KorAP: Find »[drukola/base=trebuință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...198 >

4,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

cătră tată-său Lazăr, iar pentru a se înmulți populația de pe acele moșii el purtă de grijă ca toți aceia cari vor recruta coloniști să fie scutiți de dări și sarcine. După interesele bisericești se luară în considerație întrucîtva și trebuințele comerciale ale țării. Aliat cu Polonia prin tratatele de la a[nul] 1390 și 1391, Mircea deschise negoțului polon porțile Valachiei. El învoi negustorilor poloni și litvani introducerea nelimitată a orice soi de marfă, îi îndreptăți să cumpere și să vânză

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
îndărătnică a soției sale; dar el îl provocă pe Lațco de-a încerca din nou și cu zel ca să-și convertească soția, înduplecînd-o cu binele și prin pilde de credință adevărată; deci crede că, putîndu-se aștepta o întoarcere spre bine, trebuința hotărâtă a unei despărțenii nu e dovedită deocamdată, deci nici nu se poate aproba; în fine el recomandă voievodului multă precauțiune și veghiare necontenită, peutru. ca, trăind la un loc c-o soție schismatică, să nu răcească el în credința

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trei ani, iar spre asigurarea împrumutului îi ipotecă atât lui cât și frățîni-său Roman și urmașilor lor orașul și ținutul Halicz până la răspunderea sumei. Petru era obligat să apere bine contra inamicilor orașul și ținutul amanetat și în caz de trebuință să ceară ajutor de trupe de la regele; iar regele din parte-i se îndatorea să răspunză suma împrumutată chiar în cazul când Halicz ar încăpea pe mâni inamice și s-ar pierde. Petru Vodă se sili și izbuti să câștige

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
spre (reunirea) re-ntinerirea unui spirit devenit bătrân (îmbătrînit), atunci el își aruncă vechiul său înveliș, cu toată nefavoarea împrejurărilor. Nouă însă ni se pare că nu e tocmai timpurie încercarea unei regenerațiuni a artei noastre în înțelesul intereselor prezintelui, a trebuințelor, a Bewusstsein-ului științific și chiar a masei largi a publicului cult. Totul e până se coace, odată copt lucrul e ca și gata. PREVORBIRE LA EDIȚIUNEA A DOUA Când a apărut pentru prima oară "artea" noastră de reprezintațiune dramatică, a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
căci pentru prima oară încercase de-a concepe toată activitatea artistică în coeziunea ei organică și de-a o supune cugetărei. Nimeni n-a contestat această conchistă pacifică în domeniul științei. Tocmai aceia din actori cari aveau poate mai puțină trebuință de opul de față l-au primit mai cu căldură. Seydelman[n], actor german mare și plin de spirit, a numit acest op o biblie pentru actori și a esprimat autorului recunoștința sa într-un mod pe cât de original [pe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dramatice ne-a condus la delăturarea prejudițiului care se ține de asta, că omul își fățărește și-și espune în ea individualitatea sa. Din concepțiunea corectă a acestui fenomen am conchis totodată că neci o altă arte nu are o trebuință mai adâncă și mai urgentă d-a întemeia o adevărată artizanie (Kuenstlertum) prin o arhitectonică. Avem acuma a ne-ndrepta spre următoarele principii izvorâte din noțiunea artei noastre. Noi amintim mai întîi aceea că orce arte e o pătrundere a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu lucră decât cu o oarecare necesitate naturală. Artistul vrea așadar să aibă în criticul adevărat corectivul său naturale, este canonul viu care judecă fără parțialitate opera specială a unei trepte de arte, după cele ce pretinde ideea concretă și trebuința timpului. Daca nu găsește nimica din acele ce presupusese el în naivitatea sa, atunci teama ce esista înaintea acestei esperiențe se schimbă într-[o] bătaie de joc asupra criticei și într-o deplină nepăsare față cu ea. Că într-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
decât bărbatul, pentru că în genere nu are a merge până la astă ruptură cu sine însăși, până la această pierdere de sine însăși, pentru de-a se împăca și a se restitui curățită. Așadar pentru că unitatea nemijlocită a femeiei nu are neci trebuința, neci posibilitatea unei asemenea rupturi, pentru că nu are a pătrunde până la o așa adâncime a contradicțiunei ca natura bărbătească (de bărbat), de aceea e de-acasă încă și mai intensivă întru-a simți, și mai poetică întru espresiunea simțirei sale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
că și pentru ea nu e de-ajuns stadiul inspirațiunei lirice pentru ca să poată reprezinta figuri poetice perfecte și bogate. Pretotindene suntem împinși afară din această treaptă; părăsirea ei întru adevăr însă nu poate rezulta decât din simțul barei și din trebuința cea adâncă de unitate artistică în individ. Cum nu poate rămânea ceva în lumea morală în stadiul inocenței și cum momentul acela în care fructul cade din arborul binelui și-a răului e totodată și momentul când inocența moare, tot

