1,724 matches
-
soacra știe-a o desface! Unei tinere Buchete multe ai cules De la diverși admiratori, Dar pân’ la urmă te-ai ales Doar cu un...copilaș din flori. Iar femeia Să știi, femeia-i mai femeie Nu când îți face capul toacă Și ochii ei ca focul joacă, Ci când iubirii-i dă scânteie
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
-mi omor timpul imaginându-mi că sunt evreică și așa nu mai trebuia să sărbătorim Crăciunul deloc. În mai toate conversațiile din copilărie de care-mi aduc aminte, mama mă pisa cu ambițiile ei matrimoniale tot așa cum alți părinți își tocau la cap odraslele să intre la facultate sau să nu ia droguri. Îmi amintesc că aveam vreo zece ani când am avut o discuție foarte aprinsă la micul dejun. —Iubito, când ai de gând să mergi în vizită la Swyre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la ce se gândește. Mă străduiesc să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își țin frunțile lipite deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna două cepe la sarmale, protes tează
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de blană trei sferturi peste pantalonii negri de stofă și niște cizme îmblănite, cu toc jos - e ianuarie, totuși. Precis că e și ger. Asta i-ar mai lipsi, să răcească, să facă iar una dintre răcelile ei de pomină toc mai acum, la început de an! Se uită pe geam. Afară era un aer sticlos, încețoșat. Ningea dens, cu fulgi care cădeau apatici, pră bușindu-se unul peste altul în straturi groase și neplăcute de zăpadă. Oftă din rărunchi și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înălțare în aer, o scurtă plutire la câțiva centimetri deasupra drumului ei către galerie. Galeria era amenajată într-o casă veche și joasă, care aducea vag cu locuința de vacanță din copilăria Clarei - locuința care zămislise amintirea despre mama ei tocând vinete și plângând într-o bucătărie de vară. Era o sală destul de mică, dar cochetă și înțesată de tablouri care înfățișau oameni. Oameni în mișcare, în diverse atitudini, oameni văzuți mereu foarte de aproape, stilizați, dar cu o expre sie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai scurte iar umbrele arborilor bătrâni se lăbărțau, subțiindu-se ca un contur de filigran. Caravana cinematografică săptămânală, jurnalele, radioul și alte cele ale soitarilor cu fețe cenușii, prin conferințe, prin cuvântări, prin cântece populare aranjate, prin descântece băbești măsluite, tocau nervii țăranilor din toate stările, trăitori în Goldana, vorbindu-le de viața nouă din colhozuri (aceleași moșii, cu alți stăpâni!), în care trebuia ca toți să tragă la jug, sub steagurile roșii. Copiii veneau cu nasuri vinete de frig, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul vrâstat în dungi late, ca de două degete, nu a bolborosit nici un fel de versete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răsti la ea amenințător, în poticnitele-i silabe: -Măi, fa-tă, un-de te trezești? Ia vezi, că o-n-curci cu mi-ne! Își întoarse iar impozantul stetson către Vladimir, care își scruta cu atenție ceasul de la mână: Deci, Vladi-mire, iar pleci la tocat banii cu curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai multe minute, ținându-l de mâneca paltonului, pentru a-i aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de obicei, inventariindu-și colegii de beție din ajun, care se prăbușiseră ca morți, în noaptea precedentă, risipindu-se peste tot, dormind claie peste grămadă și învăluiți în scăpărările vânturilor letale de consumatori de mititei făcuți din carne de porc, tocată în vrac. Femeile, încolăcite alături, în poziție specific fetală, dormeau adânc, acoperindu-și prin somn goliciunea și afișând, în mod reflex, cochetării de muribunde. Dintr-o ochire de evaluator exersat, Vladimir constată suma aceluiași efectiv al tovărășiei de pahar, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon praful alb, Adelin, patronul