14,503 matches
-
Basarabiei este echivalentă cu devastarea paradisului imaginar al copilăriei. De fapt, așezat în raza de influență a vicisitudinilor istoriei, copilul n-a apucat să-și constituie un sentiment paradisiac al existenței. Inocența lui este supusă fără menajamente experienței durerii și traversează copilăria ca pe un infern nemeritat. Autorul la maturitate (atunci când scrie cartea, în anii 1980) pune în seama copilului o dramă politică, o traumă ce-i explică inevitabilitatea atitudinii sale radicale. În rezumat, psihologia copilului și adolescentului Paul Goma evoluează
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
Marina Constantinescu De foarte multe ori, disperarea ne bîntuie existențele. Ne traversează poveștile, ne definește parte din destin, ne aruncă, adesea, în ridicol și ne expune, crud, ridiculizărilor. Nu mai contează cultura, educația, studiile, experiența de viață. Decît, poate, uneori, ca nuanțe. Disperarea permite accesul la starea pură a umanului. Disperarea nu
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
muzicienilor de acasă. Abia acum am putut afla că perioada berlineză a marcat continuarea și desăvârșirea unor cicluri/clase de compoziție demarate cu decenii în urmă la București: Jocuri, Motive transilvane, Studii antemporale, Preludii contemplative, Modele. Incursiunile sale muzicologice au traversat Rubiconul exilului fără nici un fel de schisme formale și coținutistice, perpetuând acele teme-cadru nutrite de o viziune profundă, originală fundamentată pe norme și precepte esențiale ale actului de creație. Corneliu Dan Georgescu își împrejmuiește orientările estetice declarând că muzica sa
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
mult deasupra noastră, suspendată parcă în aer. Acolo stă, presupun, funcționara pusă să rezolve cererile. Pusă acolo, cu alte cuvinte, în slujba cetățenilor. Îi aud doar vocea de SS. După ce au reușit, ca într-o minune cerească, să întocmească actele traversînd un șir birocratic infernal, norocoșii sosesc aici. La coada mea, se solicită reduceri pentru proteze sau medicamente protezice. Pînă îmi vine rîndul, aud, ca un verdict, "peste un an!", "peste un an". Ce-o vrea să zică asta? Simplu. Dau
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
percepem și mediile în care acesta ajunge. Întâmplarea nudă și netă e importantă, comentariile fiind reduse la minimum, iar simbolistica lipsind cu desăvârșire. Cu capitolul 4, aproape totul se schimbă. Mite și Bajnorică alunecă de pe suprafața accidentată a biografiei lor, traversată până acum la vedere, într-un spațiu și un timp incerte, cu contururi vagi și o terifiantă adâncime. Sub un nume comic de sat autohton, Perțihani, se cască o capcană demonică, o gaură neagră în care cele două personaje masculine
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
de peste iarnă dispăruse, măturată de servitor. (Un plic mare pe care îl pusesem jos ca să eliberez masa.) Era la amiază, soarele curgea printre arbori, totul se odihnea. M-am dus să scotocesc cu o mână tremurândă pubela din bucătărie, am traversat magazia în care se înălțau suspine și sforăituri și l-am găsit pe groom adormit sub o față de masă murdară. Da, își amintea, dar crezuse... Frecându-și ochii cu mâinile, m-a dus până la groapa în care arunca gunoiul, la
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
de mașinării zgomotoase, prost bărbierit, nepieptănat, flancat de un fiu pe care îl repudiase, tata plângea. Trebuia să reacționez. Să zic ceva. Dar ce? Mă simțeam oprit la o intersecție de drumuri necunoscute. Trebuia să merg drept înainte și să traversez răscrucea? S-o iau la stânga? La dreapta? M-aș fi lăsat și eu podidit de lacrimi. Ar fi fost o soluție, un confort. Așa, am fi plâns amândoi. Aproape unul în brațele celuilalt. Ca niște copii. Am fi fost doi
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
la cristalizarea unor ierarhii de valori menite să confere soliditate societății înseși. Nu a flatat orgolii pentru a face carieră și aceasta se vede în traseul vieții sale care de departe nu a fost cea a unui carierist. A fost traversată de sentimentul datoriei profesorului care și-a trăit viața între cărți, datorie față de elevi și față de meseria sa, fără a primi funcții, premii și onoruri. întâmplarea face ca ultima sa locuință, în care a petrecut mulți ani, să se afle
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
