1,314 matches
-
sfârșit să contrabalanseze tristețea animală în fața cosmosului, trecem de la idolul religios la imaginea de artă, acest mediu al finitudinii umane. Gustăm aici un moment de echilibru între neputință și performanță, un pas pe culme, punct de trecere de la o natură terifiantă la o natură stăpânită. "Delectarea" clasicului, cea a lui Poussin, este dobândită împotriva groazei ceea ce-i conferă valoarea. Frumusețea este tot o groază domesticită. Iar seninătatea rezultatului artistic, fructul unei încrâncenări fizice asupra unei materii fizice. Consistența unei opere cere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
stări, inerente, de conștiență, manifestându-se ca lumini și trupuri de buddha, te vei dizolva inseparabil în lumini și trupuri de buddha, și starea de buddha [buddhahood] va fi atinsă. O, Odor al Naturii de Buddha, oricât de înfricoșătoare și terifiante ar fi aparițiile care ți se înfățișează, recunoaște-le drept manifestări naturale (ale realității actuale). Să nu-ți fie frică! Recunoaște [aceste] apariții drept strălucire/luminare interioară [inner radiance], drept propria ta lumină/luminozitate [luminosity] naturală. în momentul recunoașterii, vei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
El este total nepregătit din nici un punct de vedere în fața unor astfel de scene reale și nu știm niciodată efectele asupra copilului, pe de o parte, dat de decesul unei persoane din jurul său și, nu în ultimul rând, imaginea reală, terifiantă a cadavrului în sicriu. Mult mai sănătos pentru psihicul și emoționalul său ar fi să rămână în minte cu o ultimă imagine a persoanei dragi vie și nu moartă într-un sicriu descoperit. Imagini care-l vor urmări mult timp
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
temporală, viziunea estetică diferită și deosebirea referențialității. Între Caragiale și Eugen Ionescu, de pildă, există o deosebire atitudinală. Ionescu a creat deliberat "un absurd rizibil și înfricoșător totodată". El dilată "limitele posibilului" la maximum, pentru a crea "un univers absurd, terifiant, de nesuportat, ca și disperarea din care provine". Prin revers, Caragiale extrage absurdul din realitatea extralingvistică. Prin reiterare și detașata obiectivitate ce-i ascunde "amărăciunea și dezgustul", el atribuie banalității exagerată importanță, spre a-i contura, în final, absurda insignifianță
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește refugiu atunci când devine cauchemardesque, iar spaima anulării existențiale anihilează impulsul contrastului comic. "Grotescul este un comic tensionat prin oroare, silă, dezgust, trăsăturile sale fiind dizarmonia, extravaganța, exagerarea, anormalitatea, unirea comicului cu terifiantul"178. O definiție ca aceasta, propusă de Philip Thomson, captează pe lângă notele caracteristice ale grotescului și raporturile acestuia cu formele estetice din care derivă și/sau cu care se combină. Legătura grotescului cu comicul reiese chiar din sensul inițial al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării sale în formele ridicolului absolut și îl expune cu o obiectivitate care îi maschează amărăciunea și dezgustul, Eugen Ionescu îl produce deliberat, forțează limitele posibilului pentru a crea un univers absurd terifiant, de nesuportat ca și disperarea din care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este o "forță de investire a sensibilității", iar studiul mitologic poate deveni un "procedeu de prospecțiune psihologică". ibid., p. 21. 153 Georges Gusdorf, Mit și metafizică, p. 16. 154 "Mitul abundă în emoțiile cele mai intense și viziunile cele mai terifiante. Dar grație mitului omul începe să învețe o artă nouă și paradoxală: arta de a-și exprima, ceea ce înseamnă de "a-și organiza", instinctele sale cele mai profunde, speranțele și spaimele sale", scrie Cassirer, citat în Vasilis Vitsaxis, op. cit., p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
