4,624 matches
-
scris numele ei, ținând-o strâns în mână multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc. Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o anumită vârstă, una după alta, vreme de mai
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
ție destinate. Nimeni, în locul tău, nu poate să scrie Stațiunea. Nu-ți convine: construiești romanul singur, nu ți-l dictează nimeni! E o iluzie; dacă vei primi Nobel-ul, să știi că asta nu va fi decât confirmarea că ai transcris corect izvodul cosmic. Și Romancierul - în povestea ta - așterne o carte... Dacă pentru asta - în realitate - va primi Goncourt-ul? FILOZOFUL. Sunt tot mai ostenit. Mi-am întemeiat o parte din viață pe convingerea că pot deveni nemuritor. Eram tânăr; îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
va face din tiranie o artă, e capabil de subtilități incredibile și nimeni nu va mai reuși să deosebească, vreodată, despotul de părintele de neam. Mi-a ars manuscrisele. M-am deșteptat: declanșez întâi evenimentele, să rămână ceva. Pe urmă transcriu. O să-i pice prost romanul ăsta. Ultimul, pentru amândoi. Actorul își toacă forțele într-o luptă deschisă. S-a transformat într-un scandalagiu, va obține efecte contrare. Reținerea Magistratului - care nu răspunde unui descreierat - face impresie bună, mai ales asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate, reprezintă cheia; o păstrez. Uneori, am impresia că sunt un scrib ce transcrie un text preexistent; persuasiv, sunt îndemnat să iau decizii care nu mă reprezintă. Scriu pagini care aparțin ALTCUIVA! Încerc să scap generând întâi evenimentele, dacă nu cumva sunt împins spre asta tot de către... Poți să înnebunești. Unii își pierd mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iar poetul se aplecă cu aviditate peste harta ce i se arăta, pătată cu sângele pe care el Însuși Îl făcuse să curgă. Recunoștea imaginile pe care le studiase cu maestrul său, Brunetto. Forma lumii. Marea lucrare a lui Ptolemeu, transcrisă de o mână iscusită pe acel pergament. Cu fragmentarea ei În părți, lanțurile de munți, lungile șerpuiri de râuri, marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
istorie nici unul, peste ani, nu-și mai amintește de frumusețea ei. Toți au păstrat-o În memorie pentru bizara ei infirmitate. Oare mi-ajunge acest argument ca să-mi recapăt curajul? Simt că mă Înăbuș. Trebuie să trec pe alt post. Transcriu scrisoarea Gerdei. „Duminica trecută m-am plimbat prin Alt-Frankfurt. Am hoinărit pe stradele Înguste, printre case vechi. Peste tot ne urmăreau ochi iscoditori. Probabil că ne trădau hainele, gesturile, nu știu ce, dar Își dădeau imediat seama că sîntem străini și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În carnea unei femei ca să uite, ca să scape de obsesia unui loc, unde lumina se stinge din ce În ce mai des și cuverturile și covoarele și creierul și cuvintele și simțurile se degradează. Azi am găsit În cutia poștală un plic de la Gerda. Transcriu aici textul scrisorii: „Probabil că ai aflat. Rudolf s-a aruncat În zorii zilei de luni 17 februarie de la etajul trei. L-au găsit mort În spatele blocului. Nu pot să-mi revin. Nu există nici o bănuială. S-a sinucis. Kannst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de clasă“ - la lebăda urîtă. Dar mă Înșel. Răspunsul cel mai bun l-am aflat În urma unei discuții pe care am avut-o ieri după masă cu asistenta Geta care m-a invitat să bem o cafea naturală la oficiu. Transcriu aici mărturisirea pe care mi-a făcut-o: „Peste două săptămîni are loc un concurs la Teatrul Țăndărică pentru ocuparea unui post de secretar literar. S-a Înscris și Nicușor, băiatul meu. Președinta comisiei, o femeie de patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lungă. De Gedeon mă legau sentimente confuze. Numele lui mă ducea mereu cu mintea la o gloabă, ceea ce era în total dezacord cu umplutura lui țeapănă. Numele este intangibil, îmi spuneam eu. Asta nu înseamnă că numele nu pot fi transcrise, pentru că ele pot fi transcrise. Dar cine o face, minte. Nu recunoaște ceva, te înșală. Pentru că vechiul nume se ascunde sub cel nou, în taină. Simțeam că un urs e mai legat de numele său decât de forma pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sentimente confuze. Numele lui mă ducea mereu cu mintea la o gloabă, ceea ce era în total dezacord cu umplutura lui țeapănă. Numele este intangibil, îmi spuneam eu. Asta nu înseamnă că numele nu pot fi transcrise, pentru că ele pot fi transcrise. Dar cine o face, minte. Nu recunoaște ceva, te înșală. Pentru că vechiul nume se ascunde sub cel nou, în taină. Simțeam că un urs e mai legat de numele său decât de forma pe care i-a dat-o taxidermistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
stă în firea unui câine să judece firea și preferințele oamenilor, indiferent dacă ele sunt sortite sau nu pierzaniei. Bietul cățel, îngrijorat, ornă împrejurarea cu una dintre intrejecțiile pe care le scotea când era neliniștit, interjecție care s-ar putea transcrie fonetic în orice limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa goală și verde câteva dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă două dintre ele cu o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi asociată cu seriozitatea era negrul. Regreta că nu se fac registre cu paginile negre pe care să scrie cu alb, dar nu avea încotro. Imediat ce plecase din Cipru, dăduse foc registrului în care ținea evidența afacerii cu cazinoul. Nu transcrisese nimic în agendă, nu pentru că nu ar fi avut ce. Erau destui indivizi care îi datorau bani, dar se speriase prea tare de cât de ușor ajunseseră la el autoritățile, în ciuda măsurilor de precauție pe care și le luase. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atît Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cît și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crîșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adînci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mîna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și-l azvîrli Într-o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. CÎnd flăcările Înghițiră urmele mîinilor Maestrului și odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rămîn siderată, cum s-o fi simțit doamna Nina Roth-Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrînului și blajinului Moise“, pe vremea cînd Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut la mașină și am transcris de mînă toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
