2,431 matches
-
infinitului se înfățișează omului ca tot, atât minții, cât și sufletului său. Este o conștientizare totală pentru om, care descoperă, privind Cerul, nemărginirea divină și totodată propriul său statut în Cosmos. Prin propriul său mod de a fi, Cerul dezvăluie transcendența, puterea, veșnicia. El există în chip absolut, pentru că este înalt, infinit, veșnic, puternic. În acest sens trebuie să înțelegem ceea ce spuneam mai înainte, și anume că zeii au înfățișat diferitele modalități ale sacrului în însăși structura Lumii: Cosmosul - lucrarea exemplară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
veșnic, puternic. În acest sens trebuie să înțelegem ceea ce spuneam mai înainte, și anume că zeii au înfățișat diferitele modalități ale sacrului în însăși structura Lumii: Cosmosul - lucrarea exemplară a zeilor - este "construit" în așa fel încît sentimentul religios al transcendenței divine este stimulat, trezit de existența însăși a Cerului. Iar pentru că acest Cer există în chip absolut, numeroși zei supremi capătă, la populațiile primitive, nume legate de înălțime, de bolta cerească, de fenomene meteorologice, atunci când nu sânt numiți pur și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
leagă Pământul de Cer etc.), de legende (zborul magic). Simbolismul "Centrului Lumii", care este după cum am văzut foarte răspândit, arată și el însemnătatea simbolismului ceresc: comunicarea cu Cerul se face într-un "Centru", iar această comunicare este imaginea exemplară a transcendenței. S-ar putea spune că însăși structura Cosmosului păstrează vie amintirea Ființei supreme cerești, ca și cum zeii ar fi creat Lumea în așa fel încît să nu poată să nu le oglindească existența; pentru că nici o lume nu este posibilă fără verticalitate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însăși structura Cosmosului păstrează vie amintirea Ființei supreme cerești, ca și cum zeii ar fi creat Lumea în așa fel încît să nu poată să nu le oglindească existența; pentru că nici o lume nu este posibilă fără verticalitate, iar această dimensiune trimite la transcendență. Eliminat din viața religioasă propriu-zisă, sacrul ceresc se menține activ prin simbolism. Un simbol religios își transmite mesajul chiar dacă nu este perceput în întregime în mod conștient, deoarece simbolul se adresează ființei omenești integrale, nu doar minții ei. Structura simbolismului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Dumnezeu se purta pe deasupra Apelor"); 20 dacă analizăm valorile religioase ale Apelor, vom putea înțelege mai bine structura și funcția simbolului. Or, simbolismul are un rol însemnat în viața religioasă a omenirii; datorită simbolurilor, Lumea devine "transparentă", putîndu-și "arăta" transcendența. Apele simbolizează suma universală a virtualităților, fiind deopotrivă fons et origo, izvorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație. Una dintre imaginile exemplare ale Creației este Insula, care "răsare" dintr-o dată din mijlocul valurilor. Pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin partea de sus cu un alt nivel, transcendent. Se întîmplă ca într-o religie acosmică, ca de pildă cea din India după budism, deschiderea spre nivelul superior să nu mai însemne trecerea de la condiția umană la cea supraumană, ci transcendența, abolirea Cosmosului, libertatea absolută. Există o diferență enormă între semnificația filozofică a "oului spart" de Buddha sau a "acoperișului" spart de arhați și simbolismul arhaic al trecerii de la Pământ la Cer de-a lungul lui Axis mundi sau prin gura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau a "acoperișului" spart de arhați și simbolismul arhaic al trecerii de la Pământ la Cer de-a lungul lui Axis mundi sau prin gura de fum. Filozofia și mistica indiană au ales, dintre simbolurile care puteau reda ruptura ontologică și transcendența, această imagine primordială a acoperișului spart. Depășirea condiției umane se înfățișează, imagistic, prin distrugerea "casei", adică a Cosmosului personal ales drept locuință. Orice "locuință stabilă" în care te-ai "instalat" echivalează, în plan filozofic, cu o stare existențială pe care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zi cu zi: în casă, de pildă, pe drumul pe care merge la lucru, pe podurile pe care trece. Acest simbolism face parte din însăși structura locuinței. Deschiderea din partea de sus înseamnă dorința de a urca spre cer, dorința de transcendență. Pragul arată atât granița dintre "înăuntru" și "în afară", cât și posibilitatea de trecere dintr-o parte în cealaltă (de la profan la sacru, de pildă; vezi capitolul I). Ideea de trecere primejdioasă este însă cel mai bine sugerată de imaginile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca și moartea, ca și cunoașterea absolută sau credința, în iudeo-creștinism, echivalează cu trecerea de la un mod de a fi la altul și realizează o adevărată mutație ontologică. Pentru a sugera trecerea paradoxală (care implică întotdeauna o ruptură și o transcendență), diversele tradiții religioase au folosit din plin simbolismul Punții primejdioase sau cel al Porții strâmte. În mitologia iraniană, Puntea Cinvat este trecută de răposați în călătoria lor post-mortem: pentru cei drepți este lată de nouă lungimi de lance, dar pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
