, bă, poete! Prozatorii - infestat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a măreției sale... Studierea aceasta amănunțită și secretă a personalității lui Stalin a fost o șansă pentru Cameniță și din alt punct de vedere: așa a ajuns să-și oprească ochii pe paginile câte unei cărți, așa a ajuns să „teoretizeze“, să-și pună întrebări și să caute răspunsuri, el, care era o fire primară, neșlefuită, el, care, pe deasupra, era și mândru de condiția sa rudimentară, el, care nu dădea doi bani pe cărți, el, care se pișa pe șmecheriile intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pește“. Eram un caz aparte, dezirabil fără doar și poate, dar care punea prea multe probleme inutile și nu dădea nici satisfacții sută la sută. Nu eram nici ca D.N. ori Giglio - spirite cultivate și sofisticate, cu care se puteau teoretiza la nesfârșit tot felul de pro bleme, despicând firul în patru... și nu eram nici ca X, Y, Z - băieți viguroși de la țară sau de prin mahalale - frizeri, muncitori, soldați ori, pur și simplu, golani și șantajiști, care puneau la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rezistat până în 1982, când s-a declanșat nebunia cu „meditația transcendentala”, institutul fiind desființat, iar autorul ajungând muncitor necalificat la Uzinele „Timpuri Noi” din capitală. Paralel cu reintrarea în literatura beletristica, prozatorul a găsit răgazul, în anii mai liniștiți, să teoretizeze, pedagogic, pe marginea tainelor lecturii și ale biblioteconomiei. Apucându-mă să citesc primul articol din serie, am fost frapat de seriozitatea științifică și de frumusețea stilistica a textelor din Tribună școlii, relevându-se un eseist cu priceperea de a instrui
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ar fi băut ceai În Rusia, vin În Austria și cafea În Turcia, stând așezat pe un scaun cu trei picioare, fiecare Înfipt În alt imperiu <endnote id="(419, p. 11)"/>. Evident, nu mi-am propus În ceea ce urmează să teoretizez nașterea, evoluția (În timp și spațiu) și dispariția sau supraviețuirea stereotipului. Au făcut-o cu succes alți savanți. Eu am preferat să utilizez rezultatele cercetărilor lor, aplicându-le pe cazul concret al imagologiei etnice și, În mod special, al imaginii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau : „Omenește nu ne putem apropia de ei, fiindcă evreul este Întâi evreu și apoi om” (Emil Cioran, În 1936 ; <endnote id="cf. 512, p. 130"/>). „Fenomenul se petrece atât În conștiința lor, cât și a noastră”, pretinde Cioran. El teoretizează În coordonatele unui rasism halucinant „separația prăpăstioasă ce deosebește orice ne-evreu de un evreu”. „Un abis” ar despărți aceste „două ființe esențial diferite”. „Evreul nu este semenul, deaproapele nostru, și oricâtă intimitate ne-am lăsa cu el, o prăpastie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vorba de o detașare, așa cum se poate constata la unii poeți. Poate doar Ion Caraion mai identifică condiția umană cu tragicul sau să fiu mai explicit socotește tragicul drept modul existențial propriu omului. în sfîrșit, nu are rost să mai teoretizez. Am făcut-o pe cît mi-a fost cu putință în cele trei pagini pe care le anexez și pe care aveți libertatea să le publicați sau nu. Punctul meu de vedere este acesta și cred că oricine citește poemele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ziarul lui Grigore Sturdza și a generalului Tell, „Democrația Națională”, a Început o propagandă intensivă pentru orientarea politicii externe a României spre Rusia țaristă, manifestându-se mai ales În 1883 În timpul tratativelor de aderare la Puterile Centrale. Celălalt a teoretizat, cu doi ani Înainte necesitatea apropierii de Puterile Centrale, Într-un articol publicat În „Deutsche Revue”, În care considera apropierea de Puterile Centrale ca fiind singura politică rațională și națională pe care ar trebui să o urmeze țara. Articolul reprodus
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
filosofii specifice democrațiilor liberale), în profunzime rămâne un rest subversiv. Acest rest este însăși persoana, cea mai neînsemnată dintre priorități. În acest articol mă voi ocupa de una dintre fețele persoanei beneficiară a serviciilor publice: aceea de pacient. Ca să nu teoretizez excesiv, voi reda câteva scene petrecute în octombrie 1998, într-un spital pentru oameni sărmani (categoria spitalul de care aparțin). Serviciul de ecografie: 11 pacienții reazemă pereții la coadă. Unii au dureri foarte mari. O pacientă își ia un scaun
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a fost consecința cea mai gravă e regimului trecut. De această infantilizare e legată și pierderea reperelor morale. Nu mă supăr că m-a întrerupt, știu că-l enervează când mă laud cu nonconformismul meu. Îl îndemn să continue să teoretizeze, dacă asta îi place. Dar el mă privește zâmbind și scoate o cărțulie din buzunar: De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri de Livius Ciocârlie. — „A murit Costică, vărul lui T. A murit înjurând democrația. Toți țăranii spun la fel