s-a dus direct la un alt protagonist, care avea o cupă, s-a așezat cu spatele la sală - gest aproape nepermis - și a rămas acolo ca o stană de piatră. Actorul care urma să ia de pe tavă cupa a trebuit să traverseze toată scena spre a și-o lua de pe tava figurantului înțepenit, apoi, dându-și seama de situație, i-a cam făcut vânt afară din scenă. A venit radios la mine, supra-încântat de performanță. I-am tras Ťo morală bunăť și
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
fa minor al lui Bach. Aș mai așeza alături tablourile lui Leonardo Da Vinci cu turnurile Florenței renascentiste în fundal, și nuanțele ocru ale neorealismul italian din anii '60. Sunt dimensiuni ale universului, imbricate unele în altele, pe care le traversez ca un pendul, în largi amplitudini. Surprind cu ochii minții ținuturi fabuloase, acoperite de un cer neînchipuit de senin, scăldate de apele calde ale Mediteranei, toamnele sepia din Berlinul lui Marlene Dietrich, Parisul saloanelor aviatice de la începutul veacului trecut, dar
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
de festivaluri serioase, ba am reușit să-l aducem și pe Jonathan Mills, directorul Festivalului de la Edinburgh. Am aplicat ideea de a deschide Festivalul și către orașele unde, teatral vorbind, se petrec fapte de anvergură. Primul a fost Sibiul. Am traversat singurătăți și disperări cît deșertul fără să las să se vadă, fără ca echipa mea să intuiască ceva care să o macine, să o destabilizeze. Am umblat ca o nebună pentru ca să obțin bani, finanțare, o cîrciumă, am stat lîngă tehnicienii mei
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
lui Kartak după ce un misterios domn în vîrstă îi împrumută două sute de franci. La Roth există loc pentru speranță - o formă de iluzionare, eventual, însă una productivă estetic. E de neuitat, în Iov, însănătoșirea infirmului Menuhim. Binefăcătorul lui Andreas a traversat și el, în mod evident, o criză existențială; mărturisește că s-a convertit după ce a citit povestea sfintei Tereza de Lisieux. La Roth, o posibilă salvare este adusă de o transformare radicală, o metanoia. Cu toată viața lui chinuită, Kartak
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
Iancu Jianul Haiducul" și "Iancu Jianul Zapciul". La 30 noiembrie 2000, cu aproape o lună înainte să împlinească 47 de ani, Stela Furcovici a fost implicată într-un accident de circulație pe una din străzile din Turda. A încercat să traverseze neregulamentar, se pare ca eșarfă de la gâtul ei a fost prinsă de oglinda retrovizoare a unui autoturism, iar ea a fost trîntită la pămînt. Impactul a fost dur, actrița suferind o fractură craniana și, în drum spre spital, a murit
Cum a murit Stela Furcovici, eroina din Ecaterina Teodoroiu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77322_a_78647]
-
idiosincrasii, iar filmul se transformă din documentar într-un film de propagandă precum cele similare ale lui Ken Loach în special September 11. Mai există și o a doua modalitate de a înnobila subiectul, conferindu-i o portanță culturală care traversează diverse vulgate mixate însă destul de prost. Filmul se deschide cu un citat din Baudelaire în engleză "God is the only being who, in order to reign, doesn't even need to exist.", pe muzica lui Morricone care a servit drept
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
de poezie ca Școala specială sau Blank. Nimic estival, prin urmare, în atitudinea inaugurală a unor tineri scriitori ca Viviana Mușa sau Vlad Moldovan. Am în minte, spunând aceasta, nu atât anotimpul canicular pe care, cu ochii la calendare, îl traversăm cu toții, cât mai ales metafora unei mult prea timpurii ruperi de rânduri în plutonul ultimei generații de autori. Fiindcă, dacă recitim astăzi, cu intenția de a opera o cuvenită selecție, volumele de versuri ale celor ce trec - în unele formulări
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
început excelent: un text nostalgic și (auto)ironic, evocând vremuri mizerabile fără lamentații superflue, ci printr-un umor absurd, în spiritul acelor ani. Din copilărie și până la maturitatea deplină, personajul feminin observat și analizat laolaltă cu epoca pe care o traversează apare ca un cărăuș "gheboșat" și "deșălat" de poverile coșului zilnic. O prietenă apropiată îmi povestea, râzând amar, despre reflexul mamei sale, ajunsă la New York după zeci de ani de cozi în România Socialistă. Mergând pentru prima oară la magazinul
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