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca o viață nemijlocită. Reprezintatorul care satisface pe cea dentîi pe conta celei de-a doilea e actorul reflectator; pe când stadiul întîi ne arată într-adevăr o viață nemijlocită, care însă nu e-mpăcată cu ideea (Begriff) și care are adeseori trebuința de-a fi reformată și adăugată de cătră conștiința cugetătoare. Așadar, pe câtă vreme artistul reprezintator se adresează la cugetarea noastră despărțită de simțământ, pe câtă vreme cunoaștem și admirăm intențiunile sale, până atuncea el încă nu a dat o (adevărată) veritabilă operă de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fundamental, care domnește numai în mase, ci care se toarce până și pin pronunția celor culți, astfel încît îndată-l cunoști pe vorbă de-i bavarez, or de-i saxon, or suab, or austriac ș. m. d. Germanu[l] după trebuințele naturei sale ideale, omul în parte ca creatură politică stă aci ca membru unei comunități deosebite, despărțite de celelalte state germane și de sine stătătoare, comunitate care-și are rădăcinile într-o populață germană deosebită. Astfel el e împărțit în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea nemijlocită a acelei libertăți. Acuma sunetul care reprezintă această revărsare cu totul liberă, nempiedecată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
originală, fără de-a sări în sunete laterale cari șterg caracterul literei și, a doua, de-a face sunetele articulate atât de cursiv ca pronunția să poată urmări ușoară și liberă toate împreunările lor în limbă. Aicea iar e de trebuință o împăcare a antitezelor, o unire a lor. Legea cea dentîi mănținută unilateral împiedecă cursul vorbirei și ni dă închipuirea unei sforțări oarecare a puterii. (Sforța ca o scremere, silință, opintire neplăcută). Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nouă pe treapta noastră, unde avem a face cu materialul și cu (cultura) cultivarea lui. {EminescuOpXIV 298} Până și organul cel mai plin de sunet și care cuprinde în sine o mai mare copiozitate de tonuri, până și acela are trebuință de cultură, căci cultura abia îi supune artistului aceste daruri naturale, astfel încît individul poate dispune după voie-și de întreg coprinsul vocei sale. Un organ lăsat simplu în brațele naturalității sale, nedominat prin cultură, de-ar fi chiar cel

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Anschaulichkeit ) întregului tablou. Procesul natural al respirațiunei trebuie așadar să devină supusul legei mai înalte a nexului, logic. Abia aceasta ni dă prima lege abstractă pentru respirațiune. Vorbitorul nu are voie de-a urma în acest proccs natural după plac trebuințelor sale dentotdeuna, ci are de-a o pune în consunet cu despărțămintele (Abschnitt ) logice ale cuvîntărei. Prin asta însă e și dată necesitatea de-a domina și asupra acestui proces natural. Măsura pentru suficiența respirărei e într-adevăr foarte relativă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
finea versului colidează cu întretăierea (pauza) pe care si-o face oratorul spre a câștiga pentru cele următoare deplina putere a tonului, pentru că finea versului ca atare concede deja o mică pauză în timp. 0 arte mai mare e de trebuință unde o asemenea întretăiare nu e favorizată de nimica și stă în mijlocul vorbirei or a versului. Și cu toate acestea o lege mai naltă ordonă în multe cazuri de-a respira chiar în contradicțiune cu sensul logic, pentru de-a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în toată însămnătatea sa reprezintatorul trebuie să se familiarizeze cu întreaga arhitectonica propusăciunei, cu legea ramurilor ei și cu modul propriu pe care-l ia propusaciunea în compozițiunea sa, conform geniului limbei materne. Aicea e locul unde ni se prezintă trebuința unei cunostiinție temeinice a tuturor relațiunilor gramatice din propusăciuni, cum urmează o vorbă alteia, cum se leagă si cum urmează o propusăciune alteia, facerea perioadelor, în fine toate astea constituiesc un prostudiu neapărat în sistema artei dramatice și care are

