1,422 matches
-
de artilerie a fost înșirată de-a lungul Siretului, la sud de Mărășești, între Tecuci și Barcea, spre a lupta în tranșee ca trupă de infanterie. Bateria mea se afla acum pe malul Siretului lîngă Barcea. Pe malul celălalt erau tranșeele trupelor germane. Am fost desemnat ca ofițer cu îndreptarea tirului. Aceasta înseamnă a fi în prima linie cu un telefon de campanie și un soldat ordonanță. Telefonul de campanie era un aparat rudimentar, legat cu bateria din care făceam parte
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un aparat rudimentar, legat cu bateria din care făceam parte printr-un fir înfășurat pe o bobină de lemn, pe care o purta soldatul care mă însoțea și din care se desfășura firul telefonic, pe măsură ce înaintam și pînă ajungeam la tranșee. Aveam astfel făcută legătura telefonică între mine și comandantul bateriei. Drumul pînă la tranșee se făcea noaptea pentru a nu fi descoperit de inamic. Distanța de parcurs era destul de mare. De la locul de observație, din prima linie, îndreptam tirul bateriei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe o bobină de lemn, pe care o purta soldatul care mă însoțea și din care se desfășura firul telefonic, pe măsură ce înaintam și pînă ajungeam la tranșee. Aveam astfel făcută legătura telefonică între mine și comandantul bateriei. Drumul pînă la tranșee se făcea noaptea pentru a nu fi descoperit de inamic. Distanța de parcurs era destul de mare. De la locul de observație, din prima linie, îndreptam tirul bateriei, telefonînd că lovitura era lungă sau scurtă sau prea la dreapta sau prea la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
parcurs era destul de mare. De la locul de observație, din prima linie, îndreptam tirul bateriei, telefonînd că lovitura era lungă sau scurtă sau prea la dreapta sau prea la stînga pînă cînd bombele cădeau pe ținta urmărită. Acolo era Siretul îngust, tranșeele nemților erau numai la cîțiva metri depărtare de ale noastre. Viața în tranșee era grea. Apropierea sufletelor între oameni, în schimb, era mare. Soldatul român era și este și acum, sînt sigur, făcut dintr-o plămadă rară, cum cred că
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
bateriei, telefonînd că lovitura era lungă sau scurtă sau prea la dreapta sau prea la stînga pînă cînd bombele cădeau pe ținta urmărită. Acolo era Siretul îngust, tranșeele nemților erau numai la cîțiva metri depărtare de ale noastre. Viața în tranșee era grea. Apropierea sufletelor între oameni, în schimb, era mare. Soldatul român era și este și acum, sînt sigur, făcut dintr-o plămadă rară, cum cred că nu este alta pe pămînt. Curajos, bun, supus, răbdător, înțelept și cu credință
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
este și acum, sînt sigur, făcut dintr-o plămadă rară, cum cred că nu este alta pe pămînt. Curajos, bun, supus, răbdător, înțelept și cu credință în Dumnezeu. Sfîntul soldat român, pentru care îndurarea și suferința sînt o deprindere. În tranșeele de la Siret am cunoscut valoarea țăranului român, soldații erau toți țărani. Am înțeles tot atunci, de la un ateu, nevoia de a crede în Dumnezeu. Aveam un camarad de tranșee, care, văzînd cum soldații își făceau cruce cînd plecau la atac
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
soldat român, pentru care îndurarea și suferința sînt o deprindere. În tranșeele de la Siret am cunoscut valoarea țăranului român, soldații erau toți țărani. Am înțeles tot atunci, de la un ateu, nevoia de a crede în Dumnezeu. Aveam un camarad de tranșee, care, văzînd cum soldații își făceau cruce cînd plecau la atac, se mira mereu, cum poate cineva să creadă că există Dumnezeu, cînd nimeni nu l-a văzut. Într-o zi, cînd bombele germane cădeau în tranșee din ce în ce mai aproape de noi
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un camarad de tranșee, care, văzînd cum soldații își făceau cruce cînd plecau la atac, se mira mereu, cum poate cineva să creadă că există Dumnezeu, cînd nimeni nu l-a văzut. Într-o zi, cînd bombele germane cădeau în tranșee din ce în ce mai aproape de noi, l-am văzut pe ateu speriat făcîndu-și cruce după cruce, pînă am fost acoperiți de pămîntul aruncat peste noi de explozia bombelor. După ce primejdia trecuse și scăpasem cu viață, nu l-am mai întrebat de ce și-a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă etapă a vieții familiei noastre, drama cu neajunsuri, suferințe și dureri, care ne-au cuprins deopotrivă. Am trăit spaima bombardamentelor de la Ploiești, găsind scăpare în ascunzișuri și tranșee. Apoi, ce greu a fost în perioada foametei, când părinții căutau hrană pentru supraviețuirea noastră. De aceea n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an am rămas singură printre străini crezând că sunt
