1,621 matches
-
primi un telefon de la Ben Cantor, prietenul medic pe care Încercase să-l cupleze cu prietena ei Corinne de Anul Nou. — Un Sf. Valentin fericit! Ai ceva planuri pentru diseară? Nu, nici o Întâlnire, zise Kitty. Tu? — O să cinez cu o tipă care vine din Oregon Într-o călătorie de afaceri. — Cum v-ați cunoscut? — Prin cineva. — Vă cunoașteți, v-ați mai văzut până acum? Știa că Ben nu putea să mintă, dar nici nu voia să pară disperat. — O dată. E drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu un agent turistic obișnuit. Nu l-ar fi deranjat nici să se culce cu ea. Dar asta era În afara oricărei discuții. Continuîndu-și evoluția, Zelda devenise o „saphistă“ dedicată, cum le spunea Ivan lesbienelor. Partenera ei de viață era o tipă frumoasă dar rece ca gheața, specialistă În boli infecțioase la spitalul universitar din oraș. Vizitau Împreună tot felul de locuri spirituale și părți de lume uitate de timp În care bîntuiau cele mai rare boli infecțioase. CÎnd Zelda sună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și se scarpină. Specialistul În IA simte că i s-a Înțepenit ceva Între măsele și nu mai poate aștepta nici un minut, trebuie să Îl desțepenească acum, pe loc, orice-ar fi. Carne să fie? El nu mănîncă niciodată carne. Tipa cu realitatea virtuală Își dorește acum să nu se fi dus niciodată acasă cu rusul de la discotecă: pelvisul ei e În flăcări, dar e un alt fel de mîncărime. Își strecoară mîna dreaptă Între coapse cît poate de discret. Farkas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dematerializa. Orhideea, un așa numit club pentru domni, se află la doar cîteva străzi distanță de hotel, așa că Wakefield decide să o ia pe jos pînă acolo, cu capul gol prin ploaie, să vadă cum mai merge greva stripteuzelor. O tipă pătrățoasă cu codițe vopsite În negru și tatuaje pe pectorali păzește ușa. — Delegat sau protestatar? — Cap sau pajură? răspunde Wakefield, apoi se vede pe sine prin ochii femeii. Un tip arogant, Între două vîrste, cu față lungă, ochi triști, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Eram atît de prinsă de pregătirile pentru nuntă, că nu mi-am dat seama că totul e aievea decît, cred, după ce ne-am Întors din luna de miere. Lily zîmbește cu gura pînă la urechi. Deci, tu ești una din tipele alea despre care tot citesc că se mărită de dragul nunții? Presupun că da, spune Anna. Slavă Domnului că a ieșit totul bine. — De cît timp sînteți voi doi Împreună? — Împreună sîntem de șase ani, iar căsătoriți, de patru. SÎnt surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine să știi cu cine călătorești În avion. — Păi, atunci de ce nu mergi să te prezinți și să afli povestea vieții fiecăruia? Întreb eu, neputînd să mă abțin să nu pufnesc. — OK, grozavă idee. O să mă duc să mă prezint tipei de colo, zice arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn eu, frecîndu-l pe braț și aplecîndu-mă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făcuse somn. Voiam să mă lase în pace, să dorm. ― Încă nu intraseră șerpii în visele tale. Inchiziția ți-a schimbat viața. ― Într-adevăr, a existat o vreme când râdeam sau plângeam fără să-mi aduc aminte nimic Acum, de câte ori tipă lăstunii pe colinele acestea tresar și îmi aduc aminte sfatul lui Marc Aureliu: "Trăiește fiecare zi ca pe ultima." Mi-am imaginat adesea acest dialog: "Condamnat, îți voi îndeplini ultima dorință. Care e?" "Să trăiesc". ― Așadar, nu te temi că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu? O soție și un soț, cu copii mici, au la dispoziție orele nopții. Ochii Emmei rătăceau peste mașini, jos, În stradă, priviră tomberoanele ce dădeau pe dinafară, care așteptau de zile Întregi vizita gunoierilor. Apoi se opriră asupra acelei Tipo parcată chiar sub fereastra ei. Acea Tipo, atât de cunoscută, În care urcase de mii de ori, pe care o ciocnise de un tramvai, Într-o zi ploioasă, cu care ani de zile o dusese pe Valentina la antrenamente - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copii mici, au la dispoziție orele nopții. Ochii Emmei rătăceau peste mașini, jos, În stradă, priviră tomberoanele ce dădeau pe dinafară, care așteptau de zile Întregi vizita gunoierilor. Apoi se opriră asupra acelei Tipo parcată chiar sub fereastra ei. Acea Tipo, atât de cunoscută, În care urcase de mii de ori, pe care o ciocnise de un tramvai, Într-o zi ploioasă, cu care ani de zile o dusese pe Valentina la antrenamente - În care avusese chiar cele mai paroxistice orgasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
