5,746 matches
-
ascuns, (volumul I) și Rădăcini (volumul II). Avea un plan amănunțit de reconstituire, în scopul recuperării vastei materii dispersate, conținând numeroase copii-variante, a romanului Străina, manuscris pierdut în 1947-1948. S. devenise cu timpul un bun editor, evidențiindu-se prin acuratețea transcrierii filologice, prin precizia afirmației istoriografice și, câteodată, prin demersuri temerare de retuș amplu argumentat, privind deficiențe de stabilire a textului în edițiile de până la el. Ca traducător, realizează în 1997, în colaborare cu Sanda Diaconescu, transpunerea din limba franceză a
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
Țeposu). Senzația de redundanță e însă considerabil atenuată de diversitatea tehnică a prozelor și de firescul situațiilor. Astfel, romanul Carapacea urmărește o poveste de dragoste petrecută pe fundalul perioadei comuniste. Uzând de prerogativele confesiunii, personajul-narator visează o pliere perfectă a transcrierii pe trăire. Nu alta e semnificația titlului, căci povestea „te prinde și te protejează cam în felul carapacei de la broasca țestoasă”. Dezideratul conservării realului în imaginar se perpetuează și în următorul roman, Nopți de trecere (1984), unde protagonist este „un
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
confirmă, la rândul său, autenticitatea cifrei 666; pentru ca recapitularea răului împlinită în Anticrist să fie completă, este nevoie de un 6, simbol al imperfecțiunii, pentru fiecare fragment al istoriei: început, cuprins și sfârșit; d) eroarea se datorează unei greșeli de transcriere (i în loc de x). 2) există două categorii de rătăciți: a) naivii: cei care acceptă varianta 616 din ignoranță; ei refuză totuși să construiască scenarii extravagante în jurul acestei variante; greșeala lor este involuntară, iar Cristos va ține seama de aceasta la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în ochii episcopului, deși, în fond, el este unul foarte vicios. El se justifică doar prin aceea că 6 simbolizează apostazia. În consecință, o altă cifră decât 6 nu are sens în acest context; 3) înlocuirea, printr‑o greșeală de transcriere, a literei i, a cărei valoare este 60, cu litera x, a cărei valoare este 10. Cei care acceptă cifra 616 aparțin acestor două categorii: ignoranții inofensivi și ignoranții vătămători. Cei dintâi acceptă acest număr fără a‑i acorda însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patriarhi și mai ales la Testamentul lui Ruben 2, 2; Testamentul lui Issahar 7, 7; Testamentul lui Beniamin 3, 3‑4. . Sensul acestui cuvânt nu este foarte clar. S‑au propus mai multe soluții, printre care: 1) Cuvântul ar reprezenta transcrierea greacă a unei expresii ebraice însemnând „muntele Meggido”. În literatura anterioară Noului Testament nu este menționată decât o „câmpie” cu acest nume (2Cron. 35,22; Zah. 12,11). De aici, s‑a ajuns să se creadă că este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de G. Reale, Milano, 1994. Expresia ad Parthos este problematică, întrucât este sigur că Ioan nu a adresat nici o epistolă parților. Au fost avansate mai multe ipoteze: „Unii consideră cuvintele ad Parthos ca traducere a grecescului ΒΔ∈Η ΑςΔ2≅ΛΗ, transcriere greșită a lui ΒΔ∈Η Β∀Δ2Ξ<≅ΛΗ. Alții consideră că ΑςΔ2≅ΛΗ ar fi o deformare a numelui de ∀Δ2Ξ<≅ΛΗ atribuit sfântului Ioan” (P. Agaësse, op. cit., p. 15). . Cf. introducerea făcută de P. Agaësse, ibidem, pp. 15‑20
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