stabilimentului, peștele sufletist, traficantul de cocaină generos cu prietenii, exportatorul de dansatoare În Japonia. Mic și Îndesat, cu pieptul umflat și brațele groase, fața rotundă, dinți sănătoși și ochi umbriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gene lungi care-i dau un aer galeș cu care-ți câștigă Încrederea. În jurul gâtului vânjos, un lanț de aur gros cât degetul meu mic, destul de decent În lumea prin care se mișcă. Dar acum se mișcă Încet, prea Încet, tocând și porționând praful mult prea pe Îndelete. Eu sunt al naibii de curios, e prima oară, tremur tot. Ceilalți mă Învață, cât timp așteptăm pe margine, să rulez o bancnotă de plastic, Îndeajuns de strâns cât să-mi Încapă În nară. Adelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
informase despre cum se desfășuraseră în realitate evenimentele fusese Dorian Zariefopol, un bătrân aristocrat scăpătat, care nu mai trăia decât pentru și prin cei câțiva cai aflați la modesta lui moșioară de lângă București, biată rămășiță a unei averi altădată fabuloasă, tocată pe postavul verde al meselor de chemin de fer din cazinourile rivierei franceze. Printre cafelele și dulcețurile saloanelor unde mai era primit, aflase toate detaliile de culise ce urmaseră "scandalosului comportament" și pe care se grăbise să i le comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i cu unda sa de șoc. Copacii trosnesc, rupți ca de trăsnet. Valuri de benzină incendiată inundă drumul, carbonizând pe nenorociții prinși în această mare de foc. Mitralierele toacă mărunt întreg sectorul, desăvârșind măcelul. În sfârșit, la fel de brusc precum începuse, atacul se sfârșește. Din ascunzătorile lor, partizanii ies la iveală. Coboară cu armele pregătite, gata să tragă la cel mai mic semn de pericol. Dar printre mormanele de fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
revine la observarea terenului. Asaltul, minuțios organizat, se declanșează instantaneu. Fulgere albastre și portocalii țâșnesc din armele atacatorilor către țintele lor. Focul concentric și bine direcționat al automatelor este punctat cu rafale nimicitoare plecate din țevile numeroaselor MG 42 ce toacă la milimetru terenul. Câteva lansatoare de grenade intră și ele în horă. Fuzeele sensibile ale proiectilelor marchează prin explozii asurzitoare locul impactului. Partizanii răspund cu focuri de armă, dar riposta lor are un aspect dezordonat și imprecis. Este clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el să fie măcar zgâriat, salvează fata răpită, ba rămâne și posesorul unei comori fabuloase. Numai că aici totul este real, se moare pe bune, iar "comoară fabuloasă" se reduce la cele câteva grame de plumb ale unui glonț. Neamțul toacă mărunt din picioare, semn că îi este frig. În spatele lui apare umbra gheboșată a lui Mâțu. Un scurt balans al mânii și cuțitul pătrunde adânc în coaste. Santinela cade fără cel mai mic geamăt. Marius se întoarce către sublocotenentul Novăceanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
O armă se descarcă către fereastră și numeroase cioburi cad cu zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tare care aproape se suprapune peste zgomotul luptei. Chiar și numai suflul unei explozii poate să pulverizeze restul de zid în spatele căruia se adăpostise, dar el continuă încăpățânat să tragă. În zgomotul motoarelor turate la maximum, mitralierele grele din turele toacă întreg perimetrul. Se aud strigătele și vaietele celor loviți. Unii dintre cei rămași în viață aleargă bezmetici, alții se târăsc greoi, pete întunecate perfect vizibile pe albul zăpezii. Cu toții ajung să cadă sub gloanțe sau striviți sub tonele uriașelor mașinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chiar în lărgita Uniune Europeană, la al cărei sân ne alintăm. O Europă îngrijorată de prevestiri amenințătoare pentru chiar ziua de mâine. Bulimia de consum a omului hipercivilizat al celui de-al treilea mileniu a secat sevele pământului sau le toacă la iuțeală. Clasa de mijloc a țărilor bogate, fundamentul lor socio-economic, începe să se simtă strâmtorată, cei săraci se văd mai săraci ca oricând, cu apăsarea foamei. Desigur, cum mai trebuie să treacă o generație (două?) până să atingem nivelul
