986 matches
-
fără invazia tancurilor, ar fi rămas în promiscuul anonimat din care s-a ivit întîmplător. Destinul ultimului mare personaj al veacului XX. În decembrie '89, cînd ambasada "noastră" din Paris stătea cu obloanele trase zi și noapte, ca să nu auzim tranșantul "communistes, assassins!", venit de jos, din stradă, m-am prelins pe sub pistolul portarului și, după o oră, eram la Moulin Rouge. Sacrificîndu-mi ultimii frăncuți, am reușit să intru în sclipiciosul infern și să iau, undeva, la o masă, figura hirsutului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conflagrației să fi estompat tragedia unei Românii pentru care ziua victoriei însemna, de fapt, începutul tragediei, iată că subconștientul nostru tăinuiește cu încăpățînare umorile frustrării. Nu-ul românilor frustrați istoric și-a găsit un surprinzător pandant în gestul demn și tranșant al Țărilor Baltice și al Georgiei, care chiar au și lipsit de la înscenarea moscovită. Și aveau toate motivele: peste jumătatea de secol acum aniversat a însemnat ocupație, sovietizare. Nu doar impunere de regim aservit, așa cum s-a întîmplat cu România
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cenestezia. Această ultimă idee, emisă între 1910 și 1915, este particular specifică concepției lui C. I. Parhon despre relațiile neuro-somato-endocrine. ■ Neurologie O mare parte din activitatea desfășurată de profesorul C. I. Parhon aparține predominant neurologiei. Neputându-se face o delimitare tranșantă între psihiatrie și neurologie (orice boală psihică, conform concepției lui Parhon, este concomitent o suferință neurologică), nu putem omite acest câmp din activitatea desfășurată la Iași. De altfel, aceste preocupări continuau activitatea mai veche a lui C. I. Parhon, elev
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
generate în poziții argumentale și apoi s-au cliticizat (Van de Visser 2006: 70−71). În logica acestei teorii, acordul obiectului este aparent și trebuie analizat ca dublare clitică; v nu are trăsături φ (Van de Visser 2006: 74). Concluzia tranșantă a autorului (Van de Visser 2006: 102) este că în limbile care au acordul subiectului, acordul obiectului nu există. 3.3. Ce tip de caz este ergativul? Ergativul ridică pentru teoria Cazului două tipuri de probleme, legate, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și topicul; topicul este independent sintactic de restul propoziției. În concluzie, topicul este o noțiune discursivă, iar subiectul este o noțiune legată de structura internă a propozițiilor. Distincția între limbile cu subiect proeminent și cele cu topic proeminent nu este tranșantă, ci reprezintă un continuum. Subiectul și topicul sunt două noțiuni care nu se suprapun; subiectul este un topic gramaticalizat în procesul de integrare în construcția verbală. Tipologia sincronică este rezultatul unui ciclu diacronic în care diferite limbi au urmat diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
predicatul în poziție inițială funcționează după tiparul ergativ. 8. CONCLUZII Principala concluzie care se poate formula în urma analizei aspectelor prezentate în acest capitol este că diferența dintre cele două tipuri de limbi − ergative și acuzative − nu este chiar atât de tranșantă cum reiese din studiile tipologice. Având în vedere că, la începutul cercetărilor din acest domeniu, rezultatele aplicării modelului lingvistic de tip acuzativ, mai familiar cercetătorilor, la descrierea limbilor ergative nu au dat rezultate foarte bune, o bună bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subclasă. Este important de subliniat că există numeroase treceri între aceste subclase semantice, încadrarea unor unități verbale într-o clasă sau în alta fiind o chestiune de alegere; de altfel, nici limita dintre inacuzativele primare și cele derivate nu este tranșantă, româna permițând cu ușurință crearea unor variante tranzitive (de tipul Ion putrezește gunoiul pentru grădină, Ion își părăginește casa ca să obțină banii din asigurare). Deși acest lucru nu este obișnuit în studiile monografice despre verbele inacuzative, am încercat să realizez
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1983)22 ca fiind o propoziție incompletă; este o structură care conține un subiect și un predicat, dar căreia îi lipsește flexiunea; altfel spus − ca în Avram (1999) − le lipsește proiecția Timp). În privința verbului a avea, soluția este mai puțin tranșantă. Argumentele în favoarea încadrării verbului românesc a avea în clasa ergativelor lasă nerezolvată problema apariției complementului direct în structurile posesive (apropiate fie de valoarea de existență, fie de cea de configurație spațială) și în structurile de tipul (51−53) din lista