era în viață? în zona premonițiilor cred că îl putem înscrie și pe marele logofăt Solomon Bârlădeanu (cel însurat cu Anița, sora spătarului Carp), care își făcea testamentul în ziua de 5 august 1670. într-un izvor păstrat într-o transcriere mai nouă se arată că Bârlădeanu ar fi fost ucis la Roman, din porunca lui Antonie Ruset ori a lui Gheorghe Duca, când călătorea spre Istanbul. Nu de o presimțire, ci de certitudine a fost vorba în cazul marelui vornic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din familia lui Antonie din Popești, Domn al țării Românești între 1669 și 1672. Era fiica postelnicului Neagu și nepoată a acelui Voievod („om de casa Cantacuzinilor”) ironizat de cronicarul Bălenilor și expulzat într-un ridicol al sărăciei doar prin transcrierea meniului de la masa domnească (urmare a dependenței totale față de „Postelnicești”, adevărații stăpâni ai țării): „[...] pentru ca să facă ce le va fi vrerea, cum și făcea, nu numai boerilor, ci tocmai și ticăitului domnului Antonie vodă, că atâta îi scurtase toate veniturile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
satirică în formulă inedită” (Dumitru Micu) și are două mari secțiuni: o serie de discursuri ale unor personaje ciudate (animale, păsări, obiecte etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a fi pensionarii unui ospiciu psihiatric), transcrierea fiind atribuită unui Anonim, și un masiv corp de „note”, foarte postmodern, asumat de autorul real în pretinsa lui postură de editor și glosator al scrierii Anonimului. În afară de comentariile caleidoscopice și fanteziste (ce includ uneori mici narațiuni independente etc.) ale
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
de subsol”, care alcătuiesc un „poem” paralel, o proiecție livrescă, decodificând uneori, iar alteori propunând simboluri. Al doilea ciclu, conceput contrapunctic, proiectează sentimentul fragilității ființei, iluziilor și amintirilor pe un fundal biografic. Poetul cultivă „pastelul” intelectualizat, meditația, elegia, incantația, în transcrieri notabile prin finețea imaginilor și simțul limbii. Această direcție a liricii continuă în volumele Altminteri (1979) și Anotimpuri (1986), unde modul imnic este adaptat la o formulă elegiacă fie suav melancolică, fie liric eroică, sub semnul virtuozității formale. Reportajele din
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
gigantica și ilizibila istorie a descoperirii și explorării intimității prin literatură, poate că nuvela are o poziție absolut atipică. Faptul că Zerlendi Își continuă jurnalul și după ce a dispărut, deci când experiențele sale yoghinice sunt desăvârșite, aruncă În aer tiparele transcrierii intimității. De la introducerea mărturiei - acolo, Într-un teritoriu de o vastitate perfect silențioasă - și până la perpetuarea ei sub semnul unei stranii pedagogii (căci de aceea, În fond, Încă scrie), Zerlendi e un personaj care Își ajută din plin naratorul și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
precedă și Îl restituie integru. Dar uită că documentele pe care le comentează sau le corijează fantastic au optat demult, și definitiv. E imposibil de imaginat cum un martor sau subiect al acestor experiențe ar mai putea avea În vedere transcrierea tranzitorie a Încorporării netranzitoriului. Din alt unghi Însă, aici Eliade arată limpede unde Începe și unde se sfârșește, oarecum arbitrar pentru inteligența sa, adoptarea experienței, imense, a istoriografiei secolului alXIX-lea. Începe stimulator, dar premonitoriu incomplet În respectul pentru erudiția
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Înaintea marii campanii mongole din iarna anului 1241-1242. Honigberg devine apoi Hönschbrich, În română Hărman. Honigberger Își va păstra Însă numele, după caz și-l va traduce, plurilingvismul zonei Îl va regăsi la martorii săi din Panjab. Printre greșelile de transcriere, de altfel puține, din arhivele de la Foreign Political Consultations și Foreign Secret Consultations (la 1822-1849), Lafont semnalează un Martin (sau Martine, precum Wade) În loc de Honigberger - oricum, apelativul Martin Sahib era uzual -, așa cum colonelul Lafont (re)devine De La Fonte 1. Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și exerciții de seminar” din scrieri ale lui Lactantius și Grigore din Nyssa. Traduce dialogul Gorgias de Platon, romanul Hero și Leandru de Musaios, texte din Lucian din Samosata, Dionisie Pseudo-Areopagitul ș.a. De asemenea, editează texte sanscrite în original, cu transcriere latină, versiune românească, și comentarii: sutre din Gramatica lui Pan.ini, originalele echivalentelor lui G. Coșbuc din Antologia sanscrită, sentințe și maxime din întreaga literatură indiană. Din sanscrită a tradus Panciatantra, Bhagavadgita, episoade din Upanișade și Mahabharata, iar volumul postum
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
Ceea ce lasă însă un ecou, o atmosferă în memorie, ceea ce persistă aproape autonom e poezia unor momente ale vacanței cuplului aventuros Paul și Nora. Unul din cele remarcabile, ascultarea Oratoriului de Crăciun în Biserica Neagră din Brașov, este menționat, cu transcrierea pasajului esențial, în cronicile lui Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Altă secvență memorabilă include o alunecare pe schiuri, amețitoare. Un deosebit succes, de critică și de public, obține scriitorul cu teatrul său. Comedii sentimentale prin subiect, piesele lui S. se
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
cu Doamna B <footnote id="32"> 32 Mărturia Îi aparține lui Hitrowo, Într-o discuție pe care acesta a purtat-o cu Alexandru Candiano-Popescu, În ianuarie 1887 <ref>(Alexandru Candiano-Popescu, Amintiri din viața-mi, vol. 2, notă asupra ediției, adnotări, transcrierea și Îngrijirea textului de Constantin Corbu, București, 1999, p. 28). </ref></footnote>. Se pare că era vorba de o „frumoasă doamnă moldoveancă”, Maria Bogdan , cu care a avut și un băiat <ref id="34">34 Emanoil Hagi-Mosco, op. cit., p. 48
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
cu a celorlalți maeștri ai suprarealismului românesc, Gellu Naum și Gherasim Luca, dublat de un mediocru versificator comunist. Evoluând de la o imagistică de un onirism mai mult programatic și exterior - de unde și imixtiunile abstractizante ce trădează „calculul rece” - spre o transcriere mai epurată a „delirului”, ilustrată de ultimele poeme, suprarealismul lui Virgil Teodorescu câștigă treptat în substanță și autenticitate, dezvăluind o sensibilitate mai curând calm-contemplativă, decât una predispusă la grave deplasări tectonice ale geografiei lăuntrice. ION POP SCRIERI: Poem în leopardă
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
astfel se justifică revenirea in corpore la cârciumă a sătenilor abia ieșiți de la o conferință-lecție de igienă asupra ravagiilor alcoolismului. Materialul, viu și divers, cules la sursă (tematic, unele însemnări reiau subiecte din articolele și pamfletele publicate de U.), este transcrierea fidelă a unor experiențe, dar pe măsură ce autorul își conturează o conștiință a scrisului, el se lasă furat de plăcerea de a rotunji prin comentariu faptele și întâmplările, de a le nuanța cu portrete trasate din doar câteva linii, iscusit realizate
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
împreună cu Florica Moisil și G. Mihăilă, ca și în lucrarea Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie. Problemele controversate (1973). În 1996 tipărește în facsimil color manuscrisul versiunii originale slavone a Învățăturilor..., păstrat parțial la Biblioteca Națională din Sofia, transcrierea și traducerea în română aparținând lui G. Mihăilă. Puncte de vedere originale, interpretări noi și date istorico-literare inedite se află și în antologia Literatura română veche (1402-1647), alcătuită împreună cu G. Mihăilă (I-II, 1969). Conceput din perspectiva opiniilor lui Z
