2,349 matches
-
europene. El a debutat la doar 19 ani cu un roman surprinzător, "Domeniile lupului", urmat de volumele de povestiri " În vreme ce ele dorm", " Când am fost muritor". Dar cărțile care l-au transformat într-un veritabil fenomen literar internațional (cel mai tradus scriitor al generației sale) sunt: "Omul sentimental", "Romanul Oxfordului" (Editura Univers, 1999), "Inimă atât de albă" și evident Mâine în bătălie să te gândești la mine. Acest ultim roman apărut în 1994 și multipremiat în Spania, a fost distins cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și noi. Romanele care au urmat consacră definitiv numele Ludmilei Ulițkaia: "Medeea și copiii ei" (1996), Înmormântare veselă (1998), "Minciunile femeilor" (2000), "Călătorie într-al nouălea cer" (2001, Smirnov Booker Prize, ecranizat). Soniecika (Editura Humanitas, 2004, 116 p.), o long-short-story tradusă impecabil de Gabriela Russo (cu același talent epic, am zice, al autoarei ruse ce-și surdinizează ironic și parodic cruzimea analitică), focalizează destinul unei familii înainte și după a doua conflagrație mondială: protagonistă este Sonia care pe parcursul povestirii cedează locul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
locul soțului ei Robert Viktorovici, pol de atracție de fapt a tuturor personajelor feminine (Tania, fiica lor, și apoi Iașia, frumoasa orfană ce-și pune la bătaie tinerețea și farmecul anatomic). În Înmormântare veselă (Editura Humanitas, 2004, 184 p.), roman tradus admirabil de Gabriela Russo, Ludmila Ulițkaia povestește în registrul cotidianității prozaice, agrementate cu umor și tandrețe, moartea unui pictor rus emigrat prin anii '80 în SUA. Prilej cu care romanciera introduce în scenă personajele pe fundalul unui amețitor du-te-vino. În ciuda
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
câte o femeie, cu câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila revelație a finitudinii ființei. Orice simulare eroică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe Montale, Giuseppe De Robertis și pe alți supraviețuitori vocieni și solarieni, dar și pe mai noii critici și poeți: Mario Luzi, Pietro Bigongiari, Leone Traverso, Alessandro Parronchi, Oreste Macrì, Carlo Bo. Acesta din urmă, autorul studiului Moștenirea lui Leopardi, tradus și în limba română, relevă în articolele și în studiile din această perioadă (Opt studii, Literatura că viața) o serie de caracteristici ale literaturii italiene: așa cum în acel moment, afirmă el, critică literară îi putea recunoaște în Ungaretti, Montale, Saba
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scrierea sonetului Moartea lui Hector poetul din Recanati a tradus în anul 1816 primul cânt al Odiseei. În eseul introductiv al acestuia a declarat: Nu găsesc nicio plăcere în a traduce Odiseea: aud că Italia dorește mult să o aibă tradusă și eu i-aș oferi o traducere, dacă ea consideră că i-aș putea-o da eu.443 Sunt cuvinte dictate de firea impulsiva a tânărului dornic de recunoaștere din partea comunității filologilor italieni. În ciuda acestor afirmații, presupusa lacuna nu a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să își amintească la fiecare pas că poemul respectiv a fost scris în greacă cu multe secole în urmă.464 Leopardi, si, un secol mai tarziu, Quasimodo, nu au recurs la niciun compromis în ceea ce privește naturalețea limbii italiene, întrucât un text tradus, precizează poetul din Recanati, trebuie să ofere cititorului impresia unor versuri scrise, la origine, în limba țintă (Zibaldone 2134). Aceste afirmații de o modernitate incontestabila amintesc opiniile lui Humboldt despre fidelitatea față de limbă și cultură în care și pentru care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
frânge, / măcar măruntă faima / a celui ce v-a cântat pe strune / să țină, de-o vrea cerul / cât va dura și faima voastră-n lume. (Italiei).477 Fragmentul citat din Italiei constituie o reelaborare a originalului din limba greacă, tradus astfel de Salvatore Quasimodo: Faimoasă-i aventură, frumoasă-i soarta / Celor ce căzură la Termopile / Altar va sunt mormintele. (Pentru morții de la Termopile).478 Din dorința de a se identifică cu cei din vechime, scriitorul proiectează faima eroilor greci asupra
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
