1,160 matches
-
dispuși la ticăloșii, cei mai nemernici din cadrul instituției. Aceștia se ocupau cu fabricat dosare, intrau prin efracție (infracțiune) în locuințe ca să pună microfoane, să le mai cotrobăie prin lucrurile oamenilor ,,suspecți” să vadă dacă ar putea fi șantajați cu ceva, terorizau populația, iradiau pe cei incomozi, arestau și chiar omorau direct oameni. Indivizi cu o anume pregătire făcută într-un anumit scop, se războiau practic cu omul de rând pe care ar fi trebuit să-l apere! Trebuie precizat și subliniat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pe voi ca pe mulți alții. - Și acum ce ai e de gând să faci? - Să fac ce, mamă? - Cu căsnicia ta. - Ce ai făcut și tu cu a ta. - La mine era cu totul altceva. Știi că taicătu mă teroriza verbal, mă umilea, nu mă respecta, nu-mi aducea salariul în casă, vă bătea pe voi și câte și mai câte lucruri care nu se pot spune se întâmplau. Trebuie să admitem faptul că nu întotdeauna viața te premiază. Văzând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în rolul căpitanului Klapka) ; și, deși pe alocuri lung, filmul este regizat magistral într-o manieră fluidă, sobră și lipsită de înflorituri, cu acele câteva momente de bravură care sunt impresionante chiar și după standardele actuale : scena reflectorului care-l terorizează pe Bologa noaptea și scena din final, cu camera înregistrând aproape subiectiv funia spânzurătorii și reușind să transmită un sentiment interior profund de neliniște și teamă. Reconstituirea lui Pintilie cu care Pădurea... lui Ciulei formează un fel de diptic canonic
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că ne leagă pe toți și ne duce... "Ne leagă pe toți și ne duce." Vorbele astea, ale mamei, s-au înfipt adînc în mintea mea că abia acum, matur, înțeleg groaza cu care au fost rostite, groază care a terorizat ani în șir unul dintre cele mai viteze popoare, pentru că bătaia ți-o dădea fratele tău de sînge și de neam, hoțește, pe ascuns, cu ușile închise, nu te băteai cu cotropitorul, pe cîmp deschis, la Mărășești ori Călugăreni... A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și să fie examinate de un specialist; fata a fost curajoasă, când cu dureroasa și cruda invadare a casei - la un moment dat erau 25 sau 30 de inși răspândiți prin casă, cotrobăind peste tot, încercând să intimideze și să terorizeze. Marți seara, 6 decembrie [1949] Aseară m-am întors la ora 11, dulcea mea, iubita mea, steaua mea din depărtări, mica mea prietenă, preascumpă și preaiubită. Nu prea mai am elan. Mi-am pierdut bravura, sunt istovită, îngrozitor de istovită, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ultima oară? Fiindcă nu puteam respira, am rugat-o pe Mabell să-mi pună ventuze. Era ora 3. Iarăși sună. Mabell îmi spune: „Domnii de azi dimineață au venit iar, așteaptă în vestibul“. Nu erau decât doi, dar m-au terorizat cât 100 000! Pe scurt, trebuia să mă scol din pat, să evacuez biroul, pentru domnul cel negricios, care trebuia să se instaleze imediat; în final, cu un aer generos, mi-au pus că pot rămâne cu ventuzele (fără să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ore tîrzii, în majoritatea cazurilor fără nici o ezitare de condei, făcea sublinieri (cu una, două și trei linii, ridicînd cota de atenție), adăuga „peseuri” peste „peseuri” și „nota bene” (în maniera didactică). Născut săgetător, nu-l interesau ornamentele, nu l terorizau repetițiile, nu-și oprea fluxul ca să caute sinonimii. Pe ansamblu, însă, variația nu lipsește: înfierbîntări și răciri, iluzii, dezamăgiri și iarăși iluzii; entuziasme și mîhniri; accente epice și accente lirice; contraziceri etc. La pregătirea textelor pentru tipar, una dintre problemele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
acest domn. </citation> (58) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”9 august 1971”> Dragă Costică, De cînd am venit e o căldură imposibilă. Scriu, mă opresc mereu, cumpănesc cuvintele, și simt adesea cum căldura mă inhibă, dacă nu mă terorizează. Mai ales mă torturează. Dacă pot spera să lucrez în acest ritm (mai ales noaptea), iar de ieri (a plouat) și ziua, pot spera să termin cartea. Ploile verii sînt binecuvîntate nu numai pentru oamenii pămîntului, ci și pentru noi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Având iscoade mai peste tot, Terdiman și-a informat șefii și despre alte anomalii precum cea pe care o vom prezenta În continuare și care viza „...Încadrarea În Partid a unor legionari notorii (Tulvan și Ionescu) cari În timpul legionarilor au terorizat pe comercianții evrei”. Tot cu minus fusese notată și o inițiativă venită chiar din sânul organizației CDE, scriind că „Deși unele elemente au fost epurate datorită purtării lor anterioare sau chiar prezente, prin intervențiile făcute de oamenii noștri (subl.ns