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Voronca popularizator al literaturii românești, MS, 1974, 2; Crohmălniceanu, Literatura, II, 405-420; Evelin Fonea, Ilarie Voronca sau Dramaticul optimism al lui Eduard Marcus, RCM, 1975, 440; Barbu, O ist., 24-30; Tașcu, Incidențe, 74-102; Balotă, Arte, 162-171; Negoițescu, Analize, 184-189; Pop, Transcrieri, 125-140; Vartic, Spectacol, 69-74; Gheorghe Grigurcu, Poezia lui Ilarie Voronca, ST, 1978, 4; Piru, Ist. lit., 403-405; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, passim; Marin Bucur, Poezie. Destin. Dramă, București, 1982, 122-136; Ion Pop, Memento: Ilarie Voronca, RL
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Ion, 340-378; Crohmălniceanu, Literatura, II, 285-311; Virgil Munteanu, „Gimnastica sentimentală”, TTR, 1975, 3; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Nouă glosă la sonete, SXX, 1975, 9; Ion Apetroaie, V. Voiculescu, București, 1975; Dan, Proza, 258-268, passim; Micu, „Gândirea”, 513-540, 833-890; Ionescu, Romanul, 74-87; Pop, Transcrieri, 47-64; Simion, Scriitori, II, 294-318; G. I. Tohăneanu, Dincolo de cuvânt, București, 1976, 182-195; Liviu Grăsoiu, Poezia lui V. Voiculescu, Cluj-Napoca, 1977; Ungureanu, Proză, 80-108; Brădățeanu, Istoria, II, 276-281; Livius Ciocârlie, Negru și alb, București, 1979, 229-242; Sorescu, Interpretări, 110-132; Crăciun
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
tradus din limba latină de Nicolae Costin, Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei, atribuită lui Axinte Uricariul, sau Cronograful tradus din grecește de Pătrașcu Danovici. Textele stabilite pot fi considerate ca „definitive”, întrucât s-a procedat la o transcriere de maximă fidelitate față de original, adoptându-se o redare strict fonetică a semnelor grafice, iar studiile introductive, normele de editare, aparatul critic și indicii constituie, împreună, „dosare” complete ale problemelor dezbătute, de cele mai multe ori controversate, editorul oferind soluții verosimile în
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
de circa cincisprezece ani, fără a-i știrbi nimic din caracterul riguros științific, ceea ce s-a și confirmat, catalogul fiind publicat în patru volume, în intervalul 1978-1992. Metoda de lucru s-a dovedit a fi deosebit de eficace: prin renunțarea la transcrierea prefețelor și postfețelor, extrem de numeroase și de întinse, a însemnărilor fără relevanță, precum și la indicarea capitolelor diverselor scrieri, s-a ajuns la formula, dacă nu ideală, în orice caz perfect acceptabilă, a unui repertoriu în primul rând operativ, în care
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
1978), 6-13, 369-397; Tomuș, Istorie, 173-178; Zaciu, Bivuac, 179-186; Mihai Beniuc, Scrieri, VI, București, 1975, 14-20; Cristea, Domeniul, 66-71, 147-154; Micu, „Gândirea”, 604-610; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 201-220; Zaciu, Lecturi, 164-172; Zalis, Tensiuni, 49-55; Balotă, Universul, 64-92; Pop, Transcrieri, 183-188; Raicu, Critica, 172-176; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 5-12; Cristea, Arcadia, 183-188; Ionescu, Artă, 86-155; Ștefănescu, Preludiu, 116-124; Ovidiu Ghidirmic, Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Baltag, Polemos, 93-98, 115-118, 145-150; Mirela Roznoveanu, Lecturi moderne, București
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
lume de la țară, luau foarte multă pâine pentru «tot satul». Căzuse pe jos, făcea spume la gură, eu am plecat acasă, coada s-a stricat pe moment, apoi s-a refăcut”. 9. Bineînțeles, nu toți suportau acest tratament umilitor. Iată transcrierea unei părți dintr-un interviu cu o contabilă care s-a „descurcat”: I: „Povestiți-mi despre coadă - cum era când stăteați la coadă, înainte de 1989?” M: „Eu nu stăteam la coadă.” I: „Cum așa?” M: „Aveam pile.” I: „Ce înseamnă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]