4,574 matches
-
și organizarea conjunctiva a focarului; este evoluția cea mai favorabilă. Alteori agresivitatea agentului patogen determina intoxicarea și moartea macrofagelor zonei interne, dimensiunile abcesului crescând continuu. În alte situații, prin acțiunea litica a enzimelor existente în masă de exsudat se produce topirea țesuturilor într-o zonă cu rezistență mai scăzută și abcesul se deschide în interiorul unei cavități, al unui canal sau al unui vas. Exsudatul revărsat va determina apariția unor noi focare inflamatorii prin continuitate sau metastazare. Deschiderea abcesului se poate face
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pericardica, toracica și abdominală, masele musculare etc. Zonele inflamate sunt ușor de recunoscut prin coloritul albăstruiverzui sau chiar negricios la păsări și prin mirosul respingător putrid. Histologic în teritoriile respective se constată zone mai mult sau mai putin întinse de topire totală a țesuturilor. Prin acțiunea litica iau naștere substanțe toxice, ptomaine, aminoacizi cu moleculă mare, care trecând în circulație duc la moartea animalului prin sapremie. Foarte rar, cănd teritoriile inflamate sunt în contact direct cu mediul extern, inflamația gangrenoasa se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mai solubil și deci mai activ decât solvații acetonici. Modificări de vâscozitate Vâscozitatea formelor semisolide poate fi modificată în timpul depozitării. Structura unguentelor-gel poate fi influențată de timp și solicitări mecanice, care determină o creștere a vâscozității. La unguentele preparate prin topire apare fenomenul de tixotropie. Reducerea vâscozității în cursul depozitării se poate observa în cazul hidrogelurilor ca urmare a acțiunii unor microorganisme. Modificarea umidității Este des întâlnită absorbția vaporilor de apă de către substanțele medicamentoase higroscopice. Acest lucru se întâmplă și în
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
nici o reacție. Se observă că proba și etalonul (de obicei alumină) sunt supuse aceluiași program de încălzire, monitorizându-se permanent diferența de temperatură dintre acestea. Dacă în probă nu apare nici o reacție, diferența de temperatură rămâne constantă. Dacă are loc însă topirea probei sau orice alt proces endotermic TP < TE și ∆T <0, pe curba DTA apărând un peak (vârf) în sensul negativ al axei T sau ∆T (figura 2). Un proces exotermic ar da naștere unui peak în sensul pozitiv al
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
caracterizarea materialelor polimerice, furnizând informații referitoare la cristalinitate, conținutul de plastifiant, tratamente termice anterioare, etc. Polimerii amorfi prezintă o cristalizare exotermă, care poate fi analizată din punct de vedere cinetic în vederea stabilirii tratamentului termic necesar obținerii proprietăților dorite ale materialului. Topirea endotermă este o măsură a cristalinității, parametru care influențează în mod hotărâtor proprietățile mecanice ale polimerului. Temperatura la care începe descompunerea exotermă într-o atmosferă oxidantă este utilizată pentru studiul stabilității la oxidare în prezența/lipsa unor stabilizatori specifici. De
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
rezultând informații despre aceeași probă, studiată în aceleași condiții experimentale. Se elimină astfel erorile determinate de neomogenitatea materialului probei și condițiile diferite de experimentare. În figura 5 este prezentată vulcanizarea și descompunerea unei rășini poliamidice: după tranziția vitroasă (a) și topirea materialului la cca. 120șC (b) (fenomene puse în evidență prin DSC), curbele TG pun în evidență etapele inițiale a unei reacții exoterme de vulcanizare (c) care determină și o scădere a masei de 7%. Descompunerea endotermă a acestei rășini are
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
termodinamice, pentru solide și lichide, prin măsurarea fluxului de căldură din zona probei cât și a celui din zona de referință, ca o funcție de timp și temperatură. Se pot astfel măsura și analiza: entalpia, temperatura de tranziție vitroasă, temperatura de topire/solidificare, stabilitatea termică, stabilitatea la oxidare, puritatea materialului, transformări de fază sau polimorfice. Din curba DSC este posibilă nu numai caracterizarea unui proces ca fiind exoterm sau endoterm, ci și definirea tipurilor de tranziții implicate. În cadrul acestei metode de analiză
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
și a datelor experimentale numerice rezultate, pot fi caracterizate modificările de fază și/sau poate fi determinată căldura specifică a materialului analizat. Dacă pe diagrama apar mai multe peak-uri, endoterme sau exoterme, acestea se raportează la peak-ul endoterm ce reprezintă topirea materialului probei, peak care este cunoscut. În cazul suprapunerii peakurilor, pentru a avea o bună rezoluție a acestora, experimentele ulterioare trebuie realizate în condiții în care sunt variate masa probei sau viteza de încălzire. Reproductibilitatea datelor obținute se poate realiza