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
ȘI PACE" Veniți din Cernăuți, ne aflam în orașul Craiova în plin Război Mondial. Aviația anglo-americană bombarda orașul după un orar precis. Cei de la Apărarea Locală știu acest lucru și, prin intermediul sirenelor, ne anunțau când să fugim în adăposturi și tranșee. Craiovenii își adaptaseră viața după orarul acestor "oaspeți" ucigători. Dar apropierea păsărilor metalice aducătoare de suferințe se auzea de departe, așa că părinții își luau repede copiii și fugeau disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fi manevrată fără probleme, de această dată, adăpostul era arhiplin. La solicitarea mamei de a ni se permite accesul, am primit următorul răspuns: Vă cred, doamnă, că aveți copii mici, dar tot spațiul e ocupat până la ușă. Mergeți repede la tranșee! Cei doi gardieni care făceau de pază în interiorul buncărului improvizat aveau menirea să vegheze la protecția și integritatea corporală a tuturor celor din interior. Nu de puține ori bande de tâlhari își căutau victimele din rândurile oamenilor adăpostiți. Sub amenințarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a luat măsuri de apărare a cetățenilor, trimițând la adăposturi polițiști puternici și cu experiență, capabili să facă față unor atacuri banditești și să anihileze aceste grupuri de răufăcători. Prin urmare, ne-am îndreptat cât am putut de repede spre tranșee, atât noi, cât și celelalte persoane rămase pe dinafară. Aceste tranșee erau niște șanțuri adânci cam cât statura medie a unui om, prin care puteai înainta doar în șir indian: unul în spatele celuilalt. Fuseseră săpate sub liziera unei plantații de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
puternici și cu experiență, capabili să facă față unor atacuri banditești și să anihileze aceste grupuri de răufăcători. Prin urmare, ne-am îndreptat cât am putut de repede spre tranșee, atât noi, cât și celelalte persoane rămase pe dinafară. Aceste tranșee erau niște șanțuri adânci cam cât statura medie a unui om, prin care puteai înainta doar în șir indian: unul în spatele celuilalt. Fuseseră săpate sub liziera unei plantații de salcâmi. Era greu atât să cobori în ele, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
batiste mototolite, mănuși desperecheate, pantofiori de copii și chiar păpuși. Totul era călcat în picioare, strivit și înecat în noroi. Vuietul avioanelor era tot mai puternic. Silvia m-a ținut tot timpul de mână, tot timpul, de acasă și până la tranșee. Hai, Titi, să coborâm. Dă mânuțele la mine. Așa. Ținându-mă strâns de mâini, mi-a dat drumul, ușor, pe marginea șanțului, până jos. Mama și bapțea au procedat al fel cu frații mei și acum eram toți la baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Hai, Titi, să coborâm. Dă mânuțele la mine. Așa. Ținându-mă strâns de mâini, mi-a dat drumul, ușor, pe marginea șanțului, până jos. Mama și bapțea au procedat al fel cu frații mei și acum eram toți la baza tranșeei, rezemați cu spatele de malul umed, cleios și rece. Așteptam înfrigurați. Deodată cerul s-a umplut de gemetele înfricoșătoare ale bombardierelor și, după câteva momente de așteptare, exploziile au cutremurat universul. Iată, simțeam pe epiderma noastră "iubirea și blândețea" Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iubirea și blândețea" Lui. ...și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima... (Matei 11:29) Din rănile craterelor, jeturi circulare de pământ și țărână se ridicau spre cer, de unde cădeau peste oamenii ghemuiți de frică, în tranșeele morții. