1,605 matches
-
populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin accent. Paralelismul cu Gabrov, „de carpen“, „cu carpen“ > Gabru (numele unui sat vecin) nu e relevant, deoarece, evoluînd la fel, Vărbov ar fi ajuns la Vîrvu. În familia toponimelor romînești cu baza vrba (Vărbila, Vărbilăul, Verbia, Verbița, Verbicioara, Verboloasa, Vîrba, Vîrbov, Vîrboceni, Gîrbova, Gîrbovița), nici unul nu a avut o evoluție asemănătoare cu cea presupusă pentru Vîrvor (nu a fost pierdut sau modificat b și nu a dobîndit, prin vreo
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vrabete brabete, volbură bolboră etc.), de la primul reținîndu-se accentul, iar de la al doilea numărul de silabe. De la *vîlvor se poate ajunge la Vîrvor printr-o asimilare regresivă (l r > r r). Acesta fiind entopic, este foarte potrivit pentru a deveni toponim, mai ales că trei sate vecine au nume din același domeniu onomasiologic: Ciutura, Fîntînele, Ruptura (înlocuit cu Vîrvoru de Jos). Interesant este, pentru comparație, entopicul vîrvomare, înregistrat de Porucic cu sensul de „umflarea apei după ploi sau după topirea zăpezii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele de persoană Vîrvorea atestat în localitatea Jina din județul Sibiu. Accentuarea antroponimelor terminate în -or poate fi diferită (după cum precizează I. Pătruț), ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
purtător de nume propriu dat de popor, adică popular. Aceste condiții sunt îndeplinite în totalitate de teritoriul (depresiunea) pe nume Vrancea, care are și o individualitate socio-economică pronunțată în raport cu zonele înconjurătoare. Hasdeu, primul care s-a ocupat de etimologia acestui toponim, i-a atribuit o origine dacică, trimițînd la un apelativ cu sensul de „munte“, comparabil cu sanscr. vrana, fără a mai adăuga alte detalii de natură lingvistică (în primul rînd, de unde provine și ce înseamnă sufixul). Cei mai mulți cercetători au în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
origine dacică, trimițînd la un apelativ cu sensul de „munte“, comparabil cu sanscr. vrana, fără a mai adăuga alte detalii de natură lingvistică (în primul rînd, de unde provine și ce înseamnă sufixul). Cei mai mulți cercetători au în vedere, ca bază a toponimului, apelativul sl. vranŭ, „corb“, corelînd acest lucru cu „pădurile negre ca pana corbului“ sau cu un intermediar antroponimic (cum ne indică sufixul -cea), analogic structural cu Vîlcea (< vŭlk, „lup“), Ivancea, Mihalcea etc. Pericle Papahagi sugerează că antroponimul ar fi putut
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ne indică sufixul -cea), analogic structural cu Vîlcea (< vŭlk, „lup“), Ivancea, Mihalcea etc. Pericle Papahagi sugerează că antroponimul ar fi putut proveni de la romînii sud-dunăreni, unde este întîlnit frecvent, sub forma vrană și sub diferite variante și derivate. Evident că toponimul este uzual și la nordul Dunării, nefiind nevoie să-l aducem din sud. Să ne gîndim la Vrîncioaia, Vrînceanu, Vrăncilă, Vrancu, Vrîncuț, Vrîncilă etc. N. Iorga și Simion Mehedinți au crezut că poate intra în ecuația etimologică apelativul slav și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
găurică“, lucru incongruent în cazul depresiunii. Emil Petrovici propune ca bază adjectivul posesiv slav la forma de feminin singular vran(i)că, derivat din substantivul sl. vranici (diminutiv al lui vran, „corb“, cu sufixul -ici). De menționat că există cîteva toponime formate de la baza vran: Vrani (sat din Caraș-Severin), Vraniu (pîrîu, afluent de stînga al pîrîului Ciclova), Dealul Vraniului (din Cîmpia Banatului). Ținînd seama că pe teritoriul romînesc există numeroase toponime formate de la sau cu apelativul corb (Corbeasca, Corbanca, Corbeanca, Corbeni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vran, „corb“, cu sufixul -ici). De menționat că există cîteva toponime formate de la baza vran: Vrani (sat din Caraș-Severin), Vraniu (pîrîu, afluent de stînga al pîrîului Ciclova), Dealul Vraniului (din Cîmpia Banatului). Ținînd seama că pe teritoriul romînesc există numeroase toponime formate de la sau cu apelativul corb (Corbeasca, Corbanca, Corbeanca, Corbeni, Corbești, Corbi, Corbu, Corbu Nou, Corbu Vechi, Corbulețu, Dealu Corbului, Malu Corbului, Movila Corbului, Ostrovu Corbului, Pădurea Corbului, Piatra Corbului, Piscul Corbului, Plaiu Corbului, Poiana Corbului, Rîpa Corbului, Valea Corbului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
