5,887 matches
-
zăream două prințese ca cele din poveștile pe care mi le citea mami. -Cred că erau frumoase și bune! m-am trezit vorbind. -Da de unde! Erau bătrâne și nu vorbeau cu nimeni din sat. Veneau, mai ales vara, cu o trăsură cu patru cai, unul mai frumos ca altul. Când intrau în sat, toți ne șușoteam: Au venit prințesele! Nu știu dacă erau prințese adevărate sau așa le spuneau oamenii pentru că erau bogate. Eu eram mic, aveam vreo 14 ani, când
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Costachi, Fevronia, Safta, RALUCA, Ion, Olimpiada, și Sofia. Soția lui Vasile Iurașcu s-a prăpădit în anul 1834 într-un accident stupid, descris chiar de soț : „ În anul 1834 Noiembrie în 27 zile marți la 7 ciasuri s-au prăvălit trăsura și din acea struncinare la opt ciasuri din ziua aceea și-au dat și sufletul soția me Parascheva cu care am viețuit peste 30 de ani.” Căpitanul Matei Eminovici povestea despre mama sa : „Avea pretenții de nobleță față de tata, zicând
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
viu, mai bun, și-ți vine/ Să-mbrățișezi pe toți, de drag,/ E ziua neamului ne-nvins,/ E Zece Maiu. Tot cerul pare/ Un lampadar imens, aprins/ Anume pentru sărbătoare./ Târât de valuri fericite,/ Mergi fără țintă, n-ai popas.../ Trăsuri și care înflorite/ Abia străbat pe străzi, la pas./ Sub arcuri vii de lampioane/ Tot curge lumea, pe-ndelete,/ Copii și zâne din balcoane/ Împart surâsuri și buchete.// E râs, e farmec, e mișcare.../ Rachete - crainici luminoși,/ Se-ntrec să cheme
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
a nimerit că tocmai pe casa lui a căzut bomba și i-a făcut-o praf. Stau blocurile dărâmate cu gurile căscate spre cer și liniile tramvaielor făcute armonică, ruine peste tot și oameni înnebuniți de frică și mașini și trăsuri aruncate peste clădiri și crucea roșie nu mai prididește cu căratul la morgă; mor oamenii asfixiați în adăposturi, mor pe stradă, mor pe sub dărâmături, mor și în tramvaie, aici târfa de moarte e peste tot. N-am hârtie să pot
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
frică de moarte ?” ,, Mi-e frică, Praporică, eu am mai trecut prin prăpădul ăsta!” ,,și dacă vin,ce, dom’ sergent, o moarte are omu și-o gaură-n c...” N-a trecut mult și-au început să claxoneze mașinile, tramvaiele, trăsurile pline ciopor de oameni, goneau toate spre marginea orașului, era o învălmășală de nedescris. ,,Noi ce facemdom’ sergent ?” Eu n-aveam voie să-mi părăsesc postul, aveam un adăpost la subsol și în caz de urgență mă băgam acolo. Păi
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
din moloz ieșau nori de praf prin razele soarelui. Se auzi un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-a terminat bombardamentul pe ziua aceea. Apoi forfota de dinainte, în sens invers, căruțe, mașini , trăsuri, tramvaie se înghesuiau printre dărâmături să-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
riduri și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , scârțâi într-un cântec din tine căzut. O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Mâine, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, viscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. Iar tu, iubito, proverbul pus într-un măr inexistent, o să-mi păstrezi într-un album
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
chiar determinant. De aceea sesizarea lui Thomas Carlyle, care avea o concepție atât de largă despre realitățile din domeniul religiei, mi se pare binevenită: „Preotul trebuie să aibă într-însul o lumină de inspirație. El cârmuiește adorarea poporului, el este trăsura de unire cu Nevăzutul Sfânt. El este căpetenia spirituală a oamenilor. El îi conduce spre cer, cârmuindu-i înțelepțește pe acest pământ, printre strădaniile vieții. Idealul lui este ca și el să fie o voce din cerul nevăzut, tălmăcind oamenilor
PĂRINTELE IOAN MORAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358006_a_359335]
-
LUI MARCEL SCHITIOTUL, STAREȚUL LAVREI MONIDIA Am ajuns in lavra Monidia și la avva Marchel Schitiotul. Voind bătrânul să ne fie de folos, ne-a povestit, zicând: Pe când eram în țara mea - era din Apameea - era acolo un conducător de trăsuri, la cursele de cai, numit Filerimos. Într-o zi a învins la alergări. Cei care erau de partea lui s-au sculat și i-au strigat: - Filerimos, nu primești cunună în cetate. După ce am venit în schit ori de câte ori mă muncea
LIVADA DUHOVNICEASCA (50) de ION UNTARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357526_a_358855]
