2,360 matches
-
susțin doctrina celor două naturi), păstrată în traducere armeană; au rămas din acest text și câteva fragmente grecești (citate de Justinian) și o versiune siriană prescurtată. Într-o primă secțiune, este expusă doctrina Sfinților Părinți, în a doua este combătut Tomul lui Leon I din 13 iunie 449, iar în a treia sunt respinse decretele de la Calcedon. Respectând practica recurgerii la autoritatea „Părinților”, stabilită încă din vremea lui Chiril, întreaga operă - ca, de altfel, și celelalte scrieri pe care le vom
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a compus mai multe opere polemice. În 512 a fost numit patriarh de Antiohia după plecarea lui Flavian în urma presiunilor monofiziților. Sever declară că acceptă prevederile din Henotikon, decretul prin care împăratul Zenon propunea în 482 un compromis, și respinse Tomul lui Leon și formula de la Calcedon; a fost combătut însă nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La moartea împăratului Anastasius în 518, Sever, amenințat de Justin, succesorul acestuia, simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
510 episcopul de Halicarnassus îl ajutase pe Sever să provoace depunerea patriarhului Macedonius, apăruseră între cei doi prieteni primele neînțelegeri privind alterabilitatea trupului lui Cristos înainte de înviere. Atunci când, prin 520, Iulian, în contextul polemicii cu difiziții, a compus în Egipt Tomul în care respingea această teză, i l-a trimis lui Sever însoțit de o scrisoare în care îi cerea să-l analizeze, sperând că va putea obține sprijin pentru poziția sa de la o autoritate recunoscută printre monofiziți. Abia după cinci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
va putea obține sprijin pentru poziția sa de la o autoritate recunoscută printre monofiziți. Abia după cinci luni, Sever i-a răspuns că nu e de acord cu el, în termeni generali; de fapt, între timp, compusese o cuprinzătoare Critică a Tomului. Iulian i-a trimis o nouă scrisoare, cerându-i să-i trimită Critica; aceasta a fost urmată de o a doua epistolă a lui Sever care se plângea de faptul că Iulian făcuse deja public textul Tomului. După o altă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cuprinzătoare Critică a Tomului. Iulian i-a trimis o nouă scrisoare, cerându-i să-i trimită Critica; aceasta a fost urmată de o a doua epistolă a lui Sever care se plângea de faptul că Iulian făcuse deja public textul Tomului. După o altă scrisoare a lui Iulian care avusese timp să-și procure Critica, Sever a răspuns printr-o lungă scrisoare în care a făcut un rezumat al Criticii. Ulterior, în Propozițiile eretice, a trecut la expunerea și respingerea celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
printr-o lungă scrisoare în care a făcut un rezumat al Criticii. Ulterior, în Propozițiile eretice, a trecut la expunerea și respingerea celor opt propoziții în care Iulian își concentrase întreaga doctrină. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului cu adăugiri; apoi, Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al Criticii. Ulterior, în Propozițiile eretice, a trecut la expunerea și respingerea celor opt propoziții în care Iulian își concentrase întreaga doctrină. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului cu adăugiri; apoi, Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
limbajul celor două naturi pentru că felul în care el echivalează natura cu ipostaza, despre care am vorbit deja, îl obliga să detecteze nestorianismul în orice tentativă de a face distincție între naturi în Logosul întrupat. În acest sens a combătut Tomul papei Leon care atribuia naturii umane acțiuni proprii; cum acțiunile proprii presupun o existență în sine proprie, acest lucru e echivalent, pentru Sever, cu a atribui naturii umane o existență în sine autonomă, așadar cu o poziție nestoriană. Sigur, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Antiohia Petru Fulon adăugase formulei „Sfânt, sfânt, sfânt” din liturghie clauzùla „care a fost răstignit pentru noi”, care orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită), afirmând că nu era o dovadă în sine de erezie; tot aici apăra Tomul către Flavian al lui Leon cel Mare respingând criticile aduse textului de către monofiziți. Printre celelalte scrisori, mai existau două adresate lui Justinian și două lui Antim din Trapezunt, ulterior, patriarh de Constantinopol; în a doua epistolă trimisă acestuia, Efrem sublinia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asceți