1,604 matches
-
apoși, bărbați marcați de spirale de cicatrice fine, mai multe mâini îl susțin, eșarfele se flutură în semn de izbândă, iar el încearcă așa, cu ultimile puteri să se ridice, dar nu reușește să obțină de la trupul său decât un tremur prelungit. I se dă apă și bucata albastră de cer se deplasează de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, pe fondul vocilor bărbaților care cântă același refren al unui cântec de muncă, o dată, altă dată și încă o dată. Soarele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Vladivostok. Nu voi uita niciodată momentul când împăratul Hsien Feng se decide să semneze tratatele. E ca o repetiție pentru moarte. Pensula de scris pe care o ține în mână pare să cântărească mii de livre. Nu-și poate stăpâni tremurul mâinilor și nu reușește să-și scrie numele. Ca să-i fixez coatele, i-am mai pus încă două perne la spate. Eunucul-șef Shim a pregătit cerneala și îi așază în față, pe un suport din hârtie de orez, paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-șef Shim îl întreabă pe Majestatea Sa dacă dorește să încerce cerneala înainte de a scrie. Hsien Feng dă aprobator din cap. Îi aranjez hârtia de orez. În clipa în care vârful pensulei atinge hârtia, mâna lui Hsien Feng tremură violent. Tremurul începe cu degetele, apoi se întinde la braț, la umăr și la întregul corp. Transpirația îi trece prin robă, iar ochii i se dau peste cap în timp ce trage adânc aer în piept. Este chemat doctorul Sun Pao-tien. Vine înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dusese să scape de inundațiile frecvente din satul Pisica și-și făcuse o casă. Acum, această casă din Baldovinești, cu sat cu tot, e ștearsă de ape. Nu a salvat nimic, decât copiii. Toate acestea spuse fără cel mai mic tremur în glas, ca și când ar fi întîmplări dintre cele mai obișnuite. A fost, a făcut, a dres. Mă așteptam să mă îndepărtez de ea, având și eu aceeași stare de spirit. Și cu toate acestea, și nu numai pe mine, după
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
grâușor - mai mult o buruiană - care făcea În spiculeț un singur bob; unul singur, mama ei de viață), totul se petrecea cu un zgomot ascuțit și Învăluiri șirete În vorbe. Cumpărătorul era amețit și Încredințat În gura mare și cu tremur În glas că În acele boabe amestecate cu pleavă se strânseseră toate sevele pământului și lumina cerului; de fapt, grâul ăla ar fi fost pentru Închinat la zei, nu pentru guri flămânde de sărmani muritori. Însă, treacă-meargă, hai, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se găsiseră la el zeci de saci cu soia și floarea-soarelui ascunși după niște lemne sub un șopron. Omul fusese legat, trimis În judecată, și abia peste cinci ani se Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un tremur al mâinilor pe care nu-l putea cu nici un chip stăpâni. Cu prilejul scotocirii după bucatele dosite, milițienii tulburaseră viețuirea pașnică a coloniei de șobolani, instalată În lemne, În galerii subterane, În preajma nepăzitului belșug. Omul care se Întorsese după cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îngrijirile oamenilor: coama și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care scoteau, la fiecare tremur, clinchete de zurgălăi de la țurțurii de nămol Întărit; copitele - netăiate și nepotcovite - se lățiseră și păreau patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar și membru al Academiei de științe Medicale, președintele Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. CĂTRE MARIA Macii de prin grâu culeși plânși de coapsa verde‐a undei, trăiau viața fără greș, ori speranță, a secundei. Prins de‐ un tremur boreal, 321 mă temeam să nu le piară până la mormânt pe deal horbota incendiară. Vântul întețit, în loc să mi‐ i facă și mai vii, i‐ a schimbat din jar și foc într‐ un snop de măciulii ... Încordat ca un odgon, fix
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul stătea tăcut ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea. Când ajunseră în vârf, îi apucă tremurul. Stând pe buza prăpastiei stâncoase, vedeau nu numai Lacul Yogo și Lacul Biwa, ci și drumul spre provinciile de miazănoapte, șerpuind de-a lungul lacului. Se vedea până și baza Muntelui Ibuki. Se înnoptase, așa că nu se putea vedea clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cum cele două gorile se prăbușesc la podea ca secerate. Coridorul pe care intrase adineaori era acum blocat de cei care-i neutralizaseră paznicii. - Nu pot să cred că ameninți o oficialitate a Confederației, își sumeți capul Kaan, cu un tremur de furie necontrolat. Este cea mai mare greșeală a ta și, cred eu și ultima. - De fapt, din toată afacerea asta tu ai ieșit în pierdere, continuă Birmaq când Locotenent-gardianul își întoarse privirea din nou spre el. Nu mă mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mă aștepte cu brațele desfăcute - ca aripile unei păsări trecute prin cine știe câte furtuni - să mă îmbrățișeze... Când ajung în fața lui, îi cad în brațe ca un fiu întors dintr-o lungă călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de a mă revedea din lacrima prelinsă pe obraz... --Te-am așteptat îndelungă vreme, fiule, și când am văzut că toamna își scutură rugina peste fire am trimis olăcar după tine. Mai am atâtea a-ți spune... --Mulțumesc
