541,899 matches
-
nu se găsea prea des nici la Paris, după mărturiile unor cunoscători. După '90 s-a încercat ceva similar. Andrei Șerban, Vlad Mugur, Silviu Purcărete, apoi Alexandru Darie, Cătălina Buzoianu, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Frunză... În ultimul timp, o risipire a momentului, a culmilor, a potențialelor s-a instalat trist și apăsător. O generație de artiști, astăzi matură, este risipită: trei într-un teatru, cinci în alt teatru, unul prin provincie. Puțini manageri mai sînt preocupați să adune
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
creație ce a urmat scrierii Toamnei Patriarhului (1975). Inițial scriitorului i s-a părut o reală provocare să scrie povestirile păstrând un fir călăuzitor și o unitate de structură "care să le facă inseparabile în memoria cititorului", dar perspectiva în timp și plăcerea de a (le) povesti, "care este poate starea omenească cea mai asemănătoare levitației", a condus la o "viziune panoramică" care i s-a părut suficientă. Cititorul obișnuit cu realismul magic márquezian are toate șansele să fie dezamăgit, aceste
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
figuri stilizate la maximum, pe linia unei prestigioase tradiții plastice, aunțau parcă un "muzeu imaginar" în expansiune, a cărui formă ultimă (dacă există) nu se putea bănui. Toate se întemeiau pe o reflecție severă, sistematică, asupra realului, sugerând în același timp o reverie superioară, capabilă să inducă un efort de comprehensiune, a cărui miză artistică se recunoaște în orice temă a înțeles să trateze. Dacă Ardeluța Tarcăului, cu case vechi și uși deschise, i-a oferit, în 1976, destulă "materie" pentru
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
viață. Luna în astă seară trecea în convoiul nunții prin volbura unor nouri albi... sus... departe, foarte departe... Dacă aș repeta de mii de ori vestea, ar fi zadarnic... vestea că un bărbat singur, cumplit de singur sta înfipt în timp, în timpul cel de jos, de pe pământ." După numeroase frământări, Ina, învinsă până la lacrimi de momentul inspirației poetului imaginat și de neputința ei de a compune, conchide firesc, într-un final în care ea recunoaște forța versului care "oprește" mersul timpului
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
timp, în timpul cel de jos, de pe pământ." După numeroase frământări, Ina, învinsă până la lacrimi de momentul inspirației poetului imaginat și de neputința ei de a compune, conchide firesc, într-un final în care ea recunoaște forța versului care "oprește" mersul timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea numai la genunchi, numai
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
o uliță bucureșteană, pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un drum fără de sfârșit. "Regina nopții moartă" putea trece nevăzută peste grădini, peste păduri, peste drumuri, peste întinsuri, peste ape, dar a trecut pe aci, pe deasupra geamului scund, și odată cu ea, timpul s-a oprit din mers." (subl. n.) Obsesia lunii la care priveau parcă vrăjite adolescentele de la pensionul de domnișoare Bolintineanu, după cum mărturisea Hortensia Papadat-Bengescu în autobiografia scrisă pentru revista "Capricorn" (și publicată mai apoi în "Adevărul literar și artistic", în
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Metodologia" critică e, în bună datină totalitară, falsul. Falsul în diverse chei. Iată falsul prin simulare, nîndoios tartuffian în deplîngerea represiunii comuniste, la un mod pe care propagandistul M. Ungheanu n-ar fi cutezat nici o clipă a-l adopta cît timp a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va ieși din închisoare după cinci ani. Ce
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
psihologice s-au dovedit și mai grave. Am întîmpinat două tipuri de rezistență: a unora dintre cei mai fideli cititori, care nu le vedeau rostul, și a noastră înșine, care nu ne împăcam cu ideea. Va trebui să mai treacă timp spre a ști, mai întîi, dacă am reușit în întreprinderea noastră și, apoi, dacă toată lumea a înțeles ce vrem să facem. Psihologia literaților (iar noi sîntem, aproape fără excepție, literați) nu acceptă că există, într-o revistă, lucruri la fel de importante
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