-
chiar determinant. De aceea sesizarea lui Thomas Carlyle, care avea o concepție atât de largă despre realitățile din domeniul religiei, mi se pare binevenită: „Preotul trebuie să aibă într-însul o lumină de inspirație. El cârmuiește adorarea poporului, el este trăsura de unire cu Nevăzutul Sfânt. El este căpetenia spirituală a oamenilor. El îi conduce spre cer, cârmuindu-i înțelepțește pe acest pământ, printre strădaniile vieții. Idealul lui este ca și el să fie o voce din cerul nevăzut, tălmăcind oamenilor
PREOT IOAN MORGOVAN „CUVINTE PENTRU ÎNTĂRIREA ÎN DREAPTA CREDINŢĂ”, EDITURA BUNA VESTIRE, BEIUŞ, 2014, 475 PAGINI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357697_a_359026]
-
pasionează istoria lui Napoleon și Alexandru”, spune Tolstoi, de aceea, în septembrie 1867, acesta călătorește până la Borodino, pentru a studia locul uneia dintre cele mai mari lupte ale tuturor vremurilor. Timp de două zile, el umblă pe jos și cu trăsura pe câmpia de la Borodino, face însemnări în agenda sa, desenează planul bătăliei și caută veterani, contemporani ai războiului de la 1812. Despre război și pace, dar în secolul XXI, despre Babilonul modern, despre o stare de fapt acutală și despre reverberațiile
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
pasionează istoria lui Napoleon și Alexandru”, spune Tolstoi, de aceea, în septembrie 1867, acesta călătorește până la Borodino, pentru a studia locul uneia dintre cele mai mari lupte ale tuturor vremurilor. Timp de două zile, el umblă pe jos și cu trăsura pe câmpia de la Borodino, face însemnări în agenda sa, desenează planul bătăliei și caută veterani, contemporani ai războiului de la 1812. Despre război și pace, dar în secolul XXI, despre Babilonul modern, despre o stare de fapt acutală și despre reverberațiile
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 493 din 07 mai 2012 Toate Articolele Autorului ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) Afară ceața persista, se părea chiar că, în apropierea râului, densitatea ei crescuse. Trăsura mă aștepta cuminte la marginea trotuarului, vizitiul moțăia gârbovit pe capră, parcă imitându-l, calul cel negru își plecase și el capul adânc spre sol. Omul acceptase fără obiecții să mă aștepte, imediat ce opriserăm în dreptul Casei de cultură îmi spusesem
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
Apoi mai era și pâcla aceea neobișnuită, care nu-mi îngăduia să mă simt în largul meu, încât prezența cuiva îmi era necesară, de parcă m-aș fi aventurat în necunoscut. Să mergem, rostisem hotărât, imediat ce mă văzusem reinstalat pe pernele trăsurii. Așadar, pe Carpați 13, se întorsese spre mine vizitiul. Confirmasem doar cu jumătate de voce, nemaifiind sigur dacă îi spusesem sau nu omului unde voiam în cele din urmă să ajung. Copitele calului își reluaseră treapădul obosit pe asfalt. Chiar
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
o femeie îndepărtându-se grăbită, purta pardesiu lung și o pălărioară neagră cu boruri înguste. Își grăbea pașii spre cele două automobile Warszawa, probabil taxiuri, ce staționau în vecinătate. Apoi privirea îmi căzuse asupra vizitiului ce moțăia pe capra unei trăsuri, învelit cu un pled până la brâu. Trăsura îmi aducea aminte de vremurile când mașini nu se aflau în oraș deloc. După ocupație, pe toate le ridicaseră sovieticii, indiferent cât de bine le dosiseră proprietarii lor. Atunci își pierduse și uica
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
lung și o pălărioară neagră cu boruri înguste. Își grăbea pașii spre cele două automobile Warszawa, probabil taxiuri, ce staționau în vecinătate. Apoi privirea îmi căzuse asupra vizitiului ce moțăia pe capra unei trăsuri, învelit cu un pled până la brâu. Trăsura îmi aducea aminte de vremurile când mașini nu se aflau în oraș deloc. După ocupație, pe toate le ridicaseră sovieticii, indiferent cât de bine le dosiseră proprietarii lor. Atunci își pierduse și uica Livi mândrețe de Buick, deși îl ascunsese
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
oraș deloc. După ocupație, pe toate le ridicaseră sovieticii, indiferent cât de bine le dosiseră proprietarii lor. Atunci își pierduse și uica Livi mândrețe de Buick, deși îl ascunsese în garajul unității de pompieri, cu al cărei comandant fusese prieten. Trăsura era dintre cele confortabile, cu cobără din piele, cam scorojită ea pe alocuri, arcuri din foi de oțel și roți cu bandă de cauciuc. Nemaiavând mașină, uica Livi, medic de profesie, își inspecta circumscripția sanitară cu trăsura, luându-mă uneori