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Teza unicității structurale a seriilor temporale nu reprezintă o atitudine marginală, caracteristică doar pentru orientarea neokantiană, ci mai generală. În disputele filosofice legate de problema evoluției, ea este legată de celebra problemă a cauzalității istorice. David Bidney exprima în termeni tranșanți cele două posibilități de a considera cauzalitatea (Bidney, 1953). Pe de o parte, este cauzalitatea clasică, așa cum apare, deexemplu, în Etica lui Spinoza. Această cauzalitate este caracterizată printr-un determinism monist. Toate fenomenele sunt reduse la cauzele lor, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
afostînsă nici o revoluție structuralistă. Sau, chiar dacă a existat, nu este asociată cunumele lui Lévi-Strauss, Foucault sau Althusser. Ea este mult anterioară și îșiaflă originile în lucrările lui Marx și ale altor gânditori. Structuraliștii francezi aucăutat doar să formuleze în termeni tranșanți, adesea destul de exclusiviști și nici pe departe foarte clari, schema explicativă structuralistă, prezentând-o ca pesingura posibilă. Este evident însă că, după structuralism, istoria nu mai este posibil de practicat în forma sa tradițională. Ea trebuie să învețe de la abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și italianul A. De Viti de Marco, care au considerat că nivelul optim al cheltuielilor publice este atins atunci când utilitatea marginală a acestora este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Asemănător, dar Într-o formulare mai tranșantă, ne apare teza exprimată În 1947 de englezul A. C. Pigou, care considera că presiunea fiscală optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale, deși punerea În aplicare comportă
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
doar o singură școală sociologică la Chicago, dacă ceea ce se Întâmplă astăzi la această prestigioasă universitate este continuarea tradiției fundamentale, cu adaptări la realitatea socială a zilelor noastre, sau avem de-a face cu inovații ideatice radicale, propunem trei exemple tranșante: studiul lui Laumann și Michael (2001) este nu numai o dovadă excelentă a Îmbinării cantitativ-calitativiste, ci ilustrează și preocuparea Școlii În legătură cu politicile publice, cei doi autori, pe baza unor evidențe empirice semnalizând intervenții posibile În politicile de sănătate publică; Tang
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
abordarea aspectelor comune mai multor spații rurale s-a subliniat necesitatea existenței unor indicatori comuni, plecând, eventual, de la conturarea unui tip ideal (În sens weberian), urmând ca pentru aprofundarea specificității să se recurgă la metodele calitative. Unele poziții au fost tranșante spre finalul dezbaterii acestei teme: mai importantă decât alegerea unei metodologii (cantitativă sau calitativă) este conceptualizarea, care, ea Însăși și În primul rând, trebuie să fie unitară. Atunci când este vorba despre studii internaționale, au relevat unii participanți la dezbateri, se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fără excluziune de pe piața muncii) 53,8 58,5 48,4 37,5 45 Total 100 (N = 128) 100 (N = 164) 100 (N = 281) 100 (N = 587) 100 (N = 1.151) CONCLUZII Cele mai multe studii realizate pe date cantitative au rezultate tranșante: în anumite procente sunt indivizi excluși de pe piața muncii, de la locuire etc., chiar dacă întrebările prin care se măsoară aceste variabile se referă cel mult la ultima lună dacă nu doar la momentul completării chestionarului. Dar dacă alegem doar metode de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
electoral în zonele slab dezvoltate, grație politicilor populiste și care combină afacerile și politica, în detrimentul interesului general. Comparate, programele electorale ale celor două mari forțe sunt, în linii generale, foarte asemănătoare, dar între ele există și diferențe. Alianța este mai tranșantă în ceea ce privește reformele fiscale, salariile și pensiile. Cele două forțe aveau obiective macroeconomice diferite. În ceea ce privește agricultura (foarte importantă într-o țară cu populație care locuiește, în majoritate, în mediul rural), oferta PSD era mai aproape de țărani, în timp ce Alianța vorbește mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o bună cunoaștere și înțelegere a realităților sociale din acei ani. Rodul activității gazetărești este volumul de debut Fata care spune Da! (1970). Cartea, conținând anchete în mediile tinerilor, stârnește reacții nu tocmai favorabile în presa de partid datorită modului tranșant critic de abordare a condițiilor de viață insane și a promiscuității morale în care erau obligați să-și înceapă viața tinerii. Accentele critice, reliefând crud aspecte negative din societatea socialistă, vor rămâne o constantă a scrisului lui C., fie că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