cu mai multe mii - în fortificații pe Nistru, de propaganda vremii numite "linia de foc și fier", punea la adăpost România de tăvălugul roșu. Așa a crezut până într-o senină amiază de iunie a anului 1940 când, chestionat cât timp am putea rezista puhoiului sovietic, ministrul de Război, generalul Florea Țenescu, îi mărturisise că trei zile. Urmașul la conducerea statului, cel care a scos ursul din bârlog și ni l-a adus în casă - greșesc cumva, dle Buzatu? - a trăit
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
crețuri pe fruntea dlui Gușe și nici n-avea, în fond, de ce. Cei doi alergători răbdaseră angelic atâția amar de ani mofturile, fandoselile, lecțiile, toanele, ifosele, nazurile unui tenor îndrăgostit de sine: revirimentul a putut fi opera a trei ceasuri, timpul fiind în acest caz factor bergsonian de relativitate. De altminteri, nici dl. Neacșu, nici dl. Meșca nu l-au părăsit pe acel Vadim Tudor al clipei opțiunii lor pentru P.R.M., ci pe tiranul de astăzi, întunecat și intratabil, tot mai
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
aroganța Puterii - iar aroganța altora te ucide - de faptul că între averea salariatului mediu și aceea a sa, este cam deosebirea dintre Măgura Odobeștilor și crestele Himalayei. Ca să nu mai vorbim de noianul de procese ce-i răpesc din puținul timp de meditație pe teme istorice, din lecturi esențiale, de la părinteștile sale obligații pedagogice. A nu-l înțelege înseamnă a ne înșela la rândul nostru. Haidem (ador sintagma asta, milionară la toți crainicii/ crainicele televiziunii!), să ne autoscopăm: nu am greșit
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
se dorește a fi vitalizatoare. Este pe ansamblu unitară. O datorăm celor două plasticiene, pictorițele scenografe Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Fluturii multicolori înfloresc feeric drept simbol efemer al iubirii renăscânde. Sunt evitate, pe bună dreptate, particularizările istorice, trimiterile în timp și în spațiu sunt vagi, abia aluzive, cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
în varianta răsăriteană - geamănă "lunară", nu "solară", dar aparținînd aceleiași lumi. Astfel Învățăturile... nu sunt o carte fundamentală pentru că în ea ar apărea (ceea ce nu se întîmplă) niște elemente renascentiste, ci pentru că este o expresie și o oglindă fidelă a timpului său, iar pentru noi un ghid perfect al culturii medievale autohtone, calea de acces într-un teritoriu care altfel ne-ar rămîne inaccesibil. Sinteză completă a tuturor "temelor" mari ale timpului, ea este și o lecție concentrată a felului în
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
pentru că este o expresie și o oglindă fidelă a timpului său, iar pentru noi un ghid perfect al culturii medievale autohtone, calea de acces într-un teritoriu care altfel ne-ar rămîne inaccesibil. Sinteză completă a tuturor "temelor" mari ale timpului, ea este și o lecție concentrată a felului în care acestea trebuie abordate - și elementul fundamental care nu poate fi scăpat nici un moment din vedere faptul că universul medieval era unul teocratic - Dumnezeu este creatorul și omul este creatura. Aceleiași
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
cultura Evului mediu nu e altceva decît o oglindire la nesfîrșit a aceluiași chip (numai că acest chip este atotcuprinzător): citări, parafrazări, prelucrări, sinteze, antologii, trimiteri - o cascadă de referențialități. Opera, ca orice produs al "creaturii", va fi înghițită de timp: "au fost mulți împărați și mulți domni, și multe feliuri de cărți s-au făcut și au scris și le-au pecetluit cu peceți iar apoi toate au trecut ca roao cea de dimineață [...] numai lucrurile cele bune ce vor
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
avem în fața noastră și regretăm proasta ei înțelegere și asimilare în "canonul" cultural național. Se mai pune întrebarea dacă Neagoe "credea" în cuvintele sale, dacă nu cumva cartea sa este o culegere de "clișee", de "figuri de stil" după moda timpului, cu scop politico-propagandistic. Nu este aici locul să dezbatem această problemă, dat atât biografia domnului, cât și momentul istoric exclud ipoteza. Am mai spus că textul este impregnat de spiritul isihast, care însemna o recâștigare a sufletului originar al bisericii
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
în când privirile s-au întors spre ele, dovadă că se traduc în excepționala limbă a secolului XVII, pe vremea lui Matei Basarab, ca îndemn pentru o revigorare politică, socială și etică - o "întoarcere la origini". Uitate, pierdute apoi mult timp, ele revin în actualitate atunci când nimeni nu vrea să le mai rcunoască - sunt un text vechi, aparținând perioadei slavone, impregnate de spirit bisericesc, fără legătură cu o tânără cultură modernă și occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
