1,115 matches
-
reținu atenția. - Dar ce vei face? Încă o dată, Gosseyn se așeză la comenzi. - Chiar în acest moment, zise. vom demara în propulsie normală. Instrumentele de control erau analoge cu cele ale navelor care parcurgeau spațiul între pământ și Venus. Prima tresărire în sus puse fiecare placă sub tensiune. Mișcarea se făcu continuă. Peste zece minute erau dincolo de atmosferă și luau viteză. După alte zece minute, ieșeau din conul de umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
conta pe nimeni. I-aș prefera, pentru mai multă liniște, să fie mașini. Să le pui în mișcare anumite gânduri sau gesturi după butonul pe care-l apeși. Vezi un om ani de zile, spune mereu aceleași vorbe, cu aceleași tresăriri pe față, și deodată, face o mișcare care nu se potrivește deloc cu tot ceea ce a făcut. Cine știe ce cuvânt i s-a împlîntat în minte și apoi gândurile au năvălit într-un compartiment din creierul lui, până atunci ermetic închis
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu putea să-i fie de folos, și deci era inutil s-o mai continue, întrebuința un alt procedeu, care astfel avea să mă copleșească mai sigur. Dar contase prea puțin pe nevoi și pe sînge: întîi doar câteva vagi tresăriri, apoi respirația tot mai apăsată și mai inegală, și la urmă zbuciumul complect. Ne-am regăsit abătuți, stânjeniți unul față de altul. Am spus ca să încep într-un fel: - S-a făcut frig în odaie! M-am dus să mai pun
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că nu voi veni decât mai târziu, cu toate că eram acolo de mai-nainte. Cum se făcuse noapte și lumina nu era aprinsă, nu m-ar fi văzut imediat. M-a găsit însă de îndată ce a intrat și n-a avut nici o tresărire. Efectul meu fusese ratat. Am sărutat-o ca pe o străină și nu știam ce să ne spunem. O simțeam transformată. Cum prevăzusem altfel întîlnirea noastră, rămăsei deconcertat și-mi simții capul vâjâind. Totuși, făceam reflexia cu oarecare dispreț: "I-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înainte în poșeta de alături.) Atenția asta față de mine, arătată cu așa de puțină discreție, adusă ca un plocon, mi se părea stângace și stupidă, totuși, m-am crezut dator să-i mulțumesc cu efuzie. Mi-a primit mulțumirile fără tresărirea pe care ți-o pricinuiește trecerea de la un gând la altul, probă că interpretasem bine gestul ei. La primele mele întrebări, a aprobat cu totul observațiile mele făcute în marginea scrisorii ei trimise la Paris. "Ai dreptate, nu putea să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt cuvinte pentru a o descrie, nici culori pentru a o picta. Ce contează toate farmecile oferite de o creație omenească, o carte genială, un oraș fantastic, față de minunea ce se desfășoară lângă umilul port... Îmi simțeam tot sufletul în tresărire și-mi deveneau puerile toate credințele. Uneori luam barca. Cadîr conducea și îmi ghicea dorințele pe tăcute. Lipsa lui de personalitate devenea de un mare folos, căci îl uitam imediat. Luam cu noi patefonul, iar Ioana învîrtea arcul și punea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este un om fin, atunci nu-l interesează întrebările tale idioate, ci febrilitatea cu care le pui. Știe că nu poate să extragă nici un adevăr din explicațiile pe care i le dai, dar îl interesează spectacolul atât de rar al tresăririlor din fața lui. Cu domnul Theodoriu, licențiat în filozofie, sunt prieten vechi și ne-a plăcut întotdeauna să discutăm îndelung, în plimbări nocturne. Mare asemănare nu este între noi, el inteligent, orice observație asupra unei cărți sau unui om prefăcîndu-se într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