art.5 din capitolul adițional al Legii creditului din 30 aprilie 1908, până la achitarea integrală către stat a sumei de 51.189 lei. Actul de vânzare-cumpărare a fost autentificat de Tribunalul Bacău cu nr.5585 din 25 mai 1909 și transcris sub nr. 2658 din 25 mai 1909.40 Până la aplicarea Legii rurale din 14 august 1864 au avut loc în Principatele Unite ale Moldovei și țării Românești, cum se numea oficial România atunci, lucrări pregătitoare, constând din înregistrarea și separarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lunca a fost adusă de la Filipeni - Slobozia în 1840 se sprijină, potrivit celor consemnate de Gheorghe (Ghiță) D. Iacobeanu, pe spusa celor bătrâni și după o corespondență găsită în arhiva bisericii, lucruri notate de preotul Gh. Chirilă. Pentru edificarea cititorului transcriem raportul preotului Gh. Chirilă din 1893: „Domnule Ministru, Subsemnatul George Chirilă din secția Lunca, comuna Filipeni, conform ordinului Domniei Voastre nr. 3728, vă comunică cu respect următoarele: 1. Patronul bisericii este Schimbarea la Față; 2. Personalul de servire la această biserică este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la revedere, era deja cunoscut de toți, dar este de înțeles faptul că oamenii au avut curiozitatea de a vedea cum avea s-o facă. Iată, prin urmare, discursul complet, căruia îi lipsește doar, din cauza imposibilității insurmontabile de a fi transcris, tremurul vocii, mâhnirea din gesturi, apa ocazională a unei lacrimi abia reținute, Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cel mai probabil este că despre această convorbire telefonică nu se va afla niciodată adevărul. Câțiva metri mai înainte, comisarul opri mașina lângă trotuar, scoase din buzunarul exterior al sacoului carnetul de însemnări, îl răsfoi până ajunse la pagina unde transcrisese numele și adresele vechilor tovarăși ai autorului scrisorii delatoare, apoi consultă ghidul străzilor și harta și văzu că adresa de care era cel mai aproape era cea a fostei soții a denunțătorului. Își însemnă și traseul pe care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă, carolingiană, a copistului anonim care transcrisese textul. Neobișnuit de asemănătoare cu a lui Însuși, observă el citind, ici și colo, câte o observație. Autorul acelor note avea ceva care, Într-un mod cu totul neașteptat, i-l apropia. Așa cum li se Întâmplă unor pelerini care, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tocmai sigur. Cu toate acestea, micuța învățătoare trăia prin această corespondență, sângele ei trecea prin cuvinte, iar lumina casei stătea probabil aprinsă până târziu, fiindcă, după ce corectase caietele elevilor săi, ea lua pana pentru a-și compune scrisoarea, apoi o transcria în carnețel. Toate scrisorile fuseseră transcrise, de parcă ar fi avut nevoie să țină un mare jurnal al absenței, calendarul zilelor orfane pe care le petrecea departe de cel pentru care se exilase printre noi, cam ca paginile pe care Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
învățătoare trăia prin această corespondență, sângele ei trecea prin cuvinte, iar lumina casei stătea probabil aprinsă până târziu, fiindcă, după ce corectase caietele elevilor săi, ea lua pana pentru a-și compune scrisoarea, apoi o transcria în carnețel. Toate scrisorile fuseseră transcrise, de parcă ar fi avut nevoie să țină un mare jurnal al absenței, calendarul zilelor orfane pe care le petrecea departe de cel pentru care se exilase printre noi, cam ca paginile pe care Destinat le smulgea din calendarul său. Tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
socotesc c-am trădat foarte mult, am trădat tot ce-am visat, am și scris despre asta: am trădat ca valul, întorcând capul, niciodată nu-mi amintesc perfect versurile alea ale mele: Sunt un poem cu o mie de degete,/ transcris și ajuns înăuntru, /doar eu știu din seva cărui Orfeu am supt. /nu se mai poate face nimic./ o întreagă poveste se naște din mine... Parcă așa sunau, era despre trădare... — Ce-ai visat și-ai trădat?, tu, iubirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu vom fi niciodată Împreună. (Ea varsă câteva lacrimi și, ridicându-se de pe sofa, se mută pe fotoliu) Toată după-amiaza am avut sentimentul că lucrurile merg spre rău. Aproape că mi-am pierdut mințile la birou - n-am izbutit să transcriu nici un rând... Trebuie să-mi spui tot ce ai pe suflet. ROSALIND: Îți zic că n-am nimic de spus. Sunt doar nervoasă. AMORY: Rosalind, cochetezi cu ideea de a te mărita cu Dawson Ryder. ROSALIND (după o pauză): Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Privindu-i cum își trăiesc viața pe indivizii grupați în jurul Magistrului din Grădină, avem dovada unei școli care nu se reduce doar la texte, la documentele și la cărțile copiate de generații de glosatori cu spiritul critic adormit. Primul care transcrie prima eroare strecurată de un compilator rău intenționat sau prost informat fabrică un adevăr revelat pe care generații întregi se mulțumesc să-l reproducă - în cea mai mare parte a cazurilor, cu ajutorul Universității. Foarte adesea, în istoria filosofiei, adevărul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]