attachment-urile e-mail decît după ce au fost filtrate" (unitbv.ro); "deschiderea attachment-ului duce la propagarea virusului" (umfcv.ro). în mod previzibil, se întîlnește des și sintagma fișier atașat: "Să vedem acum ce faceți dacă primiți un mesaj cu un fișier atașat" (timp.ebony.ro); "Articolele pot fi trimise și prin e-mail, sub formă de fișier atașat" (cantacuzino.ro). în schimb, ataș e foarte rar: Nu deschideți un ataș dacă nu-l așteptați. Și înainte de rularea oricărui ataș, salvați-l pe disc" (robertsoft
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
de ani, a cerut-o În căsătorie. La insistențele mamei sale, peste un an, frumoasa și tânăra Veronica, devine respectabila doamnă Micle, la numai 14 ani. În tinerețea mea, am văzut-o pe Veronica cu ochii minții, În ziua cununiei, timp de patru ani, aproape zi de zi, de câte ori intram sau ieșeam pe poarta școlii ca profesoară, ori când Îmi aruncam privirile pe fereastră. În fața școlii, pe acea străduță foarte strâmtă. În centrul orașului Cluj, se află bisericuța „Bob” pe al
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Legile firii nu țin cont de conveniențele sociale. Veronica se afla la prima ei iubire aproape adolescentină, și că orice adolescent sau tânăr, ascultă această chemare, dincolo de orice rațiune. Cu un tact deosebit, ea va ști totuși, ca În același timp să Își respecte soțul și familia, dar și să dea frâu liber unei iubiri romantice. Până la moartea soțului ei, iubirea lor a fost pură și neîntinată. Între ea și Eminescu s-a născut o frumoasă idilă la Viena, care peste
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
să Își respecte soțul și familia, dar și să dea frâu liber unei iubiri romantice. Până la moartea soțului ei, iubirea lor a fost pură și neîntinată. Între ea și Eminescu s-a născut o frumoasă idilă la Viena, care peste timp se va transforma În iubire profundă și va continuă apoi cu mici Întreruperi până la moarte, și chiar dincolo de granițele vieții, căci, cine știe dacă nu se continuă frumoasa lor iubire În alte zări, Într-o altă dimensiune, dincolo de coloană infinitului
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
precizie, egală cu cea a lui Maiorescu. Cu toate ca Eminescu publicase doar câteva poezii, intuiția perfectă a Veronicăi a făcut-o să Înțeleagă din capul locului ce valoare au. Ea l-a numit pe Eminescu poetul-geniu, Înaintea altora, cam În același timp cu Maiorescu, dar cu mai multă fervoare. Chiar numai pentru intuiția ei fără greș, ar trebui să Îi recunoaștem inteligența și calitatea gustului artiștic. Eminescu, Îndrăgostindu-se de frumoasă, spirituală, cultivata Veronica, cea plină de mister și poezie, romantică și
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Tragedia finalului vieții lor este copleșitoare. “Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-or da un preț Aducerile-aminte” Referindu-se la scurtă ei viață, Tia Șerbănescu spune: Te și Întrebi când a avut timp Veronica Micle În numai 39 de ani să fie o elevă strălucită, o voce căreia i s-a oferit angajamente Într-o trupă de operă, martoră Într-un proces ce i s-a intentat lui Maiorescu, o soție ireproșabilă - din
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
ethosului său intrinsec, precum și rezerva față de postura de atîtea ori abuzivă a scriitorului-instituție are precedente remarcabile. Și că pretinși "demolatori" ai valorilor naționale, înspăimîntîndu-i pe cei dispuși a le tabuiza și a trage foloasele adiacente, au existat și în alte timpuri și locuri... Cu justețe, Simona Popescu îl apreciază pe Gellu Naum, încă în viață în momentul apariției volumului d-sale, drept ultimul exponent major al suprarealismului în poezie. Un suprarealist rău înțeles atît de activiștii culturali, cît și de unii
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
Cele două discuri-desant pe care le am în vedere sunt portrete componistice ale unor autori consacrați: Octavian Nemescu și Doina Rotaru. întrebarea pe care mi-am pus-o este următoarea: ce au în comun Vieru, Nemescu și Rotaru? Indiscutabil, obsesia timpului, a măsurării și simțirii lui diverse. Drept urmare, mi-am dat seama că problematica lui Jünger este punctul de convergență al concepțiilor muzicale ale celor trei compozitori români. Ea mă ajută să înțeleg pozițiile creatorilor numiți și mă încurajează să realizez
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]