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
ceda, lua, face și desface toate celea după plac. "Romînul" a rămas pe jos cu citațiile sale false din Bluntschli, cu vestitele sale rectificări de graniță prin care se rășluesc trei ținuturi întregi, cu toate. sofismele și mofturile ce le toca zilnic de luni întregi încoace. {EminescuOpX 128} Adevărul, ca totdauna, a pătruns încet, dar a pătruns. Cestiuni cari ating atât de mult viața de stat a României, care-i modifică Constituțiunea, care-i schimbă condițiile de existență, nu pot fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la poartă!! zise ea. Mai poți tu să oprești pe cineva? Ia încearcă! Nu ți-a ajuns cât ai trăit, câte ai făcut, credeai că n-o să vie ceasul să-ți iei adio de la curve și beții cu care ai tocat tot ce-am avut și m-ai lăsat cu casa goală și singură cu un copil de crescut. Uite-l colo! Nu tu l-ai făcut mare! Nici nu vrea să te vadă! cum nici tu n-ai vrut!" "Nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din urmă nenorocit. Nu e nimic, te-am apărat, săracu băiat, mi-am spus, cine știe, nu l-or fi plăcând fetele (cu toate că Sibi se uita lung după tine!), e neștiutor. Altora li s-a întîmplat mai rău, să-și toace averile cu cîte-o cățea de-asta cu fundul aprins... Bine că nu l-a umplut de boli lumești... Și când credeam și eu..." Mama se opri cu o expresie de uimire extremă pe față... Apoi scoase un țipăt ca și când ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totuși nu simțeam impulsul natural de a-i răspunde, având în mod bizar senzația unei halucinații auditive... Mă uitam pe geam, ea continua cu explicațiile, reveneam, iscăleam documentele, hârtiile foșneau, stiloul scârțâia... Apoi liniște... apoi în această liniște începea să toace zgomotul rece, abstract, al mașinii de calculat... "Dumneavoastră, zisei, mi-ați pus pe birou o floare?" Ea tresări. Se ridică în picioare. "Vai de mine, zise, v-am deranjat?" Mă posomorâi. Timbrul vocii ei nu mai era incolor. Nu-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai stai cu Silvia..." "O clipă", o oprii și mă ridicai și trântii cu putere ușa întredeschisă care da în odaia grobianului farseur, domnul inginer Cucu, și a nevesti-sii, pentru care simții în secunda aceea simpatie, bine făcea că îi toca cu clămpănitul ei casant nervii lui prea groși... era ea pisăloagă, dar, vorba lui Caragiale, nu era groabă, ca bărbatu-său. Silvia simți pesemne că ușa trântită și expresia mea furioasă nu îi erau adresate ei, ci maică-sii, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
got mail. M-am luminat și eu, probabil că Mihnea mi-o luase înainte. Am intrat repede-n Inbox și-am deschis mesajul. Dar nu era Mihnea. În locul lui, pe mijlocul ecranului, cu litere groase, corp 18, cineva scrisese cuvintele: TOC OR IENC Și dedesubt, și mai de neînțeles: CLUNIAH Ultimele cuvinte păreau însă de-a dreptul uimitoare. Fuseseră tastate normal, fără majuscule, doar cu italice. Aveau chiar sens, poate un pic prea mult, cât să te facă să caști ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să trăiască, Dimov, Ivănescu și restu’. Scriau cu sufletu’, nu cu mecanismele alea metalice din creier...“ „Să-mi spui și mie-odată cine sunt scriitorii ăia cu metal pe creier, roboții noii orânduiri literare... Anti-sufletiștii.“ „Îi găsești în librării. Toți care toacă poezia mărunt, până nu mai rămâne nimic din ea. Gunoierii trecutului, care n-au nimic de spus și culeg de la alții tot ce le trebuie: puțin Arghezi, puțin Bacovia, o idee și de la Eminescu și gata volumul! Original, bineînțeles, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]