din Cilicia, Domnus și Ioan, lua apărarea conciliului de la Calcedon și a formulelor „o singură ipostază a Logosului întrupată” și „un singur prosôpon”. Și în acest caz ne întrebăm dacă e vorba despre „apologia sinodului de la Calcedon și a Tomului Sfântului Leon” din care provin mai multe fragmente, citate în al III-lea conciliu de la Constantinopol, care conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat din codexul 229 era un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat din codexul 229 era un răspuns la acuzațiile pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici era combătut monofizismul cu citate din Sfinții Părinți și era apărat Tomul lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere în care e combătut filosoful și presbiterul Acacius din Apamea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu l-a continuat pe Eusebiu ci a pornit de la începuturi, chiar de la facerea lumii. Așadar, trebuie să fi fost o istorie gigantică și extrem de variată: potrivit lui Socrate, cuprindea treizeci și șase de cărți, și fiecare din acestea mai multe tomuri, astfel încât ansamblul era constituit din vreo sută de tomuri. Tot Socrate ne spune că istoria lui Filip avea multe lipsuri la capitolul cronologie și că erau inserate în textul ei chestiuni de geometrie, astronomie, aritmetică, muzică, descrieri de insule, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la începuturi, chiar de la facerea lumii. Așadar, trebuie să fi fost o istorie gigantică și extrem de variată: potrivit lui Socrate, cuprindea treizeci și șase de cărți, și fiecare din acestea mai multe tomuri, astfel încât ansamblul era constituit din vreo sută de tomuri. Tot Socrate ne spune că istoria lui Filip avea multe lipsuri la capitolul cronologie și că erau inserate în textul ei chestiuni de geometrie, astronomie, aritmetică, muzică, descrieri de insule, de munți și de plante. Fotie confirmă această informație, adaugă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Iași din 1642 și confirmat apoi de cei patru patriarhi ai Răsăritului, text în care Meletie Syrigos introdusese câteva modificări și care fusese apoi imprimat, în 1667, în grecește - tălmăcire datorată tot lui Syrigos - în Olanda. Deschizând șirul de tomuri ce cuprind mineiele traduse de G. și imprimate la Buzău în 1698-1699, mitropolitul Theodosie Veștemeanu îl roagă pe cititor să ierte greșelile, tipograful vorbește despre cadența tensionată a muncii, despre lucrul noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
l’Orient latin”, „Revue internationale des archives, des bibliothèques, des musées”, „Revue critique d’histoire et de littérature”, „Nuovo archivo veneto” ș.a.). Îi apar câteva cărți, printre care Poezii (1890-1893) (1893), Schițe din literatura română (I-II, 1893-1894) și trei tomuri din Acte și fragmente cu privire la istoria românilor (1895- 1897). În 1890 se căsătorise și, din 1894, avea un băiat. În 1900 divorțează, spre a se recăsători în anul următor cu Ecaterina Bogdan, sora lui Ioan Bogdan și a lui G.
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
culturale (artele plastice, muzica, presa). Lui I. i se datorează prima istorie completă a literaturii române. Are și lucrări de teoria istoriei, precum Generalități cu privire la studiile istorice (1911, 1933, 1944) ș.a. În afara scrierilor istorice proprii, savantul depozitează în zeci de tomuri tot felul de documente. Editează scriitori din secolul al XIX-lea, pe unii, ca Ion Codru-Drăgușanu, scoțându-i de sub lespedea uitării. Publică și numeroase opere literare proprii: versuri, piese de teatru, memorialistică, note zilnice, portrete, evocări, însemnări de călătorie, precum și
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
chiar să creeze în domenii în care materia i se refuza cu îndărătnicie. A avut intuiții fulgerătoare și opacități masive, s-a ridicat la accente de geniu și a căzut în platitudini ciudate, a scris cărți vii și a conceput tomuri moarte, fără apel, a dominat cu temperamentul inteligențe mai organizate și a dat uneori dovadă de absența amândurora. Dar ce nu se poate găsi în alternanța de excelent și rău, de genial și mediocru, de înalt și plat - care e
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