coerentă creațiilor antice mutilate, folosind formule combinatorii personale; iată de ce a unit în aceeași poezie mai multe bucăți disparate scrise de acelasi autor: poezia lui Safo Luna a apus constituie astfel rezultatul alăturării a cinci asemenea frânturi. În fiecare autor tradus el recunoștea o latură a propriei gândiri și sensibilități: afinitatea cu Mimnerm și Safo se baza pe exaltarea tinereții, pe sentimentul provocat de durată limitată a vieții, pe năvalnica pasiune amoroasă. Din Safo a ales nouăsprezece fragmente. Sunt cele mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Rovereto, 2001. Lirici greci testo greco a fronte, Mondadori, Milano, 2004. Lirici greci, con un saggio critico di Luciano Anceschi, Corrente, Milano, 1940. "Notă del traduttore", în Poesie e discorsi sulla poesia, Mondadori, Milano, 1973 (IIa ed.), pp. 531-533. Poeme traduse de Petru Sfetca, Tipografia Clujana, Timișoara, 1946. Poesie e discorsi sulla poesia, a cură e con introduzione di Gilberto Finzi, prefazione di Carlo Bo, Mondadori, Milano, 1971. Poeți italieni de azi: Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, Rosetta del Conte, Tipografia Bucovina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1981); Profiles and Critiques in Social Theory: Classes, Power and Conflict (1982); The Constitution of Society (1984); Social Theory Today (1987); Sociology (1989 și 1993), tradusă și în românește la Editura ALL, 2000, The Consequences of Modernity (1990), de asemenea tradusă la noi, la Editura Univers, 2000; Modernity and Self Identity (1991); The Transformation of Intimacy (1992), tradusă în românește la Editura Antet; Reflexive Modernization (1994); In Defense of Sociology (1996); Runaway World (1999); The Third Way and Its Critics (2000
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
crescută a Chinei în regiune, între cele două țări existînd și o veche dispută teritorială. Totuși, după 2003, după vizita în China a fostului prim-ministru Atal Behari Vajpayee, s-au pus bazele unei încrederi sporite între cele două părți, tradusă și prin creșterea cooperării economice. Unii vorbesc despre "trenul american", despre o axă S.U.A.-India, menită să bareze ascensiunea Chinei, alții despre o trilaterală Rusia-China-India, menită să contracareze influența Statelor Unite. Oricum, cert este că India a devenit deja un actor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
corespondență intratextuală. Dacă însă vom urmări una și aceeași proză, plecând de la varianta finală, trecând prin cele transliterate din manuscrise în ediția îngrijită de D. Vatamaniuc, ajungând până la manuscrisul în facsimil și chiar la hipotexte din opera altor autori (pagini traduse de Eminescu, transcrise ori conspectate), vom merge din aval în amonte și vom vorbi despre filiație intratextuală. Diferența care derivă din natura relației hipertext/hipotext ar putea avea consecințe noționale asupra intratextului rezultat (Fig. VI, la sfârșitul prezentului subcapitol). Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
îi însuflețește mecanismul. Pe de o parte, ideea din textul-sursă trebuie păstrată, ceea ce trimite la repetare, ca una din cele două componente ale intertextualității. Pe de altă parte, formularea va fi elocventă, conotativă, dacă se impune, astfel încât sensul din textul tradus să nu fie alterat dimensiune la nivelul căreia se relevă diferirea, dictată de schimbarea codului lingvistic și supusă (sub aspect semantic) repetării. Traducerea oferită de Mihai Eminescu (în ms. 2258) poate fi valorizată prin raportarea la originalul kantian, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ulterior Arguna lui Bopp); 4. în ilustrarea subtilităților fonetice din cuvintele sanscrite añga și anka, poetul optează pentru vocabule din limba română elocvente pentru diferența de sonoritate a lui ñ (plâng și vând), renunțând la cele propuse de autorul gramaticii traduse; 5. Eminescu stăpânea principiile formării cuvintelor sanscrite, fapt dovedit în capitolul : Despre rădecini și prefixe. Împrejur; de ex., a merge împrejur; a șede împrejur. Această prepoziție servește ades numai la întărirea înțelesului unei rădecini esprimănd oarecum [împrejurimea] împrejmuirea omnilaterală a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poetică. BUTTOR Michel (1993) Improvisations sur Michel Butor. L'écriture en transformation, Paris: Éditions Différence. * repetarea: conservare vs transformare. COMPAGNON Antoine [1998] (2007) Le Démon de la Théorie. Littérature et sens commun, Paris : Éditions du Seuil, Collection "Points", Série "Essais" (Lucrare tradusă și în limba română: Demonul teoriei. Literatură și bun-simț, traducere de Gabriel MARIAN și Andrei-Paul CORESCU, Cluj-Napoca: Editura Echinox, Colecția "Săgetătorul"). * iluzie referențială și intertextualitate. CUSSET Christophe (1999) La Muse dans la Bibliothèque. Reécriture et intertextualité dans la poésie alexandrine
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