țărm, mal etc., lipsește în lat. mons, tis „munte, stâncă, volum mare”, în vgr. bounós „ib.”. A se vedea și lat. alo „a face să crească, a cultiva, a hrăni”, almus „care hrănește”, aro „a cultiva”, față de vgr. arooo „ib.”. Toponimele vechi din spațiul romanității orientale se înscriu, prin baza traco-latină, în continuitatea euro-afro-asiatică a materialului lingvistic. Moldova. În antichitatea greacă o zonă din Epir se numea Molossia, Molottia iar romanii, cucerind-o, i-au preluat numele: Molossia, Molossis, idis, căruia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o parte a Daciei: „Ardealul sau Țara Ungurească (de sus) se chiamă țara peste munte, care cuprinde o parte de Dațiia“ pentru întreg teritoriul căreia cronicarul folosește ca sinonim denumirea Sțitiia/Schitia. Numind Ardealul „țara peste munte“ cronicarul sugerează etimologia toponimului: „Derept aceea îi zic Țara peste munte, căci iaste încongiurată de toate părțile cu munți și cu păduri, cum ar fi îngrădită“ (p. 130). Într-adevăr, partea a doua a cuvântului Ar deal denumește în româna contemporană forma de relief
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
curma, a scurma, a scărmăna etc. Prima parte a cuvântului Ar-deal are la fel baza l/r pe care o identificăm în lat. alo „a face să crească“, ara „altar“, vgr. airo „a ridica, a înălța“ etc., de unde rezultă că toponimul în discuție reprezintă dedublarea temei cu sensul „sus“ pentru a rezulta sensul „sus-sus“, „peste munte“. O dedublare asemănătoare întâlnim în formele derdeluș, alandala. Toponimele vechi din landșaftul romanității orientale aparțin bazei traco-latine prin care ele se înscriu în spațiul preindoeuropean
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a face să crească“, ara „altar“, vgr. airo „a ridica, a înălța“ etc., de unde rezultă că toponimul în discuție reprezintă dedublarea temei cu sensul „sus“ pentru a rezulta sensul „sus-sus“, „peste munte“. O dedublare asemănătoare întâlnim în formele derdeluș, alandala. Toponimele vechi din landșaftul romanității orientale aparțin bazei traco-latine prin care ele se înscriu în spațiul preindoeuropean euro-afro-asiatic. Ele își au geneza în lexicul comun. Sunt comparabile ca sorginte formele: rom. olat (provincie, moșie), rs. volostĭ (regiune, stăpânire), alb. kullotë (pășune
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
peč „sobă”, pentru care vgr. avea pe σπηλαιον „peșteră, sobă”; lat. specus „peșteră”, spelunca „cavernă, grotă”, rom. pustiu, rs. polostĭ „cavitate” față de pastĭ „gură, bot, hău”. Tot aici trebuie adus și pleșuv „chel; lipsit de vegetație, fără arbori”, de unde și toponimul Peleș. A nimeri, cuvânt autohton prefixat: ni-meri. Cf. mer(tic), mier(ță) „măsură veche pentru cereale”, sl. mera „măsură”, alb. mirë „scop, obiectiv”, magh. mer „a îndrăzni, a încerca; a măsura”, fr. mire „semn fix, jalon”, mirer „a privi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etapele procesului de înstăpânire a acestora în jumătatea de est a Europei: Macedonia, Iliria, Tracia din sudul Balcanilor, Balcanii, teritoriul viitoarelor Moesii, Panonia, Dacia, spațiul dintre Marea Neagră și Marea Baltică. În baza acestei evoluții istorice, numele cuțovlah poate fi corelat cu toponimul Kosovo(pole), de unde și cosovar. Toponimul denumește o depresiune tectonică numită cotlovină, cuvânt compus din kot, kut „colț, fundătură” și lov „vânătoare, prindere, capcană”, cf. cotlon, a cotrobăi, asemenea depresiuni propice traversării, locuirii și activităților gospodărești fiind peste tot, la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în jumătatea de est a Europei: Macedonia, Iliria, Tracia din sudul Balcanilor, Balcanii, teritoriul viitoarelor Moesii, Panonia, Dacia, spațiul dintre Marea Neagră și Marea Baltică. În baza acestei evoluții istorice, numele cuțovlah poate fi corelat cu toponimul Kosovo(pole), de unde și cosovar. Toponimul denumește o depresiune tectonică numită cotlovină, cuvânt compus din kot, kut „colț, fundătură” și lov „vânătoare, prindere, capcană”, cf. cotlon, a cotrobăi, asemenea depresiuni propice traversării, locuirii și activităților gospodărești fiind peste tot, la dimensiuni diferite, în zonele muntoase. Istoria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în contact cu turcii. Pentru perioada mai veche istoricii limbii vorbesc de contacte cu diverse neamuri turcice, care s-ar fi petrecut în secolele X-XIII. Pușcariu îi menționează în acest sens mai întâi pe pecenegi, care însă nu sunt turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii de la noi nu sunt turcici întrucât
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
