1,020 matches
-
despre puternicele influențe ale ideologiei burgheze în creația sa și a manifestat tendințe liberaliste, indiferență față de conținutul ideologic al operelor literare, subapreciind rolul îndrumării principiale. În cuvântul său, Traian ȘELMARU subliniază însemnătatea definiției pe care tovarășul Malencov a dat-o tipicului (...). În poeziile Ninei Cassian se manifestă poziții individualiste, care vin în contradicție cu ideile înaintate din versurile valoroase ale poetei, se manifestă ruptura ei de viața poporului. Vorbitorul a combătut în mod just încercarea nereușită a lui Cicerone Theodorescu, făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scriitorilor, dar ele sunt ilustrative pentru că desemnează poziția oficială, atât de importantă în condițiile date, când esteticul era permanent direcțional, apostrofat și legitimat, de factorul politic. Articolul din Scânteia 14 are mai multe capitole; după ce, în primul sunt expuse problemele tipicului pe filiera Marx-Engels-Lenin-Stalin-Malencov, se trece la radiografierea creației literare în lumina acesteia în capitolul: Să dezvăluim în toată măreția lui chipul omului nou, din care, ca și din celelalte, reproducem, pe scurt: „În proză, în poezie, în dramaturgie, au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dă informații în acest sens. Faptul, de altfel, n-are importanță. De aceea trecem la derularea fenomenului literar din 1953, marcat fără îndoială de aceste dezbateri teoretice și organizatorice, pe care nici noi nu trebuie să le trecem cu vederea. TIPICUL ÎN LITERATURA REALISTSOCIALISTĂ Una din intențiile plenarei de la Uniunea Scriitorilor a fost și stimularea dezbaterilor pe marginea unor aspecte de concepție și metodă a realismului socialist, în speță asupra tipicului. Aceste discuții teoretice s-au înfiripat, într-adevăr, dar ele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care nici noi nu trebuie să le trecem cu vederea. TIPICUL ÎN LITERATURA REALISTSOCIALISTĂ Una din intențiile plenarei de la Uniunea Scriitorilor a fost și stimularea dezbaterilor pe marginea unor aspecte de concepție și metodă a realismului socialist, în speță asupra tipicului. Aceste discuții teoretice s-au înfiripat, într-adevăr, dar ele au avut o respirație scurtă, degenerând până la urmă în concretizări despre ce e tipic sau ce nu este într-o scriere sau alta. De altfel, teoretizările, câte sunt, nu ies
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu este într-o scriere sau alta. De altfel, teoretizările, câte sunt, nu ies din litera și spiritul raportului lui Malencov. Așa cum anunța în editorialul citat ceva mai devreme, Contemporanul susține în continuare rubrica destinată acestor dezbateri întitulată: În legătură cu problema tipicului în literatură. În discuție se implică și G. Călinescu. Acesta mai publicase 16, sporadic, câte un articol-două și-n anii precedenți, căznindu-se, prin citări copioase din autori sovietici, să-și mascheze inapetența ideologică. Efortul însușirii marxism-leninismului va fi apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu devine chiar atât de repede laureat al premiului de stat, dar, oricum, în 1953 îi putem citi semnătura sub câteva poezii publicate în Viața românească. Dar aspectul acesta îl vom comenta la momentul potrivit. Acum să revenim la „chestiunea” tipicului. Așadar G. Călinescu 18 publică în Contemporanul un comentariu pe marginea raportului lui Malencov și a noilor sarcini ale criticii literare care derivă din acesta: „Orice om de cultură onest, care a citit Raportul de activitate al Comitetului Central al
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
burgheză. Un exponent de seamă al partidului, după ce a examinat toate problemele de stat, începând cu situația internațională, atacă chestiuni de literatură, vorbind despre importanța tipizării și despre genul satiric. Pentru noi, totuși, o astfel de manifestare apare firească. Problema tipicului - zice tovarășul Malencov - este întotdeauna o problemă politică». Arta în general este o problemă politică strâns legată de construcția statului socialist. Întâi de toate producerea frumosului este cerută de popor ca o necesitate rezultată din noua orânduire socialistă care cere
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artă de la noi trebuie să țină minte totdeauna că tipic nu este numai ceea ce se întâlnește cel mai des, ci ceea ce exprimă în modul cel mai plin și mai expresiv esența forței sociale respective (...). Exagerarea conștientă, reliefarea figurii nu exclude tipicul ci îl scoate în evidență și îl subliniază într-un mod mai deplin. Tipicul reprezintă principala sferă de manifestare a spiritului de partid în arta realistă». Cum poate un scriitor să ajungă a creea tipuri evitând fadoarea și paloarea? Observând