raybradburyiană), axată pe maleficul Big Brother și sinistrul Ministry of Truth ("Ministerul Adevărului"), parabola antitotalitară (anti-stalinistă, mai exact) este de domeniul evidenței, într-o "poveste" patriarhală, de tipul celei din A Clergyman's Daughter/O fată de preot (1935), volum tradus recent la Polirom*, motivele existenței unui substrat "ideologizat" devin mai puțin vizibile. Doar faptul că Orwell a funcționat intens, în scurta lui viață, ca jurnalist cu vederi radical liberale și că și-a folosit, consecvent, textele (fie ele artistice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
uimesc și astăzi, datorită acurateței lor așa-zicînd "profetice", cu atît mai mult cu cît romanul descrie inevitabila unificare a întregului mapamond sub autoritatea unui "Stat Mondial". Cele două opere l-au transformat, practic, pe Aldous Huxley într-un scriitor universal, tradus intens în Europa și Asia. Huxley a dobîndit însă și o faimă să-i spunem "non-literară", în etapa lui americană (în 1937, scriitorul se mută la Los Angeles, unde va locui pînă la sfîrșitul vieții aici, în 1959, primește și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dezvolta, în schimb, dependență). Demonstrativ, scriitorul începe să folosească el însuși menționatul drog, în 1955 chiar anul în care scrie un roman nu la fel de cunoscut precum cele două capodopere, dar altfel semnificativ, The Genius and the Godess/Geniul și zeița, tradus recent la noi, în colecția de carte străină a editurii Polirom. Asocierea celor două momente nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a face cu o farsă, în sensul rudimentar al termenului, dar, cu siguranță, sîntem în fața unui exercițiu de ficționalizare care, iată, iese din paginile cărților și pătrunde, nonșalant, în existența autorului lor. Citind ultimul roman al lui Ellis, Lunar Park, tradus recent și în România, observi, cu ușurință, că a doua "biografie" (un Ellis tată divorțat) aparține unui Bret Easton Ellis devenit protagonist al propriului său epic. Mulți critici au trecut prin clipe de nedumerire, lecturînd cartea. Ei au fost tentați
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mentalist, mai precis în spațiul interferențelor spirituale dintre civilizații. După 2000, George Steiner a mai publicat două eseuri importante, cu subiect teoretic și cultural Grammars of Culture/Gramatici ale creației (2001) și Lessons of the Masters/Lecțiile maeștrilor (2003), ultima tradusă recent și în română de către profesorul clujean Virgil Stanciu sub titlul Maeștri și discipoli. Un veritabil circuit academic (și biografic) postmodern, în care aula fuzionează cu agora, permițînd stilului și procupărilor didactice (sofisticate și savante) să pătrundă în fiordurile așa-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
engleză și note de Dan Croitoru. Colecția "Biblioteca Polirom". Iași: Polirom, 2006. Experimentele postmodernității Ca și personajul său Benjamin Trotter, scriitorul-muzician din cele două romane complementare The Rotters' Club/Clubul Putregaiurilor (2001) și The Closed Circle/Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții lui Dante Gabriel Rossetti preferau mai ales coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
privești în oglindă. Amintitul profesor american Antonio Damasio -, specialist în neurobiologie și șef al Catedrei de Neurologie de la Universitatea din Iowa, publică, în 1994, pornind de la acest caz istoric (intersectat, desigur, cu revelațiile prilejuite de proprii pacienți), o lucrare remarcabilă (tradusă anul acesta, de Irina Tănăsescu, și în română, la Humanitas), intitulată Descartes' Error. Emotion, Reason, and the Human Brain/Eroarea lui Descartes. Emoția, rațiunea și creierul uman. Eroarea" lui Descartes trebuie spus de la bun început este dualismul ideologic și conceptual
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
însuși pare să se recepteze, prin urmare, în postura unui liant între cele două spații, asumîndu-și ambivalența identitară ca pe o misiune istorică. Cartea de memorii publicată în 2003 de Orhan Pamuk, Ístanbul: Hatiralar ve Șehir/Istanbul: amintirile și orașul (tradusă recent la Polirom), dă o direcție clară acestui efort al scriitorului (de a pune în interacțiune lumile diferite, cărora a ajuns să le aparțină în egală măsură), mutînd discuția din zona aluziv-abstractă (speci fică romanelor) în dimensiunea ceva mai concretă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
limbaj, la o obiectualitate existentă în afara limbii, ci mai degraba abia o creează el însuși, va folosi toate mijloacele lingvistice care îi pot fi de folos în acest scop"13. Mai exact, într-o pagină eseistică din cartea mai recent tradusă a lui Pascal Quignard 14 se relevă această condiție a scrisului, care "nu este un mod de a fi natural al limbii naturale. E un limbaj ce s-a înstrăinat de dialog. Un limbaj straniu. Este limbajul devenit limbaj-pentru-a-fi. Demult
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]