divin, omul se instalează și rămâne în preajma zeilor, adică în real și în semnificativ. Nu este greu de văzut ce anume deosebește modul de a fi în lume de existența unui om areligios. Mai întîi de toate, omul areligios respinge transcendența, acceptă relativitatea "realității" și chiar se îndoiește uneori de sensul existenței. Marile culturi ale trecutului au cunoscut și ele oameni areligioși, care au existat poate și la nivelurile arhaice de cultură, deși nu sânt încă atestați de nici un document. Abia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deși nu sânt încă atestați de nici un document. Abia societățile occidentale moderne favorizează manifestarea plenară a omului areligios. Omul modern areligios își asumă o nouă stare existențială, recunoscîndu-se doar ca subiect și agent al Istoriei și refuzând orice chemare la transcendență. Cu alte cuvinte, nu acceptă nici un model de umanitate în afară de condiția umană, așa cum poate fi ea descifrată în diversele situații istorice. Omul se făurește pe sine, și nu ajunge să se făurească întru totul decât în măsura în care se desacralizează și desacralizează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
goliciunii ("Aveam sentimentul ca o dezbrac puțin"). Nelămurirea rămâne ("A trecut fericirea pe lângă mine și nu i-am pus mâna în piept?"), în vreme ce și ultimele imagini ale cărții se întunecă definitiv, părăsite de lumina stinsului amor, un semn suprimat al transcendenței: "Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste ploi un abur de aur, ca atunci pe Ceahlău. Dar în curând raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi". Dialogul se încheie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lumină totuși favorabilă. Bănuim că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că vrea un divorț de toate stările pe care le cunoaște. S-a spus Împotriva creștinului că a vrut să se descotorosească de sine. Cei ce i-au adus acuzația l-au Îndemnat a-și transcende umanitatea nesatisfăcătoare. Dar oare transcendența nu e aceeași tulburare? Nu Înseamnă și a te descotorosi de ființa umană? Ei bine, poate omul ar trebui să se descotorosească de sine. Bineînțeles. Dacă poate. Dar mai are În el și ceva ce consideră important de continuat. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de evlavie pasionantă, care cuprindeau mereu poporul în mod spasmodic” Existența popoarelor din Estul Europei a stat sub semnul cultului ortodox care alături de cultul catolic și cel protestant întrețineau comunitatea creștină europeană a Evului Mediu. Spiritualitatea creștină este orientată spre „transcendență”. În raport cu acesta categoriile realității umane și ale mediului intrauman poarta pecetea „vremelniciei”. Din această cauză doctrina creștină a fost supusă de-a lungul timpului mai multor concesii pentru a putea fi accesibilă maselor neinstruite iar acest lucru era posibil doar
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
scrierea Bibliei (Vechiul Testament), întruparea Mântuitorului, apariția Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice. Apare o nouă orientare a spiritualității creștine spre categoriile „vremelniciei”, așa cum le numea Lucian Blaga, ceea ce determină caracterul bipolar actual al religiei creștine: la un pol se află principiul transcendenței, iar la celalalt pol se află valori ce iau forme particulare în funcție de regiunea geografică cu specificul ei etnic și spiritual care s-a infiltrat sub acțiunea factorului istoric. Un exemplu concret al caracterului bipolar al religiei creștine este chiar dualitatea
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
2 rezonează cu energiile creativității. Centrul 3 rezonează cu energiile forței, controlului și impunerii sociale. Centrul 4 rezonează cu energiile iubirii. Centrul 5 rezonează cu energiile comunicării, purității. Centrul 6 rezonează cu energiile mentale, cu starea de discernământ perfect, cu transcendența. Centrul 7 rezonează cu energiile cele mai elevate ale comuniunii ființei umane cu Universul. Fiecare centru energetic, influențează meridianele energetice, organele, mușchii, ligamentele, vasele sangvine și limfatice și toate celelalte zone și sisteme aflate în aria lor de manifestare din