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se întâlnește cel mai des, ci ceea ce exprimă în modul cel mai plin și mai expresiv esența forței sociale respective (...). Exagerarea conștientă, reliefarea figurii nu exclude tipicul ci îl scoate în evidență și îl subliniază într-un mod mai deplin. Tipicul reprezintă principala sferă de manifestare a spiritului de partid în arta realistă». Cum poate un scriitor să ajungă a creea tipuri evitând fadoarea și paloarea? Observând natura, în primul rând. Natura nu se relevă într-un specimen ca o descripție
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prin articolul Doi oameni într-un om de Szabedi Laszlo despre care s-a făcut vorbire, cum ne amintim, și la plenara scriitorilor, comentată în capitolul precedent; interpretările din Utünk sunt amendate de Ion Mihăileanu 19, în contextul dezbaterii „problemei tipicului”: „Din definiția clară și completă a tipicului dată de tovarășul Malencov rezultă că pentru a putea exprima în modul cel mai plin și mai expresiv esența forței sociale respective, este necesară cunoașterea legilor obiective de dezvoltare a societății (...). Paliditatea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Szabedi Laszlo despre care s-a făcut vorbire, cum ne amintim, și la plenara scriitorilor, comentată în capitolul precedent; interpretările din Utünk sunt amendate de Ion Mihăileanu 19, în contextul dezbaterii „problemei tipicului”: „Din definiția clară și completă a tipicului dată de tovarășul Malencov rezultă că pentru a putea exprima în modul cel mai plin și mai expresiv esența forței sociale respective, este necesară cunoașterea legilor obiective de dezvoltare a societății (...). Paliditatea unor figuri literare provine din înțelegerea statistică a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dată de tovarășul Malencov rezultă că pentru a putea exprima în modul cel mai plin și mai expresiv esența forței sociale respective, este necesară cunoașterea legilor obiective de dezvoltare a societății (...). Paliditatea unor figuri literare provine din înțelegerea statistică a tipicului, în nesesizarea a ceea ce este esențial în viață (...). Manifestarea spiritului de partid cere în primul rând ca scriitorul să nu se ferească a zugrăvi procesul luptei dintre vechi și nou (...). Spiritul de partid al scriitorului se manifestă în atitudinea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
manifestă în atitudinea pe care o ia față de ceea ce e nou în viață (...). Spiritul de partid se manifestă în același timp prin justa înfățișare a primejdiei pe care o reprezintă vechiul, scriitorul educând masele în spiritul vigilenței revoluționare. Înțelegerea problemei tipicului în lumina Raportului (...), are o importanță vitală. De aceea discutarea acestei probleme, în coloanele ziarelor și ale revistelor va ajuta pe scriitori și oamenii noștri de artă să-și însușească teoria marxist-leninistă cu privire la artă. În acest sens articolul semnat de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
simple mutații, ele revoluționează pur și simplu conștiința oamenilor. Chiar în epoca construirii socialismului și comunismului, caracterele oamenilor simpli nu pot fi comparate în mod static (...). Înțelegerea a ceea ce înseamnă exagerarea conștientă, reliefarea figurii, are o deosebită importanță pentru reflectarea tipicului în literatură. Academicianul G. Călinescu înțelege prin exegerarea conștientă în primul rând îngroșarea la un personaj a unei trăsături fiziologice sau sufletești de amănunt, accidentale (...). După acad. G. Călinescu, Caragiale, îngroșând pe alocuri la Cațavencu unele accidente (sentimentalism, galanterie, o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi în țară. Fără îndoială că aplecarea consecventă a esteticii marxist-leniniste va ajuta pe omul de cultură, pe militantul pentru pace și progres care este acad. G. Călinescu să aducă un aport și mai mare la creația noastră literară
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
va ajuta pe omul de cultură, pe militantul pentru pace și progres care este acad. G. Călinescu să aducă un aport și mai mare la creația noastră literară”. Intervine în discuție G. Călinescu, făcând și o analiză concretă a manifestării tipicului în poezia lui Eugen Frunză, secretar al Uniunii Scriitorilor. Articolul este însoțit de următoarea notă a redacției: „Cu privire la cauzele care determină durabilitatea operelor de artă clasice socotim că, după însăși propunerea autorului, problema urmează a fi mai departe analizată. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai multor orânduiri sociale, în sfârșit că noțiunea de «fond omenesc stabil» folosită de acad. G. Călinescu, trebuie precizată în așa fel, încât să se prevină orice interpretare idealistă de felul concepției despre eternitatea trăsăturilor moralei omului”. „Dezbaterea asupra problemei tipicului - începe G. Călinescu 20 - a luat o proporție interesantă și eu cred că e folositor acum să trecem la analize pe obiect. Mulțumesc călduros tov. Ion Mihăileanu pentru că într-un număr recent al Contemporanului a respins chipul absurd cum cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