serioși, simțind, deodată, cum li se uscau gurile. Când auziră de pe podelele de lemn ale verandei răsunetul unei bufnituri, până și generalii care nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide își întoarseră acum privirile într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga își aruncase evantaiul în spate. Generalii văzură că îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru a spune ceva, Nobunaga i-l smucea în jos, lovindu-l de balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai venea. În sfârșit, chiar când respirația îi redevenise adâncă și regulată, dădu iarăși cuvertura la o parte și se ridică, cu o tresărire. — E cineva acolo? strigă el, spre odăile pajilor. Undeva, departe, se deschise o ușă glisantă. Pajul de gardă intră tăcut și se prosternă la podea. — Spune-i lui Matabei să vină imediat aici, ordonă Mitsuhide. Toți cei din apartamentele samurailor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nori și a țipetelor din ceață, pe când privea neîntrerupt cerul, spre Nijo. Din când în când, ochii i se umpleau cu roșul norilor de dimineață, dar, spre cer, încă nu se înălțau flăcări sau fum. Nobunaga se trezi cu o tresărire, fără nici un motiv anume. După o noapte de somn bun, dimineața se scula singur. Încă din copilărie, întotdeauna se deșteptase în zori, oricât de târziu s-ar fi culcat. Se trezea - sau, mai bine zis, deși încă nu era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iasă? Pe un scaun din față, cu vreo două sau trei rânduri înaintea sa, l-a văzut pe un spectator tresărind violent și uitându-se în jos speriat. Încă puțin și racii aveau să se răspândească prin toată sala, provocând tresăriri și strigăte. S-a trezit când lumina era aprinsă și spectatorii se ridicau și ieșeau dintre rânduri. A ridicat de jos legăturica cu pești și a ieșit în hol. Ochii i-au căzut pe un afiș de pe perete, pe care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
departe... Stela Sincovici, cl. a III-a, București. Povestea "Copilul orfan" nu e potrivită pentru revista noastră. Cu alt prilej îți voi explica de ce... Toți așteptau cu sufletul la gură. Stela Sincovici... Citind răspunsul, Stela Sincovici trebuie că avea aceeași tresărire de nerăbdare și de revoltă ca și Rareș. De ce cu alt prilej? Ochii lui Rareș fugeau pe pagină în jos. Nistor Teodorescu, cl. a V-a, Turnu-Măgurele. Poveștile tale nu sunt destul de reușite ca să le putem publica. Povestea "Oușor"... Afară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși pe Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când ea, după ce își căpătase peste tejghea farfurioara cu prăjitură, se întorcea să-și caute din privire un loc la una din măsuțele rotunde din colțul dintre vitrină și perete. La fel și ea, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întorcea să-și caute din privire un loc la una din măsuțele rotunde din colțul dintre vitrină și perete. La fel și ea, în clipa când s-a întors a dat nas în nas cu Paul. În ochi cu aceeași tresărire veselă de surpriză. Ia te uită! Ce întâlnire neașteptată! El nici nu apucase să comande, că Geta i-a și propus să se așeze împreună la o masă și să mănânce amândoi din aceeași prăjitură care, oricum, pentru ea era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
studiezi dreptul? Păi nu l-am studiat, spuse Geta apăsat. Asta-i altceva. Dar nu văd de ce să nu-l fi putut studia. Geta spuse atunci ceva cu totul neașteptat: Ție ți se pare că am corp frumos? Trecând peste tresărirea din primul moment, Paul își aminti instantaneu de poza de grup a clasei lor la absolvire. Și-o aminti pe Geta așezată în fața grupului, în prim-plan, chiar pe pardoseală, aplecată ușor pe-un șold, cu picioarele strânse sub corp
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
numai cele două locuri ale lor erau ocupate, senină și totodată îngândurată în slaba lumină care venea din tavanul sălii. Îi spuse: Era singura ocazie să intru cu tine într-o biserică. Observă exact ceea ce se aștepta să vadă: o tresărire de neliniște în ochii ei; neliniștea însă se instala ca o umbră de lungă durată pe toată fața ei și Elena își cobora privirea. Doar o clipă, și din nou își ridica ochii spre el. Dragoș, cred că știu ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