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace ci sabie. (Matei 10:34) Peste capetele noastre vârtejurile își descărcau încărcătura terestră. Ghemuiți, cu capetele pe genunchi și palmele pe creștet într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Eu. (Ioan 15:12) Fă-mă să înțeleg, Doamne, iubirea Ta față de noi nu se poate manifesta mai delicat, mai blând, mai uman? Trebuie neapărat să ne treci prin foc și sabie? Unde am greșit? Cu ce? De-a lungul tranșeelor era o umanitate suferindă: plânsete, gemete, urlete, strigăte de disperare, peste care dominau impasibile vuietele motoarelor, combinate cu zgomotul și suflul năprasnic al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă gândeam că am rămas surd. O teamă animalică, disperată m-a cuprins și trupul a început să vibreze ca și cum ar fi fost zgâlțâit de impulsuri electrice. Îmi era rău, aveam frisoane. Tranșeea se umpluse aproape un metru de pământ. Praf și țărână aveam peste tot corpul. Cu un efort disperat am reușit să ieșim din pământul prăvălit peste noi. Ochii mă usturau cumplit, gura îmi era arsă de sete. Ne-a acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un efort disperat am reușit să ieșim din pământul prăvălit peste noi. Ochii mă usturau cumplit, gura îmi era arsă de sete. Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu." (Camil Petrescu) Stând cu spatele lipit de peretele rece și umed al tranșeei, eu având o constituție mai puțin robustă și o vârstă crudă, am contractat o pleurezie. Mama și-a dat imediat seama că m-am îmbolnăvit: ochii îmi străluceau, aveam temperatură, iar picioarele au refuzat să-și mai facă obligația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
momentul să ne întoarcem acasă. Hai, Titi, hai repejor, să nu întârziem și s-o necăjim pe mama! 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE EȘECURILOR PERPETUE ȘI LAMENTABILE Din dorința de a scăpa de bombardamente și adăposturi, dar mai ales de nesuferitele tranșee în care puteai contracta oricând o pneumonie, tata își duce familia la țară, în comuna Romanești, lângă pârâul Amaradia, aproape de orașul Craiova. Casa pe care o închiriase tata era a unui cetățean ce se mutase la oraș. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pornit spre hotel, se poate vedea până la extremitățile lor. Sunt ca niște panglici de oțel fără nici cea mai mică abatere. De o parte și de alta clădiri imense ce-ți dau impresia că te afli Într-un fund de tranșee. Paralel cu strada 44 pe care mergem sunt toate celelalte străzi de la est la vest. De la nord la sud sunt traversate de imense avenue, Între care cea mai lată, fiind denumită strada lată - Broad Way - 30 km lungime. Orientarea În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Înfricoșător măcel au fost descrise de Jules Romain, În marea sa lucrare, În romanul fluviul „Les Hommes du bonne volonte”. Când liniile numeroase ale artileriei germane au Început atacul, soldații francezi, timp de 5-6 zile n-au mai ieșit din tranșee și nici măcar nu au putut fi aprovizionați. Și atunci, ne spune colonelul Delmas În „Suflete de infanteriști”, au fost nevoiți să-și bea urina. Dar gândul Îmi zboară acum și la 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Scrisoarea ta a sosit, dar a sosit prea târziu”. Dar mai presus de orice trimit de aici o ilustrată amicului meu, prof. Hill din Corvallis (Oregon), care a luptat aici pe front. Se Înserează. Ne grăbim să mergem să vedem tranșeea baionetelor. O porțiune de tranșee a fost atât de violent bombardată, Încât din ea nu au mai rămas afară decât vârfuri de baionete. Peste ea americanii au ridicat un acoperământ cu o serie de coloane, În amintirea eroilor căzuți aici
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a sosit prea târziu”. Dar mai presus de orice trimit de aici o ilustrată amicului meu, prof. Hill din Corvallis (Oregon), care a luptat aici pe front. Se Înserează. Ne grăbim să mergem să vedem tranșeea baionetelor. O porțiune de tranșee a fost atât de violent bombardată, Încât din ea nu au mai rămas afară decât vârfuri de baionete. Peste ea americanii au ridicat un acoperământ cu o serie de coloane, În amintirea eroilor căzuți aici. Pornim de sub brâul frontului. Marea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
curată și niște surori strălucind sub cupola propriilor aure, am lăsat în urmă o dâră vibratorie ce m-a însoțit până la Arad. La revedere, dragi surori, și sunt sigur că, foarte curând, vom munci din nou, Spirit lângă Spirit, în tranșeele noastre subtile! Am contribuit din nou la bugetul... băieților cu ochi albaștri. Până la atingerea destinației finale, ar fi de remarcat frumusețea drumului - absolut inedit pentru mine - precum și amenda stupidă primită la Băile Herculane; observ, cu ciudă, că am devenit un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]