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
însăși, toate astea trebuie să pătrundă și la urechea auditorului. Aicea vocea are nevoie de cea mai mare bogăție de modulațiuni și de dominare asupra tuturor spețiilor de accent, căci vocea are să realizeze (pe deplin) în același timp și după trebuință elementul muzical din rime, greutățile în ritm și compozițiune create cu intențiune de poet, refrenul se revine întotdeuna cu o altă acompaniere, jocul cu sunetul și temeritatea în formarea vorbelor. Declamațiunea acestei speții de poezii, pusă-n față cu simplitatea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
el să nu mai simtă pe sine acest înveliș al său ca ceva străin. Măsura și nobleța în mișcare, aruncătura liberă deși totdeuna pitorescă a hainei trebuie să se combine amândouă la reprezentarea unei figuri antice. Deși e ne-ncunjurat de trebuință o esercitare varie în purtarea și punerea hainei, precum și o privire atentă a anticelor, totuși și aicea nu se poate ajunge o deplină frumusețe în întrebuințarea lor decât numai prin puterea fantaziei, a fantaziei care, prin costumul, prin înconjurul ei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
inteligenței. Ce fructe însă ar ieși din o asemenea tratare a opurilor clasice ale lui Shakespeare, Calderon, Lessing, Gothe, Schiller și alții! Dacă undeva numai mâna dirigentă a unui om la înălțimea cunoștințelor științifice și dotat cu fantazie este de trebuință pentru priceperea intensivă a unui op și pentru lărgirea cunoștinței în toate adâncimile caracterului, atunci desigur că suntem în cazul acestei trebuințe cu deosebire la reprezentarea marelor poeme. Daca inteligența îi descopere artistului frumuseți pîn-acum necunoscute, dacă-i arată legăturile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Dacă undeva numai mâna dirigentă a unui om la înălțimea cunoștințelor științifice și dotat cu fantazie este de trebuință pentru priceperea intensivă a unui op și pentru lărgirea cunoștinței în toate adâncimile caracterului, atunci desigur că suntem în cazul acestei trebuințe cu deosebire la reprezentarea marelor poeme. Daca inteligența îi descopere artistului frumuseți pîn-acum necunoscute, dacă-i arată legăturile interne a întregii întocmiri, dacă ceea ce era un fel de ghicire în pieptul artistului, un fel de tact instinctiv, acuma prin inteligență

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
asemenea știință ar trebui să conțină pe deplin atât cunoștința analitică cât și cea sintetică apriori, și este pentru scopul nostru de o întindere prea mare, fiindcă noi nu mergem cu analiza mai departe, decât până unde-i de neapărată trebuință pentru a găsi în întreg cuprinsul lor principele sintezei apriorice, ca lucru 1 de căpetenie ce ne interesează. Această cercetare, ce n-o putem numi doctrină în sens propriu ci numai critică transcendentală, pentru că n-ar de scop lărgirea cunoștințelor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noțiunea schimbării; căci timpul însuși nu se schimbă, ci ceva ce este în timp. Deci se cere spre aceasta percepția unei existențe și a sucessiunii determinărilor sale, prin urmare experiență. OBSERVĂRI GENERALE LA ESTETICA TRANSCENDENTALĂ I) Mai întîi e de trebuință să ne explicăm cât se poate de clar care e părerea noastră în privirea naturii fundamentale a cunoștinței sensibile, pentru a evita orice interpretațiune falsă în această privință. Am voit să zicem dar că toată intuițiunea noastră nu e decât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să fie date deja, și noțiuni nu pot să răsară în privirea conținutului lor în mod analitic. Sinteza celor diverse însă (fie empiric sau apriori date) produce abia o cunoștință care din început poate să fie crudă și confuză, având trebuință de analiză, cu toate astea însă sinteza este aceea ce adună elemente pentru cunoștință și le-mpreună într-un conținut oarecare; ea este deci cel dentăi lucru asupra căruia avem a ne concentra luarea-aminte dacă voim a judeca asupra primei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
folositoare și nu neplăcută, dar care aicea este dispensabilă. De definițiile acestor categorii mă dispensez anume în acest tractat, deși poate-aș fi în posesia unor asemenea. [... ] Cu vremea voi disecta aceste noțiuni până acolo până unde ar ajunge pentru trebuința metodologiei la care lucrez. Într-un sistem al rațiunei pure cu drept cuvânt s-ar pretinde de la mine asemenea definiții; dar aici ele ar muta numai din loc punctul principal al cercetării, escitînd îndoiele și atacuri cari, fără de a sustrage

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]