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
după ce am pus cărțile în ordine, am plecat spre chilie, cu nenumărate întebări în minte... Cea mai stăruitoare era cea privitoare la ființa care mă aștepta cu masa întinsă... Îmi imaginam că voi fi întâmpinat de ochii de aseară, cu tremur de pleoape și zvâcnet de sân sub fald de iie... M-am oprit în portița grădiniței, cu palpit de inimă... Tocmai atunci ușa chiliei se închidea ușor, ca împinsă de vânt. Nici o umbră în deschizătura ei. Cu simțurile încordate peste
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pătrunzători până în străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am mișcat palmele de-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de curând... În cele din urmă, am ajuns la locul unde am tăifăsuit de atâtea ori. Bătrânul a venit lângă mine și mi-a pus o mână pe umăr. A rămas o vreme cu ochii mijiți spre zări. Îi simțeam tremurul brațului... După un timp, a început să recite, cu glas profund: A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Intrând în joc, l-am îngânat: Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a ne dărui prea plinul inimii, fără cuvinte. Am ajuns în locul unde tăifăsuiam cu bătrânul... Abia ne-am așezat și ne-am și îmbrățișat cu patimă... În clipa când am încercat s-o despoi de catrință, mi-a șoptit cu tremur în glas: --Nu aici și nu acum... Ai răbdare... Hai să ne întoarcem, dragule drag, că ne așteaptă sfinția sa și Sevastița”... Când m-am simțit stăpân pe mine, m-am ridicat și am așteptat până Zâna și-a pus în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cad În extazul propriei persoane. Din fericire, mam oprit fix la limită, renunțând să mă mai uit stupefiată În oglindă din cauza timpului care mă presa. Victor venea să mă ia. Când a ajuns, stresul deja mă adusese Întro stare de tremur permanent. Era prima oară când venea cu mașina, prima oară, oricât de ciudat ar fi părut, când mergeam la o petrecere Împreună. Sărutul lui fu unul suav, perfect, un salut pe care cuvintele nu l-ar fi putut egala. M-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ascult cum vorbește în timp ce se apropie de mine. Ochii mijiți sunt acoperiți de aburul bucuriei că mă vede. Când a ajuns în fața mea și-a desfăcut brațele, primindu-mă la pieptul lui ca pe un adevărat fiu... Simt un ușor tremur al întregii lui ființe. „Oare plânge?”... Da da. Plângea... Asta am văzut-o când, depărtându-mă de el, m-a privit cu ochii umezi. Oarecum rușinat, mi-a spus: Iartă și tu un bătrân sentimental. Credeam că n-ai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
terminat treaba, m-am așezat pe locul meu privind la oglinda apei. Din când în când, câte o frunză îngălbenită se desprindea de pe câte o creangă și, cu mișcări de vals, plutea până atingea fața apei care o primea cu tremur ușor... Obosită parcă, frunza se lăsa cu toată ființa ei în brațele primitoare ale undei... Abia această priveliște mi-a adus tristețe în suflet... În timp ce mă luptam cu acest sentiment, glasul de trâmbiță s-a furișat până la mine. Am luat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fost surprinsă să-mi dau seama că-mi venea să plâng. Insultele alea amabile, cu toate că, pentru prima dată, nu-mi fuseseră adresate, mă aduseseră în pragul lacrimilor. —Vorbește cu Billings după masă, m-a sfătuit Mike, care-mi observase probabil tremurul buzelor. Până una-alta, de ce nu mănânci cartofii și guliile și nu lași de-o parte cotletele? — Pot să iau eu cotletele? m-a întrebat un bărbat cu fața ca o lună plină, scoțând capul de după bătrânul cel gras din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile, dar nu pierde acordul incert, o amețeală muzicală, de aprilie, când drogurile primăverii injectează foc în sângele nostru obosit. Încă tineri, da! De parcă n-am ști de hârca putredă, de care va fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dărâmat, într-o secundă, explozie, la un pas, scăpase ca prin miracol, duuummmm, un pas, o secundă, ferestrele zăngăneau și zidurile se clătinau, masa scaunul televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Terrei bolnave, zgâlțâind zidurile chinezești ale micilor refugii iluzorii. Privea din prag grupul de pensionari, de parcă și-ar fi revăzut părinții și unchii și mătușile de mult dispărute. Într-adevăr, nu prea avea chef să rămână singur. Tremura, de fapt, tremurul zidurilor și al pământului îi intrase în fibră, dar nu, nu era ispitit să se alăture acestor bătrâni implorând mila Domnului și nici nu voia să rămână sub vreun acoperiș, oricare ar fi fost, prefera să hoinărească prin pustiul nocturn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]