blană din piele de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja o eventuală tentativă de conversație, se Încăpățână să fixeze indiferența aspră a trotuarului. O enerva tipa asta. Era vulgară, de-a dreptul vulgară. Cu unghiile vopsite. Cu părul decolorat - se vedea negrul părului lângă rădăcină, unde Începuse să crească din nou. Cu eșarfa aceea din pene de struț - nu mai e la modă de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
blana descheiată, maleta prea mulată - i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații ăștia. Nimeni n-ar fi spus că tipa asta țipătoare, ca o precupeață de pește, era soția unui polițist serios ca Antonio Buonocore. Dar lui Elio Îi plăcea. Odată, când aflase că Buonocore Își sărbătorea aniversarea căsătoriei, o trimisese să cumpere o pereche de cercei, motivând că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le revină copiilor mei. Bunurile mele sunt: — apartamentul din strada Carlo Alberto 17, proprietate personală, chiar dacă nu am terminat de plătit Împrumutul (lipsesc cam o sută de milioane, dacă sunteți sincer, veți recunoaște că pentru dumneavoastră suma e nesemnificativă). — Fiat Tipo din ’92 (150.000 km parcurși, caroseria e șifonată la portiera din față, dar motorul este bun). — 5 pistoale de fabricație italiană și străină (1 Springfield Armory 1911 A1 mod. Mil Spec cal. 45 Acp; 1 Taurus mod. PT 92
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
piatra funerară vreau să fie scris așa: „Vom ara mările ca și cu un plug/ până În frigul lui Lette, amintindu-ne/ că Pământul ne-a costat șapte ceruri“. Sunt versurile unui poet rus, nu-mi aduc aminte care. Las Fiatul Tipo părinților mei, pe care Îi voi iubi mereu și le mulțumesc pentru tot și sper să mă ierte. Îi rog să pună să-mi citească slujbe timp de zece ani În fiecare zi de 4 mai. Țin să precizez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
renegat și a rafinatei și blândei Mina. — Ei bine, atunci Înseamnă că ar trebui să-l văd. Nu, mâine nu am timp. De fapt, nu e vorba de timp... Dar ce ar gândi prietenii tăi? Că te Întâlnești cu o tipă burgheză, capitalistă și bătrână. — Burgheză și capitalistă, cu asta sunt de acord - dar nu bătrână! exclamă Aris, adresându-i o privire blândă și Îmbufnată. Ai abia treizeci de ani! O spusese ca și cum la Împlinirea celor treizeci și unu - atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tatăl i-o pusese În brațe. Camilla mirosea a pudră și a lapte. Era cea mai delicată și mai neajutorată creatură pe care o văzuse vreodată. Și, ținând-o neîndemânatic În brațe, intrase În cele din urmă În camera „acelei tipe“: așa Îi zicea Majei pe vremea aceea. Erau buchete de trandafiri, de lăcrămioare și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe măsuță, pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lume se Îmbolnăvește, se rănește sau moare Într-o singură zi În Roma. Înnebunesc, dați-mi un pic de morfină, ceruse mama unei infirmiere, iar aceea Îi răspunse că legea nu-i permite, așa Încât Emma Își Îndurase durerea. Era o tipă dură. Nu plânsese nici acasă și nici la urgențe. Lucrul acesta o impresionase profund pe Valentina, făcând-o s-o respecte foarte mult. Atunci Îți fac un piercing pe care mama ta nici nu-l va observa. Îl vede doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care chicoteau și râdeau și păreau fericite. Și Emma râdea, deși nu arăta cu adevărat fericită - se prefăcea doar, pentru a nu fi băgată În seamă. Pe Antonio Îl Întristă curajoasa ei bucurie. Apoi Îl observă, așezat pe portbagajul Fiatului Tipo, și Încetă să mai zâmbească. O brunetă cu păr creț o Întrebă Încet, dar nu chiar atât de Încet Încât Antonio să n-o poată auzi: — E noul tău iubit? E soțul meu, răspunse Emma. Fetele de la call-center se Întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu reuși să-și distingă colegele. Și oricum, ceilalți Își văd Întotdeauna de treburile lor. Dacă m-ar lua la palme, aici În mijlocul străzii, din miile de persoane care trec nici măcar una nu s-ar opri să mă ajute. Fiatul Tipo al lui Antonio era parcat neregulamentar, cu cheile În contact. În acești ani, Antonio Îi solicitase de cel puțin zece ori o „ultimă Întâlnire“. Începeau Întotdeauna cu implorări și promisiuni și se Încheiau cu țipete, lacrimi și amenințări. Despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atenția Îi fu atrasă În altă parte, emoționată de vederea casetelor ei - succesele Loredanei Berté, Diana Ross, Celentano, Antonella Ruggiero - Încă pe bordul mașinii. Pe parbriz stăruia abțibildul lipit cu ani În urmă de Valentina: MAKE LOVE NOT WAR. În Tipo plutea un miros de chiștoace vechi și de sex. Emma rămase uimită, căci nu-și imaginase că Antonio are pe altcineva, dar poate că simțind nevoia de a fi Însoțit Își luase o târfă. Îi păru că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căci nu mai iubise pe nimeni așa cum o iubea pe ea, prima lui femeie adevărată, Își dorea să trăiască pentru ea, s-o protejeze, să facă orice pentru ea și Împreună cu ea, dar ea Îl dezamăgise - o, era doar o tipă oarecare volubilă și inconsecventă ca toate femeile și nu-l iubea cu adevărat, nu era În stare. Și atunci, impresionată de o iubire atât de nemărginită, Emma Îl ruga s-o creadă, să n-o considere la fel cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu Îl alegea pe el. — Polițist? Și cât câștigă? — Ce știu eu, răspunse Kevin. Ce mașină are? se informă Lorenzo, care Învățase de la mama lui, deși ea nu știa lucrul acesta, să evalueze valoarea persoanelor În funcție de automobilele lor. — Un Fiat Tipo. — Tipo?, Da’nu se mai fabrică! exclamă Lorenzo. — Tata spune că Fiaturile sunt nașpa, le asamblează În Sicilia și mafia fură toate piesele și apoi le lipesc cu carton. Tatăl lui avea un Mercedes. Era atât de lung, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl alegea pe el. — Polițist? Și cât câștigă? — Ce știu eu, răspunse Kevin. Ce mașină are? se informă Lorenzo, care Învățase de la mama lui, deși ea nu știa lucrul acesta, să evalueze valoarea persoanelor În funcție de automobilele lor. — Un Fiat Tipo. — Tipo?, Da’nu se mai fabrică! exclamă Lorenzo. — Tata spune că Fiaturile sunt nașpa, le asamblează În Sicilia și mafia fură toate piesele și apoi le lipesc cu carton. Tatăl lui avea un Mercedes. Era atât de lung, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Toyota, se băgă În vorbă un băiat mai mare, cu părul tuns paj și cu ochii de un albastru azuriu. Mașinile japoneze sunt cele mai bune. Kevin nu Îl cunoștea și-l consideră fascinant. Își dori să fie prietenul lui. — Tipo e o mașină bună, și are un po-porba-bagaj mare, Îndrăzni. Și nu e așa veche, Îmi aduc aminte când a cu-cumpărat-o. — Se vede treaba că a cumpărat-o la mâna a doua, comentă băiatul cu ochii albaștri care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu voia să o mintă pe femeia aceasta. Simțise și el spaima Emmei. Îi văzuse chipul Învinețit. Și pe când conducea Înspre casa mamei ei, nu făcuse altceva decât să verifice neîncetat dacă În oglinda retrovizoare nu se vedea un Fiat Tipo verde care să-i urmărească. Cartierul Boccea devenea din ce În ce mai Întortocheat și, din când În când, se Întorcea spre Emma Întrebând-o: merg Înainte? Aceasta dădea din cap. Farurile albe răscoleau Întunericul din fața mașinii, și o Întreagă lume reală și necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zi la poarta școlii, Își luase fiul și dispăruse. Poate că părăsise Italia. Mama publicase fotografiile lor În ziare, le lipise În toate stațiile, În aeroporturi, În autobuze. Dar nu mai reușise să-i găsească. Apoi văzu mașina. Un Fiat Tipo, verde putred, parcată În zona interzisă din fața Bisericii San Salvatore in Lauro. Două gheare galbene Încătușau roțile din spate. Era mașina lui Antonio. Emma privi prin geamurile din spate ale mașinii. Încă mai era acolo canistra cu benzină așezată În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]