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care a divorțat însă la 22 februarie 1972. Din dosarul nr. 2838/1970, de la Judecătoria sectorului 8 București, reiese că Serediuc Dumitru, domiciliat în stradă Jimboliei nr. 83, solicită divorțul după ce amenințase cu sinuciderea - dând drumul la gaz - deoarece era terorizat de copiii piritei (martorul Cosma Haralambie), adică de Ion Iliescu și de fratele său vitreg, Eugen. Un alt martor, Ștefănescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a susținut în instanță că soții se certau și se băteau iar reclamantul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
se întărea în detrimentul vârfurilor noastre politice și intelectuale. În vară am din nou musafiri dragi, dar parcă nu mai era aceeași dispoziție din vara trecută. Ne simțeam tot mai mult supravegheați, suspectați! Intrăm în anul școlar 1949-1950. Directorul nou instalat terorizează cadrele și întocmește dosare pe care știe unde să le trimită. Parcă și numărul comuniștilor din sat a mai crescut. Sunt tensiuni și în viața internațională de care aflăm cu întârziere. 1 octombrie 1949 - ziua Republicii Populare Chineze. O zi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
muncea spornic. Directorul era bolnav, internat de mai multe luni în spital, adjunctul își fracturează un picior alunecând pe gheață și conducerea temporară a fost încredințată unui personaj necorespunzător, dar avea carnetul de partid și încrederea respectivă, așa că acest personaj terorizează colectivul didactic al școlii. Toată ziua stătea în școală, în loc să îndrume munca profesorilor - nici nu putea face acest lucru - se ținea numai de bârfe și intrigi. Era mărul putred din acest colectiv select - dar beneficia copios de sprijinul politic! Eu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în centrul atenției. Franz Kafka își scrie o mare parte dintre povestiri în deceniul al doilea, cel care vede declanșarea și desfășurarea Primului Război Mondial. Roma nele îi vor apărea în interbelic, Metamorfoza chiar mai devreme, în 1915. Funcționarul Gregor Samsa este terorizat mai puțin de perspectiva metamorfozei inopinate și inexplicabile care-l aruncă în alt regn, cât de posibili- tatea ca directorul să afle că el nu mai este capabil să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Această metamorfoză face din el un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
episod revelator are loc la puțin timp când cu ajutorul căpitanului Pandele și al comisarului secției de poliție, dl. Turtureanu, ambii cointeresați în afacere, însoțiți de jan- darmi, Lefter pătrunde în forță în locuința pauperă a țigăn- cilor pentru a le teroriza. Comportamentul său reflectă mai degrabă ceea ce Lefter atribuie șefului său, turbarea, adică o furie fără limite. Gesticulația măruntului funcționar sprijinit de brațul înarmat al legii pare ridicolă doar în aparență pentru că violenței sale îi este impusă o limitare chiar de către
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intrau până în ușa bisericii. Se vindeau „glite” - niște ciomege lungi, ciobănești cu capătul de sus îndoit și tot felul de obiecte artizanale nefuncționale și pitorești. Noi ne-am plimbat, fericiți pentru aerul de munte, mai răcoros decât cel care ne teroriza la Athena. Drumul mai departe a fost ceva înfiorător de frumos și nu alătur greșit cele două adjective, deoarece pericolul și sublimul erau la tot pasul. Pe șosea încăpea doar autocarul iar, din loc în loc, erau neînsemnate refugii unde mașinile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
este aceea cu spiritul creației (Întruchipat de Muză). Păpușa mecanică Olimpia, pierdută Într-un labirint de mașinării, un colaj dadaist de obiecte și personaje scoase dintr-un laborator științifico-futurist, un pian supradimensionat din care ieșea diavolul Însuși ca s-o terorizeze pe Antonia ori gondolele ce alunecau pe melodia faimoasei barcarole, presimțind moartea, erau câteva din imaginile-cheie ale spectacolului. Am fost ajutat de o distribuție de soliști (În frunte cu Domingo, Terfel, Dessay, Frittoli, Kirschlager) care aveau nu numai voci extraordinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