Fantoma lui Cehov, proiecții din "Adunarea păsărilor" a lui Brook, o machetă-simbol pentru Wielopole-Wielopole a lui Tadeusz Kantor. Și vocea lui Marian Râlea. Și dansul tandru al Vavei Ștefănescu, liantul absolut ce sudează uitarea, odihna, noaptea. Un mod de a traversa lumea. Al lui George Banu. Tălmăcit vizual de Mihai Măniuțiu. O reconstituire emoțională a unui fel de a vedea, de a scrie și de a înțelege teatrul. Oglinda unor creatori de teatru. În care aburii suferinței creează un sfumato pentru
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
a alterat personalitatea și-l va face infirm pe viață. Copilul, una-două, recită poezii pe care i le-ar fi dictat Cel-de-sus; dar puerilitatea compactă a stihurilor exclude hotărît o asemenea sursă. O telespectatoare intervine prin telefon, declarînd că a traversat ea însăși o experiență similară. Reîncarnarea și metempsihoza sînt, ce-i drept, tabu pentru biserică, dar n-ar trebui să fie, întrucît Biblia a fost epurată! Toți cei care trec prin moartea aparentă povestesc aceleași lucruri, așadar, prin repetiție, ele
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
treapta unei consubstanțieri cu ființele din alt regn, coloratura morală fiind astfel caritabil generalizată: "cu vîrsta încep să mă tem/ uit că m-am temut/ o viață întreagă// mi-e frică pentru viețile cîinilor/ și ale tuturor animalelor mici/ care traversează șoselele// în grămăjoara aceea de carne/ și blană care a fost o pisică/ mă imaginez tot pe mine/ așa cum o să mă calce/ și-o să mă macine pe urmă/ roțile mașinăriei -/ aerul apa și pămîntul -/ cărora le voi fi o pastă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
accepția experimentală decât în cea "tare" a termenului, merge împreună cu schimbarea perspectivei: procedeu folosit frecvent, la nivelul unui text sau al unui întreg ciclu. Două versuri subliniate și atent inserate într-un poem ("un om înmărmurit luat în stop-cadru inert traversând/ încăperea lovindu-se de lucrurile din jur") sunt transformate într-un leitmotiv și, mai mult decât atât, într-o trapă textuală prin care cădem într-o altă dimensiune. Persoana a treia singular, a descripției relaxate, lasă loc persoanei întâi. Obiectul
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
BD cinematic fără subtilitățile lui Tarantino din Pulp Fiction, dar cu o forță de reprezentare care se află în însăși inima aventurii de la Termopile: trei sute de oameni țin piept unei armate de zeci de mii cu un curaj care a traversat secolele pînă la noi. Iată, încă un lucru pe care acest film îl onorează.
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
un viciu, pentru pictură, pentru expresia și pentru spiritul ei, este un imens privilegiu; semnul unei incontestabile calități. Insă cu toată această fugă din timp, cu această criptocronie, dacă formula nu este prea barbară, pictura lui Țuculescu străbate niște etape, traversează momente iconografice și stilistice diferite, pune probleme de limbaj diverse, abordează expresia, în ansamblul ei, din perspective multiple și, nu în ultimul rînd, este susținută de filosofii care, măcar în nuanță, se deosebesc în mod evident. Este semnificativ, de pildă
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
să le trimiți după ce termină cu mine. Dacă nu, le păstrezi până la sfârșitul războiului... Se sprijini cu spatele de zid, tuși epuizat și spuse: Sunt un om bogat. Totdeauna am fost convins că voi ajunge bogat. Treptat, lumina părăsi celula, traversând-o de la un capăt la altul ca un covor care se rulează. Întunericul îl înghiți pe Janvier, pe când funcționarul care ședea lângă Voisin încă mai avea puțină lumină și mai putea scrie. Se lăsă o tăcere grea; criza de isterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
impresia că-l recunoaște... — Ce dorești? întrebă Thérèse. Luându-și cu greu ochii de la Charlot, bărbatul răspunse: Adăpost și un pic de mâncare. Și chiar ești Chavel? zise Thérèse. — Da, da, sunt Chavel, răspunse bărbatul nesigur. Ea coborî scările și traversă holul. —Mă gândeam eu că ai să vii... până la urmă. El îi întinse mâna, ca și cum ar fi vrut să facă un gest de politețe. —Stimată doamnă... spuse el și ea îl scuipă drept în față. Așteptase luni de zile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
martor!“, toate formulele pompoase și tocite fâlfâiau în jurul cuvântului Dieu ca o perdea. Se întoarse încet, cu multă prudență, spre ușă. Și mesajul de la Michel? 16 Sprijinit de gard, Carosse privea cu atenție silueta care se apropia dinspre St Jean traversând câmpul. Stătea sprijinit de gard cu aerul relaxat al celui ce se află în propria sa grădină. Ideea care-i trecuse prin minte îl făcu să chicotească, dar imediat după aceea, când silueta se apropie și-l recunoscu pe Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]