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
astrului, atât de mare că ți se face frică și uiți că trăiești aici, pe pământ, și îți imaginezi că zbori, că taxiul are aripi și că zbori efectiv prin spațiu. Nici o carte nu poate copia toate astea. Vorbesc despre transcendența adevărată, Harry. Când lași timpul în urmă și pătrunzi în adâncimea și profunzimea lumii. Pentru asta nu e nevoie să conduci un taxi, băiatule. Orice vechitură de mașină e suficientă. — Ba nu, e o diferență. Cu o mașină obișnuită, pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
posibilitatea speranței se manifestă o tensiune existențială dusă până la limită, reieșind din context aproape o invocație. Invocația nu este încă rugăciune, nu așteaptă în mod necesar un răspuns, ci este o atitudine revelatoare a unei structuri esențial deschise spre o transcendență, constitutivă condiției existențiale a omului. Punerea noastră în discuție Dacă ținem seamă de multiplele elemente ce au reieșit din cele afirmate până acum, putem avea impresia că diferitele linii de argumentare converg și că conținutul lor ar putea fi interpretat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adoptarea unui scepticism radical, cât mai ales o salutară premisă a unui scepticism umanist, ca poziție în fața credințelor mitice adoptate de oameni în raport cu ei înșiși și cu lucrurile din jur. De aceea, acest scepticism poate constitui și o deschidere față de transcendența religioasă. Descoperirea greacă a activității teoretice este așadar o descoperire esențială a gândirii umane, prin intermediul căreia se clarifică și se definește pe sine. Ea a pus bazele mentalității critice, întrucât a scos la lumină caracterul neimediat, și deci problematic, al
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Gândirea duce la determinarea conținuturilor gândului și la exercitarea acestuia în realitatea concretă. Imposibilitatea unei determinări complete a gândirii la nivelul existențial al conștiinței umane, implică o continuă căutare în cadrul dezbaterii dialectice a interpretărilor și, în același timp, ridică problema transcendenței certitudinii-adevărului, care, pentru unii, s-ar prezenta ca o simplă exigență a vieții umane, în timp ce pentru alții se califică prin conținuturi metafizice sau devine expresia unei speranțe religioase. De ce filosofia? astăzi? Filosofia se justifică încă în experiența noastră culturală, întrucât
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fenomenului religios, a condițiilor sale de posibilitate și a structurilor sale. Filosoful religiei poate ajunge la concluzii independente de învățătura creștină și chiar atee. În schimb, filosofia religioasă este o filosofie care, în elaborarea propriei propuneri teoretice, se conclude în transcendență, căreia îi demonstrează necesitatea, sau oricum, o consideră posibilă și oportună dezvoltării propriei viziuni asupra lumii și a vieții. Expresia filosofie creștină are o altă semnificație, ce o așează într-un domeniu diferit, chiar dacă este legat cu cel al celor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
creștină excesivă care a fost hegelianismul, și consecința acestuia, marxismul; tot la fel cum se întâmplă și atunci când, se urmează cu fidelitate orientarea hegeliană a problemei, iar creștinismul este redus la lupta de eliberare politică. Și în acest caz, orice transcendență este epuizată în sfera temporală și în absolutizarea experienței istorice. În locul triadei dialectice se propune mobilitatea flexibilă a realității concrete, și se apelează la analitică pentru a-i clarifica conținuturile, rămânând totuși constantă transcrierea completă a adevărurilor creștine în sfera
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava. A publicat numeroare articole și studii în revistele de specialitate, precum și Cioran și exodul spre veșnicie (2007); Eclipsa orizontului (2003). La editura Institutul European a apărut volumul Pendulări în abstract (2008). Marius Cucu, Transcendența activă (c) 2010, Institutul European pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107, OF. P.1, C. P. 161 euroedit@hotmail. com; www. euroinst. ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României CUCU, MARIUS Transcendența activă / Marius
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Marius Cucu, Transcendența activă (c) 2010, Institutul European pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107, OF. P.1, C. P. 161 euroedit@hotmail. com; www. euroinst. ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României CUCU, MARIUS Transcendența activă / Marius Cucu Iași: Institutul European, 2010 ISBN 978973611-681-0 111 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MARIUS CUCU Transcendența activă INSTITUTUL EUROPEAN 2010
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]