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
solidifică sub formă de sticlă amorfă, transparentă. La răcire lentă, cristalizează. Alcoolul etilic poate lua parte la construcția cristalelor, ca alcool- cristalizare, cu sărurile de calciu (CaCl2·4C2H5OH) sau magneziu (MgCl2·6C2H5OH). In condiții normale alcoolul etilic are punctul de topire la -114,5oC, punctul de fierbere 78,3 oC și densitatea de 789,3 kg/m3. Anexa XIV. Alcoolul etilic este un solvent foarte bun, fiind miscibil cu apa, acid acetic, acetonă, benzen, toluen, dietileter, tetraclorură de carbon, cloroform, tricloretan
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
proprietățile acestora [1-7]. Este recunoscut că legăturile eterice aromatice, introduse în lanțurile principale aje polimerilor, reduc semnificativ bariera energetică de rotație. În general, o astfel de modificare conduce la o micșorare a temperaturii de tranziție sticloasă și a temperaturii de topire îmbunătățind solubilitatea și caracteristicile de prelucrare, fără a reduce alte proprietăți avantajoase ale polimerilor cum ar fi stabilitatea termică. Câteva caracteristici ale legăturilor eterice au stimulat cercetările și dezvoltarea polieterilor liniari. Legătura eterică prezintă polaritate redusă și interacțiuni van der
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
dintre atomii din catenă. Energia legăturii dintre doi atomi poate fi determinată prin măsurarea energiei de disociere sau căldurii de formare din elemente. Stabilitatea polimerilor derivă totodată, din forțele de valență secundare care au un efect pronunțat asupra punctului de topire și a temperaturii de tranziție sticloasă. Forțele de valență secundare rezultă ca urmare a mai multor efecte dintre care cele mai importante sunt interacțiunea dipol-dipol și legătura de hidrogen. Energia de rezonanță contribuie de asemenea la menținerea stabilității termice înalte
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
rezonanță contribuie de asemenea la menținerea stabilității termice înalte în polimeri. Stabilizarea prin rezonanță a structurilor aromatice și heterociclice, ca benzen sau chinoxalină, contribuie substanțial la tăria legăturii. De o deosebită importanță pentru polimerii rezistenți termic este temperatura înaltă de topire sau înmuiere. Pentru a obține sisteme cu temperatură de înmuiere ridicată se pot urmări câteva direcții, precum [9]: - cristalizarea, care conduce la materiale termoplastice reversibile, cu puncte de topire mai mult sau mai puțin înalte; - reticularea, care conduce la rețele
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
o deosebită importanță pentru polimerii rezistenți termic este temperatura înaltă de topire sau înmuiere. Pentru a obține sisteme cu temperatură de înmuiere ridicată se pot urmări câteva direcții, precum [9]: - cristalizarea, care conduce la materiale termoplastice reversibile, cu puncte de topire mai mult sau mai puțin înalte; - reticularea, care conduce la rețele tridimensionale ce nu se topesc și pot rezista la temperaturi foarte înalte fără înmuiere; - rigidizarea catenei, care implică sinteza macromoleculelor rigide, liniare cu cât mai puține legături simple izolate
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
rezista la temperaturi foarte înalte fără înmuiere; - rigidizarea catenei, care implică sinteza macromoleculelor rigide, liniare cu cât mai puține legături simple izolate. De asemenea, structura supramoleculară și interacțiunea dintre lanțuri la nivelul grupelor reactive pot contribui la ridicarea punctului de topire. O altă metodă utilizată pentru ridicarea stabilității termice în polimeri este conceptul de scară sau dublă catenă [12-14]. Polimerii scalari nu se degradează complet prin scindarea unei singure legături chimice întrucât cea de a doua catenă ține sistemul polimer întreg
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
de inflexiune de pe curba care arată variația capacitații calorice a probei în timpul celei de a doua încălziri. Valorile temperaturii de tranziție sticloasă a polimerilor au fost în domeniul 200-211°C (Tabelul 2.1). Curbele DSC nu evidențiază nici un proces de topire sau cristalizare ceea ce dovedește structura amorfă a polimerilor. Se poate observa că există un interval larg între temperaturile de tranziție sticloasă și temperaturile de descompunere ale polimerilor, ceea ce este avantajos în prelucrarea acestora prin tehnica de termoformare. Polieterimide aromatice, cu
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
solubil în solvenți organici cum ar fi cloroform și N- metilpirolidonă și a prezentat excepțională stabilitate termică în aer, având pierderi de 10% din greutate la temperaturi de peste 530°C. Prin microscopie optică s-a pus în evidență apariția unei topiri la temperaturi mai mari de 300°C. Co-polieterimide hiper-ramificate 47 s-au obținut prin reacția de substituție aromatică nucleofilă a monomerilor 45 și 46, luați în diferite rapoarte moleculare (Schema 2.16) [84]. Sinteza s-a realizat în difenilsulfonă, la
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