obsedată de „nuditatea“ lui Mefisto În scena din biserică, trei paragrafe fiind consacrate doar acestui subiect. De fapt nu era nici o nuditate. Mefisto purta un costum destul de complex: deghizat În călugăr, Își scotea sutana În fața Margaretei și, ca s-o terorizeze, i se dezvăluia sub forma unui diavol cu piele și coadă de reptilă, preluat identic dintr-o pictură de Bruegel. Dar criticul a văzut ce a vrut el să vadă și mi-a făcut un serviciu, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de foame o să ne spui tot ce- ai făcut împotriva regimului nostru, ca să le dăm mâncare, să nu mai plângă de foame ”. Am făcut legătură între cele spuse de mine către Marcoci, despre copii mei și amenințarea acestuia care mă teroriza tot cu copiii. Deci, mi-am zis:”Știe de la Marcoci. Marcoci a raportat și acesta îmi amintea de simțămintele mele față de copiii mei, mărturisite în fața lui”. Am fost întrebat de ce critic regimul comunist și mi-am permis să le dau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ceea ce scrii, noi știm tot, dar vrem să mărturisești singur ceea ce ai făcut împotriva noastră”. Aveau o lampă portativă pe masă cu un bec de 500 de vați pe care mi-au fixat-o în ochi și așa m-au terorizat cu tot felul de întrebări până după miezul nopții, iar apoi au început a se schimba câte unul rămânând la masă în fața mea, în spatele farului, iar celălalt se retrăgea în altă cameră. N-am fost lăsat deloc să închid ochii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
retrăgea în altă cameră. N-am fost lăsat deloc să închid ochii, să ațipesc. Trei zile și trei nopți am fost chinuit în felul acesta, pus să scriu, apoi ei rupeau ceea ce era scris și eram pus să scriu iarăși, terorizat cu farul pus în ochi și n-am fost lăsat singur, și n-am fost lăsat să dorm nici câteva minute, ținut pe scaun în fața farului aprins și îndreptat asupra ochilor mei, încât după trei zile și trei nopți, fără
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
încep să cânte strălucirii percepute poate cu alte organe, mult mai subtile decât ale oamenilor. Alt vis tulburător: toți morții mei continuau să trăiască, îmi spuneau că sunt vii și morți și că această stare este cea mai bună, nemaifiind terorizați de timp. Acolo unde trăiesc ei se puteau dezvolta toate însușirile divine, și încercările lor vechi nu fuseseră pierdute, se integrau armonios unui flux dincolo de timp. Eva Bonnier a împlinit cincizeci de ani. I-am dăruit Cartea păsărilor, a lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
șapte cupe cu otravă. Toate alimentele sunt „împănate” cu substanțe care fac rău corpului omenesc. Am decis să-mi fac singură pâinea, de exemplu, și am constatat că mă simt foarte bine, nu mai am acea foame absurdă care mă teroriza când mâncam „pâinea” făcută de alții. Treptat voi ajunge să mănânc numai lucruri simple, pentru a mă disciplina, dar și pentru a ști cât de greșit e felul „modern” al nutriției generale. Am scris clar: nu pentru donarea de organe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de o parte, predici, articole, pamflete și proclamații, care au creat o imagine favorabilă blamării și exterminării, iar pe de alta, a deschis drumul legendelor și poveștilor despre pirați. Până după 1726, când doar o mână de jefuitori cvasi-notorii mai terorizau rutele maritime, soarta piraților a depins, în mare măsură, de veștile și poveștile despre succesele, respectiv insuccesele lor. Efectul știrilor negative a constat în deformarea imaginii publice a piraților, iar biografiile celor mai răi dintre tâlharii mărilor au urmărit să
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
invocat aici1, Radu Tudoran a îndrăznit să viseze la un drum spre Vest, când toată lumea din jurul său îl căuta, cu obstinație, pe cel spre Est. Nodul principal al intrigii din roman e asigurat de Spânu, un vorace tâlhar levantin care teroriza împrejurimile Sulinei, cândva, în jurul anului 1881, și care izbutise să eșueze goeleta L’Esperance, lângă farul de la vărsarea fluviului în Marea Neagră. Vasul, de proveniență olandeză, era proprietatea a doi tineri ingineri, românul Anton Lupan și francezul Pierre Vaillant, care-l
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
început că-i vom reprezenta opera, și apoi i-am cerut să primească Direcția Operei Române. Nu cred de altfel că acest admirabil compozitor este suficient de energic pentru a fi un bun conducător de instituție, lăsându-se atunci oarecum terorizat de „somitățile” Operei noastre, dar este un om de mare valoare și era cea mai bună soluție posibilă după refuzul lui Ionel Perlea. Reprezentarea operei „Alexandru Lăpușneanu” la începutul lunii Februarie 1941, a fost un adevărat triumf, pe deplin meritat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]