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
comandant fusese prieten. Trăsura era dintre cele confortabile, cu cobără din piele, cam scorojită ea pe alocuri, arcuri din foi de oțel și roți cu bandă de cauciuc. Nemaiavând mașină, uica Livi, medic de profesie, își inspecta circumscripția sanitară cu trăsura, luându-mă uneori și pe mine, un țânc de vreo zece ani, însoțitor. Dacă-mi îngăduia să șed pe capra trăsurii, lângă conducătorul ei, eram fericit. Vizitiul tresărise din moțăială simțindu-mi apropierea și își ridicase ușor, elegant, pălăria cu
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
oțel și roți cu bandă de cauciuc. Nemaiavând mașină, uica Livi, medic de profesie, își inspecta circumscripția sanitară cu trăsura, luându-mă uneori și pe mine, un țânc de vreo zece ani, însoțitor. Dacă-mi îngăduia să șed pe capra trăsurii, lângă conducătorul ei, eram fericit. Vizitiul tresărise din moțăială simțindu-mi apropierea și își ridicase ușor, elegant, pălăria cu calotă ovală și borurile răsfrânte. Avea ochi roșii, poate de nesomn, și mult păr cărunt în dreptul tâmplelor. Favoriții stufoși îi coborau
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
stufoși îi coborau până sub pomeții obrajilor. Figura lui mi se păruse cunoscută, ceea ce nu mă mirase deloc, fiindcă odinioară avusesem destule cunoștințe printre birjari. Uica Livi obișnuia, când mai răsărisem puțin, să mă trimită pe mine să-i aduc trăsura de care avea nevoie în deplasările sale. Mai mult rămăsesem surprins văzând calul, un exemplar cu desăvârșire negru, dar cu botul înspicat, fapt care îi trăda vârsta înaintată. Pe crupa lui sesizasem înfierate literele AC, datorită cărora mi-l reamintisem
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
-i la preț de nimic, Corvin însă, un trăpaș cu nări largi și pasul lung, numai bun să concureze pe hipodrom, ajunsese să târâie după el fiacre prin oraș. Alegeam de câte ori mi se ivea ocazia, pentru călătoriile lui uica Livi, trăsura la care era înhămat Corvin, ce mă impresiona cu corpul lui suplu, cu gâtul încordat și coama lungă, în care i se împleteau panglicuțe colorate. Dar timpul își pusese necruțător amprenta și pe înfățișarea lui Corvin. Gâtul lui mândru de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
să dârdâi câteva clipe din tot trupul. E cam frig astăzi, adăugasem, încercând să-mi stăpânesc tremurul vocii. Dacă domnul dorește, îi pot oferi o pătură, se arătase atent vizitiul, în timp ce îmi puneam piciorul pe treapta din metal striat a trăsurii. Halo, halo!... se auzise atunci o voce, era a femeii în pardesiu care se întorcea, venea într-un suflet, agitându-și energic una din mâini, ajunsese lângă noi abia trăgându-și respirația. Naiba să le ia de taximetre ... , nu e
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
nu atât distanța ar fi un inconvenient, cât pustietatea străzilor la această oră matinală, iar ceața asta, s-o tai cu cuțitul, ați sesizat, desigur, nu-mi priește deloc ... Parcă pentru a-și întări spusele, imediat ce se instalase pe pernele trăsurii scosese o batistă albă din poșeta cu miros de lavandă, tușind discret între cutele ei. Și eu mi-am petrecut o bună parte a anilor tinereții în acest orășel, continuase, punându-și la adăpost batista, apoi și mănușile, pe care
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
zic acum, junișcane, va veni curând momentul când toți aceia care mi-au făcut zile fripte se vor da pe lângă mine, rugându-mă, tovarășe T., n-ați vrea să vă dați jos pantalonii ca să vă pupăm un pic în cur? Trăsura se pusese în mișcare, legănându-se pe arcuri, în timp ce roțile îi uruiau ușor pe pavaj, apoi, părăsind piațeta gării și ajungând pe asfalt, prinsese să alunece lin, nemaiauzindu-se decât țăcănitul molatic al potcoavelor calului. Mă mirase faptul că vizitiul
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
vehiculelor pe strada principală, domnule, găsise de cuviință el să-mi explice, ca și cum mi-ar fi ghicit nedumerirea, aplecându-se îndărăt. Bag de seamă că n-ați mai fost de curând pe aici ... Îmi sprijinisem mai bine spatele de speteaza trăsurii, aceasta înainta fără grabă, cu cobăra înălțată, fapt ce mă stânjenea în observarea detaliilor drumului. Mai era și ceața, care, persistând, îmi zădărnicise de asemenea cele câteva încercări de recunoaștere a locurilor străbătute. Și nici nu rămâneți prea mult, precum
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]