universale sunt valabile și astăzi pentru că scriitorii au știut să întruchipeze trăsăturile tipice ale caracterelor determinate de o anumită clasă» (...). Mult mai substanțială, atât teoretic cât și aplicativ, este intervenția lui Ovid S. Crohmălniceanu 21: «O înțelegere justă a problemelor tipicului nu e posibilă fără lămurirea rolului exagerării conștiente în arta realistă. Precizând că «în concepția marxist-leninistă, tipicul nu înseamnă nicidecum o medie statistică, ci corespunde esenței fenomenului social-istoric dat», tovarășul Malencov arată că «exagerarea conștientă, reliefarea figurii, nu exclude tipicul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o anumită clasă» (...). Mult mai substanțială, atât teoretic cât și aplicativ, este intervenția lui Ovid S. Crohmălniceanu 21: «O înțelegere justă a problemelor tipicului nu e posibilă fără lămurirea rolului exagerării conștiente în arta realistă. Precizând că «în concepția marxist-leninistă, tipicul nu înseamnă nicidecum o medie statistică, ci corespunde esenței fenomenului social-istoric dat», tovarășul Malencov arată că «exagerarea conștientă, reliefarea figurii, nu exclude tipicul, ci îl scoate în evidență și îl subliniază într-un mod mai deplin»(...). De aceea Gorki spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tipicului nu e posibilă fără lămurirea rolului exagerării conștiente în arta realistă. Precizând că «în concepția marxist-leninistă, tipicul nu înseamnă nicidecum o medie statistică, ci corespunde esenței fenomenului social-istoric dat», tovarășul Malencov arată că «exagerarea conștientă, reliefarea figurii, nu exclude tipicul, ci îl scoate în evidență și îl subliniază într-un mod mai deplin»(...). De aceea Gorki spunea că nu se mănâncă găina cu pene cu tot și că pentru a scoate la iveală tipicul, faptul brut trebuie curățat de noianul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
exagerarea conștientă, reliefarea figurii, nu exclude tipicul, ci îl scoate în evidență și îl subliniază într-un mod mai deplin»(...). De aceea Gorki spunea că nu se mănâncă găina cu pene cu tot și că pentru a scoate la iveală tipicul, faptul brut trebuie curățat de noianul elementelor nesemnificative, lipsite de capacitatea de a oglindi esența fenomenelor social-istorice. De aceea tot Gorki scria: «Eroul nostru real, viu, omul care crează cultura socialistă este cu mult superior, cu mult mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai tare și mai strălucitor: aceasta nu este numai o cerință a vieții, dar și a realismului socialist, care trebuie să gândească ipotetic, iar ipoteza - invenția - este soră bună cu hiperbola „exagerarea”». Necesitatea exagerării conștiente, a reliefării figurii în vederea sublinierii tipicului, decurge pentru artistul realist din însăși concepția sa asupra raporturilor dintre artă și realitate. Reliefând, îngroșând, el urmărește tocmai reflectarea profundă a vieții (...). Lucrări literare ca Ogoare noi de Aurel Mihale sau Noul oraș de Ștefan Andrei ilustrând efectele aplicării
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru artistul realist din însăși concepția sa asupra raporturilor dintre artă și realitate. Reliefând, îngroșând, el urmărește tocmai reflectarea profundă a vieții (...). Lucrări literare ca Ogoare noi de Aurel Mihale sau Noul oraș de Ștefan Andrei ilustrând efectele aplicării teoriei «tipicului ca o medie statistică oarecare» estompează de fapt trăsăturile esențiale ale fenomenelor, diminuează forța și dramatismul faptelor vieții. Ca și teoriile naturaliste, concepțiile care identifică tipicul cu o medie statistică oarecare, duc la o artă lipsită de putința reflectării adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noi de Aurel Mihale sau Noul oraș de Ștefan Andrei ilustrând efectele aplicării teoriei «tipicului ca o medie statistică oarecare» estompează de fapt trăsăturile esențiale ale fenomenelor, diminuează forța și dramatismul faptelor vieții. Ca și teoriile naturaliste, concepțiile care identifică tipicul cu o medie statistică oarecare, duc la o artă lipsită de putința reflectării adevărului vieții. La baza ei stă în fond tot obiectivismul burghez (...). Exagerând, îngroșând anumite trăsături în făurirea chipului Mamei Gorki a văzut mai adânc, mai în profunzime
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se dovedește absentă. În Cumpăna luminilor, în Noul oraș sau în partea referitoare la viața muncitorilor în Oțel și pâine de pildă, în locul unui personaj tipic, descoperim diferite fragmente care ar fi trebuit să-l compună”. Dacă adăugăm și articolul-fluviu: Tipicul și esența fenomenelor social-istorice de N. Tertulian 22, cam aceasta a fost aria dezbaterii tipicului; a fost, desigur, menționată și experiența sovietică, în special a lui Gorki, prin contribuțiile lui S. Damian 23 și N. Moraru 24. A fost și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]