am Încercat să-l scutur ca să-l readuc În simțiri. Ca să-l readuc la viață. Am stat acolo În genunchi lângă el un timp. În acea mică parte din mine care Încă era conștientă de lucruri, am simțit un sentiment terifiant de abandonare. Mutschmann fusese mai tânăr decât mine, și fusese și mai puternic. Nu era prea greu să mă imaginez pe mine Însumi murind de vreo boală. Pierdusem din greutate. Avusesem herpes și dinții mei se clătinau, slăbiți În gingii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a uitat la mine și a zâmbit fericit, 29 iulie, din nou la mănăstire, în vechea mea odaie, schelele în biserică, chinul lucrului, 5 august, întrerup în biserică, de două zile am început Coborârea de pe cruce, pe pânză, ce dorință terifiantă mă îndeamnă ca tot ceea ce pun bun în biserică să anulez cu ceea ce fac pe pânză?! 27 august, am lucrat până târziu la Ungerea din Betania, pe pânză, era miezul nopții când am coborât la, Mi-amintesc când a pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au adus la ora zece, Marcus s-a ridicat și s-a prefăcut că se întinde. —E timpul să plec. Ashling a simțit că i se strânge stomacul de frică. Marcus rămânea mereu peste noapte. O nouă serie de gânduri terifiante s-a deschis: poate că asta nu era doar o ceartă, poate era Sfârșitul. În timp ce îl privea pe Marcus, care se grăbea să plece, s-a trezit recalculându-și posibilitățile. Poate că ar putea schimba vizita în Cork. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
afară. Numai că nici unul dintre copiii din pozele lui Nicholson nu e dezbrăcat. Nimic jegos. Insch ridică o sprânceană. — Ce, crezi că-s doar artistice? — Nu. Știi la ce mă refer. Nu e pornografie cu copii, nu? E sinistru și terifiant, dar nu-i pornografie. — Poate lui Nicholson nu-i place să se uite așa la ei. Poate că ăsta e doar procesul lui de selecție. Urmărește niște copii, le face poze, alege un câștigător norocos pentru loteria pedofililor. Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nici că vor descoperi seringa de la Lanham. Și nici că fetița sau altcineva va fi mâncat batonul de ciocolată. Numai că Rhyme și oamenii săi erau atât de buni, încât presupusese că există șanse ca ei să ajungă la concluzia terifiantă că era vorba despre o altă tentativă la adresa vieții procurorului și familiei acestuia. Apoi vor afla că nu era niciun fel de otravă în ciocolată. Ce să creadă din toate astea? Să existe oare alte dulciuri otrăvite? Sau era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o colecție impresionantă de instrumente și unelte ale iluzionistului. Evident, măștile, mâinile false și prelungirile din latex dădeau un aer înfricoșător locului Dar Rhyme detectă în adâncul criminalului singurătatea, la vederea acestor obiecte depozitate aici pentru a servi scopurilor sale terifiante, în loc să fie folosite pentru scopul lor original, acela de a lua parte la un spectacol care să încânte mii de oameni. - Cum? șopti Magicianul. Rhyme îi observă privirea uimită. Era și o doză de neîncredere. Criminalistul savură senzația. Orice vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă uit în urmă și mă gândesc c-a fost o mare prostie. Când am ajuns la etaj, i-am auzit țipetele din spatele ușii de la dormitor. Fusese destul de rău să le aud de jos, dar de aici de sus era terifiant. Mă-ntreb dacă acei copii ai căror părinți se ceartă tot timpul se obișnuiesc; dacă nu li se mai face teamă de vocile puternice și de furia oribilă din ele? Poate lor le e mai ușor. Pentru mine și Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
această experiență divină. Cu toatea astea, Leigh nu era proastă și cunoștea desigur toate dezavantajele păcătoase ale obiceiului ei îndrăgit. Emfizem. Cancer de plămâni. Boli de inimă. Hipertensiune. Trebuia să suporte fotografiile cu plămâni înnegriți de prin reviste și avertismentele terifiante de la televizor rostite cu o voce gravă de oameni care suferiseră o traheotomie. Dinții galbeni, ridurile, părul afumat și pata maronie de pe degetul mijlociu. Pisălogeala maică-sii. Previziunile sumbre ale doctorului. Tonul enervant de sfătos de genul în-caz-că-n-ai-auzit cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu vom face decât să amânăm inevitabilul. Cred că ar trebui să o terminăm acum. În mod clar ăsta era adevărul. Știa că n-avea niciun rost — dar absolut niciun rost — s-o mai lungească, chiar că era mai puțin terifiant să amâne un lucru neplăcut. Știa fără nicio umbră de îndoială că lucrurile s-au terminat definitiv, dar auzindu-și propriile cuvinte era de-a dreptul șocant. Russell se ridică și se îndreptă spre ușă. — Atunci, spuse el liniștit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Îl cunoștea prea bine, Împiedica orice conversație