1,334 matches
-
de pe masă.192 În Bucovina, în cinstea ursitoarelor, moașa aprinde o lumânare și o pune pe masă, ca să ardă toată noaptea.193 La moarte, se ia un fir de cânepă și se măsoară mortul, iar, după această lungime, se face "toiagul" din ceară curată, în formă de spirală (labirint) care îl va călăuzi pe lumea cealaltă, mai ales când trece peste "puntea raiului".194 În Bucovina, ața cu care s-a măsurat mortul sau cu care s-au legat picioarele sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Bucovina, ața cu care s-a măsurat mortul sau cu care s-au legat picioarele sau gura se pune în sicriu, pentru a-l dezlega de lumea de aici și pentru a-i îndruma pașii în lumea de dincolo, iar "toiagul" se așează pe o cană cu apă curată, împreună cu un colac, și se arde trei nopți după înmormântare, pentru a-l curăța de păcatele lumești.195 Această formă în spirală, ca labirint al destinului, a fost descoperită pe multe vase
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un brad / Dar amu îs om uitat. Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung."204; "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul mă-mbătrânește; / Pământ negru m-a hrănit, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."205 Pentru omul tradițional, soarta se plămădește în taina creației, "cântul" devenind dalta cu care se șlefuiește destinul uman: "Eu nu cânt că știu cânta, / Da mă doare inima. / Eu nu cânt de bucurie, / Cânt a jale și-a pustie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-aș mai rămânea; M-aș ruga lui Dumnezeu / Să nu rămân numai eu, / Să rămâie și mândra, / Care m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă, / Mia bine cu boală-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Viață fără de noroc! / Că străinu-i tot străin / De i-ai face apa vin, / Negru-i, negru, pământul, / Dar mai negru-i urâtul, / De pământ te poți spăla, / De urât nu poți scăpa, / Că urâtul n-are leac, / Numai pânză și toiag / Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de nemulțumirea permanentă a individului pentru alegerea făcută, pentru că niciodată nu are certitudini: "Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era/ adevăratul, marele drum cică". Poetul prin acest "cică" parodiază însuși condiția existențială în spatele căreia se ascunde elegia (starea faustică a omului): "Toiagul din mână mi-a îmbătrânit,/ Nu mai dau din el muguri/ Să stau la umbra lor/ Când m-apucă disperarea". Trimiterea pe care o face critica la I. L. Caragiale este valabilă. De-altfel, vocația de dramaturg a lui Sorescu se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezvăluie ținuta folclorică de seninătate în fața durerii și a morții. Pe Gogu cel care umbla fudul prin sat, militar, " L-a pus în pomelnic,/ I-a dat o oaie peste groapă,/ Au făcut ai lui și pomană cu oale și toiege" și o fată mare a scos din fântână treizeci de zile: "Câte o vadră de apă ne-ncepută, asta în caz de sete/ Pe lumea ailaltă.". Moș Nicolae cere să se cioplească lada de zestre: "Acum este foarte bucuros că stejarul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Toader prin sat. Nu e bine să coși cu roșu pe Sîn Toader, că te omoară noaptea. Toamnă Cînd cineva se scoală de la masă și nu-și ia scaunul de la masă pe care a șezut, îl prinde toamna în porumbi. Toiag în locul unde a murit cineva se arde trei zile toiag de ceară curată, pentru ca sufletul să aibă lumină la caz dacă ar rătăci în drumul ce l face la Dumnezeu - și chiar înaintea lui Dumnezeu trebuie să se prezinte cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe Sîn Toader, că te omoară noaptea. Toamnă Cînd cineva se scoală de la masă și nu-și ia scaunul de la masă pe care a șezut, îl prinde toamna în porumbi. Toiag în locul unde a murit cineva se arde trei zile toiag de ceară curată, pentru ca sufletul să aibă lumină la caz dacă ar rătăci în drumul ce l face la Dumnezeu - și chiar înaintea lui Dumnezeu trebuie să se prezinte cu lumînare. Topor înspre duminecă nu se lasă toporul împlîntat în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