orificiului. Atingea cu retractorul interiorul ambelor seturi de labii, clitorisul, ceea ce ar fi trebuit să fie un al doilea perineu al lui Bull (delimitat de o porțiune de carne maronie și încrețită, care se bomba pe mușchiul gambei). Pe baza tresăririlor și convulsiilor care străbăteau piciorul lui Bull și pe care le simțea cu palma și a tremurului profund pe care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am așezat lângă vestiar. Mi-am fixat privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor efecte speciale... Apoi au apărut șase tipi uriași - cred că de pe terenurile de badminton de la capătul coridorului. Sportivii ăștia sclipitori, miștocari, țipau și înjurau și se bășeau în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut semnul V cu degetele și i-am arătat pumnul amenințător. Mi s-a spus că pe scriitor îl cheamă Martin Amis. N-am auzit niciodată de el. Tu știi ceva scris de el? ... Mi-am ridicat privirea cu o tresărire: o vreme fără vreme deocamdată. Uneori, când aerul e așa de ceaușiu ca acum - de un cenușiu impecabil, o adevărată negare a însăși ideii de culoare - și milioanele de pitici își înalță capul, e greu să deosebești aerul de impuritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stau să mă gândesc mai bine, nu m-ar fi deranjat să’arăt așa nici acum cinci ani sau chiar zece. Problema e cu ceasul, cu motorașul. Inima mea nu funcționează bine. — Nu-mi spune așa, făcu el cu o tresărire. Suntem prieteni. Spune-mi Barry. Uite, îmi spuse el, luându-mă cu mâna uscată de după umeri, în timp ce mă conducea prin salon, vreau să o cunoști pe Vron. — Vron? Acum o face cu roboții, mi-am spus ea M-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aici călcaseră strâmb, toți păcătuiseră din cauza banilor și acum banii îi făceau să plătească. — Asta îmi amintește, am spus eu. N-ai cele șase mii de lire, nu-i așa? Alec se scărpina în ceafă. Nasul său lung avu o tresărire. — Da, îmi pare rău. — Ce s-a-ntâmplat? — O parte din ei i-am dat lui Eileen și pe ceilalți am încercat să-i înmulțesc la ruletă. Grozav, recunosc. Oricum, nu a fost destul. Taică, ar fi trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca un tânăr și idealist caporal din Poliția Gândirii). în plus, era și interesul binevenit pentru problema sexuală și toate torturile alea drăcești pe care abia le așteptam. împleticindu-mă pe ușa hotelului Ashbery noaptea târziu, am constatat cu o tresărire că închiriasem camera 101. Poate că ar mai fi și alte fragmente ale vieții mele care ar merita comentate, scoase din conul de umbră, dacă aș citi mai mult și m-aș gândi mai puțin la bani. Dar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
organe în cealaltă. Mi s-a făcut un rău atunci de n-am putut mai bine de o săptămână să mănânc pipotă. Vrei să spui că și pentru așa ceva aveți cumpărători? îl șicană Kaan. Cuvintele aruncate de locotenent-gardian aduseră o tresărire nervoasă pe fața secundului. Kaan însă nu observă efectul celor spuse de el, iar replica veni destul de prompt: - Dacă nu ni s-ar cere, nu am mai duce așa ceva, spuse Darius. Fiecare cu propriile lui ciudățenii. Atât timp cât monstruleții de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
atacat prin surprindere, el s-a apărat - dar erau trei bărbați împotriva unui copilandru. Cuvintele acelea însângerate s-au întipărit în mintea lui Gajus. Silius nu știa în câte nopți visele lui de adolescent aveau să fie întrerupte de o tresărire înspăimântată. Spuse: — Când a ajuns vestea aici, nimeni n-a mai văzut-o pe mama ta timp de trei zile. — Nu-mi aduc aminte... murmură Gajus. — Erai mic. Acel prim delict al noului împărat („primum facinus novi principatus“, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngălbenit cu semnele sacre. Dar Germanicus, care se simțea atacat de o lume irațională, întrebă cum se putea ști dacă toate acelea erau într-adevăr vechi de patru mii de ani. — De-a lungul mileniilor, răspunse sacerdotul cu o mică tresărire de iritare, templul de la Ab-du a fost reconstruit de șapte ori. Coborând scara, am văzut cele șapte temelii, una dedesubtul celeilalte, tot mai jos. Fiindcă trebuie să știi că, dintre cei șapte constructori de la Ab-du, nici unul n-a distrus scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]