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
o realitate în funcție de ceea ce trebuie să perceapă privitorul; este chiar asemănarea cu realitatea, în timp ce aparența asemănării cu realitatea este în sine iluzorie, magică (precum sofistica) și înșelătoare. Apariția terțului exclus, opinia (sau non-existentul - în raționamentul sofistic), primejdioasă, ajunge să fie teoretizată și acceptată în Sofistul de către Platon însuși. Dacă arta discursului sofistic amenință dreapta opinie a cetățeanului, arta lui Homer, în schimb, pentru că menține unitatea întregului, a imaginarului politic grec așa cum îl propune chiar viziunea lui Platon, e admisă printre bunurile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
divină și umană, din care derivă și dubla sa putere, de judecător absolut (peste laicat și ecclesie), dar și de guvernator al oikonomiei creștine. Pe "ordonata" structurii sale interne, imaginarul organizează și reprezintă registrul perceptibilului, fie "reglat" după modelul antropologic teoretizat de Aristotel (masculin−feminin, stăpân−supus), fie după modelul simbolic al lumii medievale (cultură−natură, dar și relații de tipul: spațiu locuit−spațiu străin, spațiu privat−spațiu public, spațiu profan-spațiu religios, spațiul existentului-spațiul lumii de dincolo etc.). Timpul, "abscisa" sistemului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
apăsate. Ionică Tăutu, pe care A. Russo îl compară cu P. L. Courier, era, ne spune A. Russo, versat în literatura politică europeană: boierinașii îndurerați se dedau doctrinelor filozofice 2. Atât boierii mari, cât și boierinașii (prin I. Tăutu) își teoretizează interesele cu ajutorul literaturii politice europene. Așadar, în luptă sunt interese reale și "europenismul" ("străinismul") servește numai spre a găsi formule pentru aceste interese. Întreb pe dl Rădulescu-Motru: este acesta raționalism, slăbiciune intelectuală, șarlatanism? La astfel 1 Vezi sfârșitul Amintirilor lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
G. Bachelard și ale altora, critica existențialistă include teoreticieni de formație și orientare foarte diferită, aleși nejustificat aproape numai dintre francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei organică ; I. A. Richards, în ciuda psihologismului său, este și el un organicist premergător lui Wellek însuși, ca și Cleanth Brooks. Pe de altă parte, Croce, prin "monismul" operei și intuiționismul său critic
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
în Florența în 1503. Experiența lui Machiavelli l-a dirijat pe da Vinci spre realizarea unor proiecte din domeniul armelor de luptă, iar da Vinci l-a familiarizat pe Machiavelli cu conceptul de știință aplicată. Astfel, Machiavelli a ajuns să teoretizeze o nouă abordare a ordinii politice și sociale, ce a inspirat principiile obținerii și menținerii puterii politice în societatea modernă. Jonas Salk, descoperitorul vaccinului contra poliomelitei, considera obligatoriu contactul cu persoane având experiențe diferite. R. Bunsen (chimistul care a inventat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
opinii legate de specificul local în poezie, de tendințele noi în lirică, iar în partea a doua a lucrării se concentrează asupra unor scrieri ale lui Mihai Eminescu (Filosofia „Sărmanului Dionis”), G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu sau teoretizează pe marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o atitudine neoclasică, „de limpezire a unei tensiuni lirice”, după mărturisirea autorului. Poezia se definește ca un spațiu al interiorității și reflecției asupra comuniunii cu natura, al erosului răsfrânt în
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
decât faze tranzitorii, iar logica lor se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea a sistemelor multipolare). Astfel definită, structura permite conceptualizarea politicii internaționale: deși își mențin autonomia, statele ocupă poziții specificabile unele în raport cu celelalte, iar interacțiunile lor pot fi teoretizate. Conceptul de structură permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de sistem. În cazul acestora din urmă, unicul eșalon la care ele pot apărea este al treilea (polaritatea); primele două (anarhia, respectiv absența diferențierii funcționale
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
El se va referi, ignorând cro nologia, la lumea presei bucureștene din anii 1880, la duelurile de la sfârși tul secolului, la statuile din București, la viața universitară și începuturile mișcării social democrate, la Războiul de Independență ș.a., ajungând chiar să teoretizeze asupra importanței lite raturii pe care începuse s-o practice cu hărnicie: „În rezerva mintală a fiecă rui om se acumulează și trăiește un material de amintiri. Mai bogat ori mai sărăcăcios, mai interesant ori mai puțin, mai viu ori
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]