postul de revizor școlar: "(...) Canalia liberală a nimicit ideile ce mi le făurisem despre viață. De-acum rămas fără o poziție materială asigurată, purtând lovitura morală ca o rană care nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit să reiau toiagul pribegiei, neavând un scop, nici un ideal. Crede-mă stimată doamnă, că de azi sunt pierdut pentru societate". Ceea ce nu umbrește cu nimic exclusivismul și intransigența morală a poetului, în vreme ce pesimismul său în parte livresc, este sporit și de presentimentul bolii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
timp de 6 săptămîni, În fiecare zi, aduc apă de la izvor la o casă din apropierea lor pentru sufletul mortului. La 6 săptămîni se face ,, slobozirea izvoarelor ”. Băiatul și fetița, care au adus apa de la izvor, Își fac cîte un toiag, din lemnde alun și le aduc la casa celui decedat. Acolo, amîndouă toiegele sunt Împodobite de membrii familiei cu un caier de lînă de culoare albă, o cană cu apă, un colăcel mai mare Împletit, cu gaură la mijloc și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
la casa celui decedat. Acolo, amîndouă toiegele sunt Împodobite de membrii familiei cu un caier de lînă de culoare albă, o cană cu apă, un colăcel mai mare Împletit, cu gaură la mijloc și două basmale pentru cap. Cu aceste toiege, cineva din ai casei, Împreună cu copiii merg la rîul Motru. Fiecare copil are cu el și o mică troacă, făcută din coajă de dovleac. În această coajă se Înfig 4 lumînări care se aprind și se dă drumul pe apă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
care se aprind și se dă drumul pe apă la vale. Cu cît merge mai departe și mai liniștit, fără ca Revista Mitropolia Olteniei, nr.1-2/1957 lumînările să se stingă, Înseamnă că izvorul este bine primit. Apoi prin basmalele de la toiege se toarnă 44 de căni cu apă luate din rîu, pentru fiecare cană turnată, făcîndu-se un semn pe un răboj În crestătură, căruia i se dă și lui drumul pe apă. Li se dau apoi banii copiilor și persoana care
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
bărbatul, deși a comis un adul ter, deși codul penal pre ve de aceleași sanc țiuni, cu excepția mă năsti rii, el nu este judecat ca atare. Pri meș te doar do ja nă și sfa turi, even tu al câteva toiege la tălpi în caz de reci di vă. În acest tip de re la ție, aman ta se pedep seș te și nu soțul, ea este considerată „spăr gă toa re de casă“. Ea este închisă, bătută și cel mai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
aplică „bătaia la scara“ Mitropoliei sau „bătaia la piatră“. Femeia primește pe deapsa în curtea Mitropoliei, la scară în văzul tuturor. Loviturile se dau pe trup, numărul variază în funcție de vină și se înscrie între 20 și 100 de bețe sau toiege. Datorită constituției fizice fragile, ea va primi mai puține lovituri decât bărbatul, iar judecătorul trebuie să arate mai multă indulgență. Nu scapă de pedeapsă nici dacă este însărcinată, sau este scutită temporar până naște după care se trece la punerea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nu „beneficiază“ de această pedeapsă dezonorantă și nici de privarea de libertate în in sti tu ți i le puterii. Bărbaților le este rezervată tot bătaia, numai că maniera de aplicare diferă. Ea îm bracă mai multe forme: bătaia cu toiagul, bătaia la falangă - un par gros, susținut pe umeri de doi oameni, de care cu o sfoară este atârnat vinovatul cu tălpile în sus, ca să poată fi bătut de alți doi oameni -, bătaia la tălpi. ultima este preferata Pe lângă această
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
este ridicat Emanou răstignit pe motocicletă. Țeavă face parte din aceeași sfera semantica vizuală cu bastonul orbului pe care-l vindeca Emanou. Se poate extinde, așadar, simbolismul bastonului la nivelul țevii. După Dicționarul de simboluri, bâtul (incluzând aici bastonul sau toiagul, iar, în cazul nostru, țeavă), pe lângă faptul că poate fi considerat o axă a lumii, mai poate fi pus în legătură cu focul fertilizant al fulgerului, al trăsnetului, care "aduce ploaia sau face să țâșnească izvoarele subterane".77 Prin urmare, acest substitut