foarte conservativ și îmbibat de prejudecăți, dar răzvrătit continuu, sărind cu iuțeală de la o atitudine la alta, și totdeauna tolerat în nestatornicie printr-o bună credință care se simte, N. Iorga apare masiv privit de departe, prin numărul uriaș de tomuri scrise și prin multiplicitatea preocupărilor. Totuși imensa operă e ocupată mai mult cu personalitatea și omul va trăi mai ales la modul eroilor din istorii și în măsura în care va fi evocat. Istoricului i se aduc învinuiri din ce în ce mai vehemente, în fond de
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
decât atunci când Înjugăm un bou la căruță 30. Formarea burgheziei Schimbarea În ceea ce privește manierele de servire a mesei, locuințe, viața de familie, activitatea sexuală și igiena au făcut probabil mai mult pentru crearea individului rațional, detașat, independent și autonom, decât toate tomurile iluministe luate Împreună. Aceste modificări În comportamentul individului au dus la o schimbare și mai profundă În conștiința umană care nu a fost analizată cu suficientă atenție, dar fără de care era modernă ar fi fost imposibilă. Cu toate că aparent În contradicție
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
LUMINA NOUĂ, revista apărută la București, lunar, din noiembrie 1915 până în iulie 1916, sub conducerea unui comitet redacțional. Redactor este Al. Busuioceanu. Fără un program propriu-zis, L. n. se deschide cu rubrică „Dintre tomuri brăcuite...”, în care sunt publicate fragmente din manuscrise eminesciene, conținând referiri la noțiuni că reacțiune, egoism, adevăr și durere, învățătură și talent, istorie, morală și drept, legi, geniu. Apar, de asemenea, alte texte inedite și cugetări din opera lui Mihai
LUMINA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287900_a_289229]
-
și la teatre de profesioniști sau amatori. Răpus înainte de vreme de o boală de inimă severă, S. nu a apucat să își vadă scrierile tipărite decât parțial, ele fiind adunate postum, prin grija soției sale, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca, în masivele tomuri Timp scufundat (1981) și Un ceas de hârtie (1984). Prin apartenența la „generația pierdută și regăsită” (Cornel Regman) a celui de-al doilea val al Cercului Literar de la Sibiu, creația lui S. apare astăzi ca o restituire, datorată publicării oarecum
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
cult, admirația pentru personalitatea și opera lui G. Călinescu se va materializa și în alte inițiative documentare, exegetice sau memorialistice. Cea mai importantă e un foarte acribios excurs privitor la „dosarul” Scrinului negru, care alcătuiește, împreună cu materialele de arhivă, un tom impunător, indispensabil oricui se interesează de laboratorul romancierului. Ordonând cronologic și tematic „fișele de lucru” din cele câteva faze / variante ale romanului, Ș. urmărește lungul drum de la documentul brut la absorbirea lui în ficțiune, în termenii înscriși de G. Călinescu
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
o monografie despre Vuk Karadzić), S. a semnat câteva zeci de articole de istorie și critică literară, a coordonat volumul Studii literare româno-slave (1977), a participat cu comunicări științifice la manifestări interne și internaționale, și-a înscris numele în alte tomuri consacrate relațiilor literare dintre români și slavi (Raporturi literare româno-slave, în colaborare cu Corneliu Barborică, 1976, ș.a.). I-a avut întotdeauna aproape de suflet pe condeierii ieșiți dintre conaționali, unii fiindu-i studenți, le-a recenzat cărțile, a scris prefețe, a
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
din 434 al lui Maximian la tronul episcopal al Constantinopolului, o delegație de armeni i-a cerut să condamne o culegere de extrase din operele lui Teodor, iar el a făcut acest lucru, fără să menționeze numele lui Teodor, în Tomul închinat armenilor, din 437, unde a făcut o sinteză a cristologiei lui Chiril (cf. p. 000). Chiril a primit dosarul în timp ce se găsea la Ierusalim și le-a trimis lui Ioan de Antiohia și episcopilor care îl sprijineau o epistolă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Chiril, s-au păstrat mai ales acelea referitoare la controversa nestoriană. De fapt, sursa cea mai importantă e constituită din culegerile de documente relative la conciliul de la Efes; cea mai bună ediție a acestor scrisori este inclusă în primul tom al magistralei ediții a Acta Conciliorum Oecumenicorum, realizată de Eduard Schwartz. Aceasta o depășește pe cea a lui Aubert (1638) reprodusă în vol. 77 al PG și cuprinde 88 de epistole (dintre care 17 îi sînt însă adresate lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]