la temperaturi ridicate. Este cunoscut că legăturile eterice aromatice, introduse în lanțurile principale ale polimerilor, reduc semnificativ bariera energetică de rotație. În general, o astfel de modificare conduce la o scădere a temperaturii de tranziție sticloasă și a temperaturii de topire, îmbunătățind solubilitatea și caracteristicile de prelucrare fără a reduce alte proprietăți avantajoase ale polimerilor cum ar fi stabilitatea termică. Introducerea ciclurilor 1,3,4-oxadiazol în lanțurile macromoleculare ale unui polimer aromatic îmbunătățește proprietățile acestuia [114]. Din punct de vedere spectral
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
ciclohexiliden care sunt mai sensibile la degradare termică. Temperatura de tranziție sticloasă, determinată la o viteză de încălzire de 20°C/min, s-a situat în domeniul 187-295°C (Tabelul 3.3). Curbele DSC nu au evidențiat nici un proces de topire sau cristalizare ceea ce dovedește structura amorfă a polimerilor. Cum era de așteptat, polimerul 76c, care conține grupe hexafluorizopropilidenice, prezintă temperatură de tranziție mai înaltă (211°C) în comparație cu polimerii 76a și 76b care conțin grupe izopropilidenice și care au valori ale
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
descompună în domeniul 510-530°C și prezintă 10% pierderi din greutate în intervalul 520-540°C (Tabelul 3.14). Aceste valori atestă stabilitatea termică înaltă a compușilor sintetizați. Măsurătorile de calorimetrie diferențială ale polimerilor nu au evidențiat fenomene de cristalizare sau topire, ceea ce dovedește o morfologie amorfă. Temperatura de tranziție sticloasă a fost în domeniul 189-222°C (Tabelul 3.14). Polimerii au avut temperaturi de tranziție sticloasă înalte în comparație cu compuși similari care nu conțin unități rigide în segmentul ce provine de la bisfenol
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
Baptiste Le Prince (1734-1781). Placa metalică, dupa o prealabilă curațare și degresare, se acoperă cu un strat fin de particule de sacâz (colofoniu). Prin încălzirea plăcii de metal cu ajutorul unor surse de căldură, granulele de sacâz se vor fixa prin topire pe placă, lăsând spații libere de jur împrejurul lor. Aceste spații vor crea prin corodare mici caverne gata să preia cerneala în diferite cantități, în funcție de timpul de atacare. Pentru a păstra tonurile deschise, placa se acoperă cu verni, înainte de cufundarea în acid
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase și care are numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, a hârtiei, cosmetică etc. Ceară de albine - ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor. Ceară de balenă - spermanțet, ulei de cașalot. Ceară de parchet - amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare. Ceară roșie - amestec de colofoniu, șelac, ulei de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de pe piatră gravată. - Din it. stampa. STICLĂ 1. Substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire. 2. Sticlă optică - material sticlos cu proprietăți speciale în privința indicelui de refracție, de o mare omogenitate în compoziție, folosit la fabricarea lentilelor și a prismelor aparatelor optice. 3. Placă subțire de sticlă cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
nu se învață în 19 ani, ci în mult mai mult (mai ales după ce ai dat rasol 50!...). M-am referit la străzi și trotuare pentru că ele mi-au inspirat aceste reflecții. În orașul meu, dezghețul masiv și complet neașteptat, topirea unei mari cantități de zăpadă a dus la dispariția trotuarelor și la penibila inundare a străzilor. Nu mai ai pe unde circula. Tristă țară, plină de băltoci (sic!). Codruț 6 martie 2006 Am fost recent la București, la un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a coeficientului de dilatare termică cu temperatura vor apare discontinuități. Modificarea volumului unui material cu temperatura are mare importanță practică, mai ales în cazul unor procese tehnologice importante cum ar fi turnarea, sudarea sau tratamentul termic. În particular, fenomenele de topire și solidificare sunt și ele importante prin aceea că sunt responsabile de apariția a multor defecte microscopice sau macroscopice ce există în cristale. Volumul majorității materialelor metalice crește cu cca. 3% la topire, excepțiile fiind reprezentate de câteva metale cu
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93477]
-
sau tratamentul termic. În particular, fenomenele de topire și solidificare sunt și ele importante prin aceea că sunt responsabile de apariția a multor defecte microscopice sau macroscopice ce există în cristale. Volumul majorității materialelor metalice crește cu cca. 3% la topire, excepțiile fiind reprezentate de câteva metale cu număr de coordinație scăzut, cum ar fi bismutul, stibiul sau galiul, care se contractă la topire. Unele materiale folosite în tehnica nucleară (uraniul, plutoniul) sunt caracterizate, pentru anumite forme alotropice, de un coeficient
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93477]