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Ajunul Anului Nou, hramurile bisericii când "se ținea praznicul câte o săptămână încheiată", ospățul căpătând dimensiuni uriașe. Aspectul etnografic nu lipsește nici din povești. Bunăoară, dupa ce și au bătut de moarte soacra cele trei nurori începură a vorbi "despre toiag, năsălie, poduri, paraua din mâna mortului", adică despre ritualul țărănesc al înmormântării, poveștile nefiind niște basme ăîn sensul curent), ci "bucăți rupte din viața poporului moldovenesc ăIbrăileanu). În evocarea realistă se mai înscrie și caracterizarea precisă a unor personaje, fapt
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
5. PSI apare în 1918 ca o forță politică considerabilă. El numără nu mai puțin de 200.000 de aderenți dar este traversat de mai multe tendințe: o aripă parlamentară moderată sub conducerea lui Filippo Turati; un curent "maximalist" sub toiagul lui Menotti Serrati și, în sfîrșit, ca urmare a evenimentelor din august 1917 de la Torino, un curent și mai radical creat de Amadeo Bordiga. În momentul în care încep să parvină știri despre revoluția rusă din februarie și mai tîrziu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
hirotonit preot. În urma unei neînțelegeri ce a avut loc între dânsul și episcopul său, neînțelegere pe care-o aplană Grigorie de Nazianz, Vasile deveni pentru episcopul Eusebiu un bun sfătuitor, ajutor iscusit, tâlcuitor al Sfintei Scripturi, interpret al datoriilor sale, toiag al bătrâneții lui, sprijin al credinței sale, cel mai fidel din tovarășii casei sale, cel mai folositor dintre străini, așa cum spunea Sfântul Grigorie de Nazianz. În 368, cu prilejul unei mari foamete, Sfântul Vasile a organizat admirabil asistența socială și
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
posibilă trecerea de la un mod la altul. (Eliade) ... În termeni bachelardieni Luceafărul Îi propune fetei o „pteropsihologie” În care converg aripa, Înălțarea, săgeata, puritatea și lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
În termeni bachelardieni Luceafărul Îi propune fetei o „pteropsihologie” În care converg aripa, Înălțarea, săgeata, puritatea și lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
luminoasă, fata Îl cheamă să-i lumineze viața, ea care se află În imperiul Întunericului. Porțile prin care intră eroul În viața eroinei sunt marea, neptunicul, care este un loc al transformării termice , eroul este schimbat, are În mînă un toiag, e aidoma unui voievod. A treia poartă este visul, o altă Întrupare din elemente uranice, chaotice, dintr-o vale a chaosului vine eroul. In termeni textuali putem decela aici năzuința luceafărului de a accede paradisul textului, Eroul vrea să intre
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
rău augur, infernal”. Harfa bifidă Două discursuri ascultă Cătălina. Primul discurs este al lui Hyperion, cel de al doilea al lui Cătălin, al pajului. Primul discurs este textul Vechiului Testament, al doilea este textul Noului Testament. În primul discurs Întîlnim toiagul, adică legea, cerul, tatăl, marea, mama, palate și viața veșnică. Pentru că introduce sacrificiul discursul Noului Testament va fi preluat de către eroină. Cel de al doilea discurs este de altfel și cel al pajului. „din umbra falnicilor bolți/ ea pasul-și-1 Îndreaptă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care suferea de o boală grea s-a vindecat cu apa tămăduitoare a izvorului de la mănăstirea Prislop. „Izvorul Tămăduirii” se află chiar în altarul mănăstirii Dervent, comuna Ostrov, jud. Constanța. Legenda spune că acest izvor ar fi apărut din vârful toiagului Sfântului Apostol Andrei atunci când acesta i-ar fi cerut lui Dumnezeu să-i dea apă curată spre a boteza noroadele din această parte de lume. Izvorul nu curge însă decât de la data sărbătorii „Izvorul Tămăduirii” și până la 15 august, sărbătoarea
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]