personală, intimă, situație pe care avea să o regrete profund mai târziu, căci aceasta avea să se dovedească a fi ultima dată când Își vedea prietenul În viață. Sfârșitul sosi cu o bruschețe terifiantă câteva săptămâni mai târziu - sau cel puțin așa i se păru lui Henry, adâncit În muncă, retras la vicariatul din Rye. La Începutul lui octombrie, el și suita se Întoarseră la De Vere Gardens, unde găsi un bilet de la Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Harry, dar deja privirea Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici și căzu amețit În genunchi. — Nu! mai spuse el Încet. Nu... Apoi se prăbuși cu fața pe covor. Imediat, scrâșnetul metalului Încetă, odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al apei, care se auzea de undeva din interiorul habitatului. Beth se mișca rapid, studiind un ecran după altul. — Interioarele - zero. Perifericele - zero. Totul e liniștit. Perfect! Nici un semnal. Norman alergă la hublou. Calmarul dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
grădină, cu șorțul pe ea (șorț pe care îl purta exclusiv de dragul aparențelor), dând din cap cu disperare, zâmbind crispat, mult prea înfricoșată ca să plece, în timp ce Michael îi explica, cu lux de amănunte, utilizând niște mormăieli nearticulate și niște gesturi terifiant de largi, executate cu foarfeca în mână, cum, de exemplu, dacă ar tunde gardul viu, zidul s-ar prăbuși. (- Vedeți, doamnă? Zidul trebuie susținut de gard.) Sau cum, dacă ar tunde gazonul, toată iarba s-ar ofili și ar muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îi Împușcă părinții. Scena cu baia de sînge, petrecută În camera de lucru a fetei, apare ca o justificare fără cusur a deviației spre normal, adică spre școală, a minorei. Filmul (Palme d’Or, Cannes) este solid construit, cu o terifiantă grijă pentru detalii, mișcări subtile ale camerei În cele mai banale secvențe de pildă aceea unde De Niro Îi telefonează blondei: sînt trei telefoane pe perete, de dimensiuni descrescătoare, taximetristul vorbește la cel mare din dreapta și pe neașteptate compoziția se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încrezuți și să comand Înaintea celor care așteptau de multe, multe minute. Asta nu mă făcea să mă simt bine, sau importantă, sau măcar interesantă, și aveam Întotdeauna oroare de zilele În care trebuia să fac așa ceva. Când coada era terifiant de lungă, ca astăzi de exemplu - când șerpuia de jur-Împrejurul tejghelei și o pornea Îndărăt - m-am simțit Încă și mai prost și am știut că o să plec cu urechile Împuiate de țipete. Inima Îmi bătea cu putere și-mi simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din cînd În cînd. Dinspre camerele de sus nu s-a auzit nici un sunet pînă cînd, la ora zece și ceva, ușa Juliei s-a deschis și ea a coborît Încet la bucătărie. Helen Îi urmări mișcările cu o exactitate terifiantă: o auzi cum se duce spre bucătărie și apoi spre dormitor, și Înapoi, o văzu cum coboară la toaletă, cum se duce În baie, se spală, o văzu urcînd din nou În dormitor, stingînd lumina În spate, o auzi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu ea, dar se agăța de brațul ei. „Ce-i asta?“ Întrebă ea. „Zgomotul ăsta?“ „Dar nu știi?“ răspunse persoana. „E Alarma pentru Taur.“ „Taur?“ Întrebă ea. „Taurul german,“ spuse vocea. Înțelese brusc că „taur“ era o armă nouă și terifiantă. Se Întoarse Înspăimîntată, dar În direcția greșită, sau nu așa cum trebuia. „Uite-o“, zise vocea Îngrozită - și Încercă să se Întoarcă iar, dar fu lovită În stomac și Își dădu seama că fusese străpunsă prin Întuneric de cornul terifiantului taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și terifiantă. Se Întoarse Înspăimîntată, dar În direcția greșită, sau nu așa cum trebuia. „Uite-o“, zise vocea Îngrozită - și Încercă să se Întoarcă iar, dar fu lovită În stomac și Își dădu seama că fusese străpunsă prin Întuneric de cornul terifiantului taur german. Își Întinse mîinile și-l pipăi: era neted, tare și rece; simți chiar locul unde-i intrase În stomac și știu că, dacă și-ar pune mîinile la spate, i-ar putea atinge vîrful ieșindu-i pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o baltă unde plutește cadavrul în descompunere al unui cal. Cu o bruscă tresărire lăuntrică se smulge din amintirile războiului. Își trece apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]