atenție ineditului roman L'Agonie sans mort53 apărut în 1960 la Paris (Editura "Le mont Saint-Clair") semnat de Ch. Sèverin, pseudonim identificat cu ilustrul clasicist N.I. Herescu, de către Virgil Ierunca 54, pe baza unor indicii precum numele ales aluzie la toponimul Severin, orașul natal al profesorului de istorie a literaturii latine, pasiunea pentru clasici, vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parafrază arameică a unui pasaj din Vechiul Testament. „Eu însumi am devenit pentru mine o problemă“, Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 357. Fr.: Hendaye. Aici, ca și în restul textului, Unamuno folosește formele basce ale toponimelor din zona franceză a Țării Bascilor. Denumirile franceze, oficiale, sunt consemnate în note. Ventura García Calderón Rey (1886-1959), scriitor și diplomat peruan, născut la Paris; după studii făcute la Lima, a continuat să trăiască cea mai mare parte din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
arată și titlul cărții, pe recăpătarea reputației Americii, contribuind astfel indirect, dar subtil, la întărirea securității americane altfel decât prin USA PATRIOT ACT (vezi). SOHO De obicei ortografiat SoHo, dar și Soho, în context american nu poate fi confundat cu toponimul londonez Soho. SoHo (=South of Houston Street) este un fel de echivalent new-yorkez al parizianului Quartier Latin. Aflat în partea inferioară (de sud) a zonei West Side din Manhattan, SoHo este cunoscut pentru galeriile sale de artă și pentru restaurantele
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în această privință cu Dănilă Prepeleac ori cu Păcală (cel al lui Petre Dulfu, de pildă), ele sunt totuși ființe vii, nu foarte deosebite de cele din proza mai veche a scriitorului. Există - dovedită de recurența discretă a unor personaje, toponime, anecdote și situații - o continuitate între texte din diferite etape, scriitorul trasând, fără să insiste, schița unei microlumi ficționale specifice, dublând-o pe cea reală, a regiunii natale, de la care a plecat. În Vorbă-n colțuri și rotundă se coagulează
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
se desprinde, / Mă uit cum alte orizonturi crești, / Ca-ntr-un amurg uitarea mă cuprinde, / Ridic un braț, dar nicăieri nu ești” (Poem). Pe de altă parte, se observă orientarea spre baladesc, motivele mitologice ori cele din istoria veche românească, toponimele cu înțelesuri apăsat expresive sau evocatoare fiind frecvente. În cărțile postbelice - Poezii (1968), Ascultând nopțile (1972), Al treilea orizont (1979), Peisaj la marginea cerului (1984) -, toate aceste perspective și idei poetice se reiau, aprofundate într-o viziune mai senină. Interesul
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Cumanii ca mai târziu tătarii au împiedicat extinderea stăpânirii ungurești dincolo de Carpați; cumanii au lăsat pe teritoriul românesc toponime cum ar fi Călmățui, Covurlui. 13) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
au păstrat până astăzi. De exemplu, față de hotarnica din 1411, în cele realizate în 1756 și 1759 apar elemente toponimice noi: Ascuțita ( munte ), Deia ( munte), Suha Mare, Toplița Rece, Vadul Cailor, Valea Seacă, Vadul Poienii. La anul 1778 este consemnat toponimul Poienile Miculile <footnote Vezi documentele de la sfârșitul capitolului. footnote>. Spre deosebire de alte localități din Moldova și în special din Bucovina, a căror toponimie a fost alterată de folosirea în cancelariile domnești a limbii slavone rutenizate, apoi de folosirea limbii germane de către
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
1775, toponimia veche și nouă a satului Vama a rămas în principal neschimbată. Unele corecturi au fost realizate de editorii documentelor vechi: M.Costăchescu, T.Bălan <footnote M.Costăchescu, op. cit., Teodor Bălan, op.cit., D.R.H., A., I, II, III footnote>, în legătură cu toponimul La Spărturi care la Costăchescu apare sub forma La Răscale, iar la Bălan La Răscoale, termen care poate însemna locul unde se spărgeau stânele și se răscoleau oile după încheierea perioadei de lactație sau a celei de tomnat. Pentru Suha
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Seacă și în loc de Dealul Frasinilor, Dealul Frăsinelului. Alte modificări în structura toponimiei moșiei Vama, atestată prin documentele din 26 octombrie 1630 și cel din 15 aprilie 1719, primul de la Moise Moghilă, al doilea de la Mihail Racoviță, se referă la următoarele toponime: Pârâul Jereza ( Geredza ) care se varsă în Moldova în dreptul pârâului Hurghiș, poartă acum numele de Pârâul Căldărușa, Măgura Moșului este identică cu Măgura Cortur, unde este obârșia Pârâului Sălătruc, Măgura Sărată este identică cu Ascuțita ( 1024 m ), Dealul Frasinului face
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]