se acordă importanță, context În care i se adresează felicitări pentru alegerea de a participa la interviul pentru ocuparea postului; Întrebările adresate să vizeze răspunsuri spontane, neconvenționale, evitându‑se reluarea unor informații din curriculum vitae; Întrebările să nu solicite răspunsuri tranșante evidente, de tip DA sau NU, sugerându‑se răspunsuri ample, din care să fie desprinse informații utile; ascultarea cu atenție a răspunsurilor, urmărindu‑se gesturile candidatului: eventualele notații vor fi făcute direct, fără Întreruperea discuției; interviul să fie Încheiat Într
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
și „oficial erau ortodocși” (p. 342). În plus, În volum există o ciudată variație a transcrierii unor nume proprii: Meyendorff/Mayendorff, Barth/Bart sau Păcurariu/Păcuraru. Enumerarea unor astfel de greșeli ar putea continua. Redactat Într-un stil alert și tranșant, departe de maniera În care sînt scrise istoriile ecleziastice oficiale (cu multe aseptizări), volumul de memorii al fiicei marelui dogmatist se constituie Într-un inventar de binevenite rectificări ale scrierilor nu foarte documentate și chiar diletante despre profesorul Dumitru Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
O istorie cu miză a Convenției Democratice” din Observator cultural (nr. 171), Gabriel Andreescu observă cu acuratețe: „[cartea] este departe de a juca rolul unui demers pur analitic. Notarea disciplinată a nuanțelor politice stă alături de atitudinea politică și de calificarea tranșantă. Un aspect care desparte monografia de o analiză politologică dominată de idealul clasic, al unei neutralități epistemologice, este importanța dată portretului etic. Verdictele sînt enunțate cu plăcere, cu siguranță. [...] Dan Pavel ne-a obișnuit cu spunerea lucrurilor pe nume” (sublinierile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de cele ale "bătrânilor" și de cele ale lui Gheorghe Brătianu. Deși în toamna anului 1933, unii dintre "bătrânii" liberali au sprijinit reîntregirea Partidului Național Liberal cu adepții lui Gheorghe Brătianu 342, din punct de vedere doctrinar, asemănările și delimitările tranșante sunt mai greu de dovedit. Este un lucru bine știut că după Primul Război Mondial, PNL a parcurs un proces de reorganizare și de adaptare doctrinară la realitățile social-economice specifice perioadei postbelice. Desprinzându-se din acest partid cu doctrină modificată
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Interne, al Justiției, al Sănătății și al Agriculturii fiind neglijate la repartizarea sumelor. Alte comentarii pe marginea bugetului au fost formulate de deputații georgiști Gheorghe Deleanu și Alexandru Procopovici. Dacă primul declara că vota, condiționat, bugetul 495, observațiile ultimului erau tranșante: "Un buget care trezește îngrijorarea unui dezechilibru viitor, un buget de robie și înăuntru și în afară nu poate fi votat de noi. Așteptăm un buget potrivit cu structura, cu tradiția, cu configurația națională și socială a țării, buget național, de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cu versuri în revista liceului, „Flori albastre” (1950), iar prima ei carte, Balade pentru orele de seară, apare în 1969. În volumele de versuri, B. versifică egal, cu ușoare căderi în discursivitate, fără să provoace nici elogii critice, nici repudieri tranșante. În această întindere de lirism reținut, care atinge în cele din urmă un nou echilibru rezultat din sublimarea tristeților și a singurătății, se găsesc și insule de vers meșteșugit: „Și umerii dor, parc-ar trebui să dea-n aripi” (Uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
Ion Anapoda. Dacă la V. I. Popa conflictele între generații (Mușcata din fereastră) sau între etnii (Take, Ianke și Cadâr) se anulează melodramatic în final, în piesa lui G. M. Zamfirescu, artificialitatea și convenționalismul constau tocmai în punerea într-o tranșantă și definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte, cea a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora, și de Valter, "băiatul deștept", profitor și lichea veselă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de debut, Laurențiu Ulici semnala însușiri precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
pragmatic problemele, de la caz la caz, decât să se angajeze pe un făgaș politic. Nu se poate nega impactul acestei "eficacități discrete". Dominique Lorrain sublinia: "Aleșii locali au oroare să-și asume riscuri, nu sunt familiarizați cu adoptarea unor soluții tranșante, cu toate acestea ei merg înainte, iar societatea se schimbă"473. Se admite astăzi faptul că sistemul delegării serviciilor publice este eficient atât prin costul său global de gestionare, cât și din punctul de vedere al calității serviciilor prestate 474
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]