2,347 matches
-
este „nevinovat de sângele acestui drept” (27,24), la care mulțimea răspunde: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” (27,25). Versiunea lui Luca prezintă câteva trăsături distinctive în plus. Isus este acuzat că a interzis plătirea tributului sau taxele către Cezar (23,2) și că a provocat poporul la revoltă (23,5). De asemenea, Luca povestește episodul interesant al întâlnirii dintre Irod Antipa și Isus și reluarea prieteniei dintre Pilat și Irod (23,6-12). Totodată, Luca scoate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îl împiedică să vadă pe autenticul sosit care se perindă nestingherit și primejdios în saloanele intime ale personalității sale. Să-l înlocuim acum pe naivul predispus înșelării cu cel care s-a confruntat deja cu viclenia metafizică a răutății plătind tributul decepției și-al sacrificiului de sine către zeul negativității umane. Maturitatea unui astfel de combatant învins și proiectat în obscuritatea resemnării survine din mijlocul acestei resemnări. După efectul copleșitor și debusolant al înfrângerii consumate, o liniște ancestrală coboară învăluitor peste
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
descomplectat, ne-reocupat și indisponibil unei alte noi prezențe, este tocmai conștientizarea perpetuă a faptului că cel drag cândva nouă continuă să trăiască chiar dacă atât de îndepărtat ființei noastre. Locul său nu poate fi negat și anulat, el rămâne ca tribut strident pentru clipa de fericire nerostită când alături de cel drag am trăit experiența unei iluzorii proiecții dincolo de timp ca zei ai propriei idile. Cazul dispariței totale, al morții celui drag implică survenirea unor alte aspecte și presupune o nouă experiență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
undeva din Banat. Se amuză În timp ce el face genuflexiuni cu trei valize de lemn În brațe, e transpirat și i se citește spaima pe chip. Și la el au venit părinții duminică, așa că s-a văzut nevoit să le prezinte tributul, o plasă cu cîrnați de casă și un borcan de carne În untură. Afumătură cu usturoi... aproape că vezi mirosul În spațiul Încăperii mici. Veteranii se Îndoapă și se distrează privindu-l cum se chinuie să execute comenzile lor aberante
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de dezastrul național (Ierusalimul se afla deja sub asediu) printr-un eveniment destul de confuz în urma căruia Senaherib, regel Asiriei (în 701 î.C.) a fost obligat să întrerupă asediul, să se retragă și să accepte supunerea lui Ezechia în schimbul unui tribut consistent (2Reg 18-20; 2Cr 32,9-19; Is 36-39), date confirmate în parte de analele asiriene. Cu toate acestea, țara a fost în mare parte distrusă (cf. descrierea vie din Is 1,7-9) și ocupată de trupele inamice. Misiunea de a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
accentul pe „restituirea” celui care a fost înșelat. III. Distincția între aceste două tipuri de sacrificiu este foarte dificilă; de Vaux va renunța la ea, limitându-se să semnaleze dificultatea. IV. Există și „ofertele vegetale”, ebraicul minḥăh, literal „dar” sau „tribut”, (Lev 2,1-3; 6,7-11; 7,10). V. În fine, sunt ofertele numite „pâinile de pus înainte” (Lev 24,5-9) și tămâia (Ex 30,34-38). 10 Sărbători și solemnități: Paștele și Azimele 10.1. Paștele Pe primul loc în calendarul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
epoca elenistă găsim referințe mai mult sau mai puțin explicite la practica anului sabatic. a) J. Flavius, în Ant XI 343; XV 7, menționează un episod în care povestește că Alexandru cel Mare, cucerind Palestina, ar fi renunțat să ceară tribut lui Israel, imediat ce i-a fost adus la cunoștință că anul precedent a fost un an sabatic și că, de aceea, iudeii și samaritenii nu culeseseră nimic. Episodul acesta este însă legendar și istoricitatea sa este contestată de cercetători. b
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în trei feluri: primul constă în a le distruge; al doilea este de a te stabili personal în acele locuri; al treilea, de a lăsa ca țările respective să se conducă mai departe după legile lor, cerându-le însă un tribut și alcătuind aici un guvern de câțiva oameni care să lucreze în așa fel încât să ți le considere prietene. Căci un astfel de guvern, fiind creat de principe, va ști că nu poate exista fără bunăvoința și puterea lui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
furie în mine și cumplit este chinul meu, ce parcă nu mai are sfârșit!" Și Iisus i-a răspuns: "Satana te chinuie atât de mult pentru că ai postit multe zile și este foarte furios că deja nu-i mai plătești tributul; nu-l mai hrănești cu toate spurcăciunile cu care ți-ai spurcat până acum templul sufletului. Îl chinui pe Satana ce se află în tine cu foamea și astfel, el, în furia lui, te chinuie la rândul său. Nu te
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ciocnești de ele. Unii au încercat să nu mai iasă. S-au pomenit însă că un îmblînzitor le-a sunat la ușă. Deschizând, au văzut capul cobrei agitîndu-se în batistă. Așa că au preferat să iasă pe stradă, să-și dea tributul așa. Curios era că toți acești îmblînzitori de cobre aveau chipul frizerului care îi vorbise grosolan acelei femei. Iar când m-am uitat mai atent, am observat că toți ceilalți locuitori ai orașului începuseră să semene din ce în ce mai mult cu femeia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îi ajutam pe îmblînzitori să ne înfricoșeze și mai rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură. Și pe măsură ce ne temeam mai mult, îmblînzitorii deveneau din ce în ce mai aroganți. Uneori scuipau pe urmele celor care dădeau un tribut prea mic. Înjurau în gura mare, admonestau pe trecători acum. Femeilor le strigau vorbe grosolane, care le făceau să roșească. Pe copii îi speriau. Pe bătrâni îi loveau peste mână. Pe ceilalți îi jigneau sau îi amenințau. Aproape nimeni nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
loveau peste mână. Pe ceilalți îi jigneau sau îi amenințau. Aproape nimeni nu mai putea trece acum prin dreptul unui îmblînzitor fără să riște. Până la urmă și rușinea a trebuit să fie înghițită. Ea a devenit un alt fel de tribut. Poate chiar tributul principal. Pentru că pe îmblînzitori nu-i mai interesau, parcă, monedele. Aveau destule. Preferau să-și facă cheful. Și acționau fără nici o jenă, fără nici o pudoare. Câte unul ajungea până la forme revoltătoare, inimaginabile. Îi poruncea, de pildă, unei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pe ceilalți îi jigneau sau îi amenințau. Aproape nimeni nu mai putea trece acum prin dreptul unui îmblînzitor fără să riște. Până la urmă și rușinea a trebuit să fie înghițită. Ea a devenit un alt fel de tribut. Poate chiar tributul principal. Pentru că pe îmblînzitori nu-i mai interesau, parcă, monedele. Aveau destule. Preferau să-și facă cheful. Și acționau fără nici o jenă, fără nici o pudoare. Câte unul ajungea până la forme revoltătoare, inimaginabile. Îi poruncea, de pildă, unei femei care trecea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice. Pe Acropole, am plătit din plin tributul, specific romantic, de a da mai multă importanță ruinelor decât construcției din care provin. La Delfi, ruinele sanctuarului lui Apolo (cel mai clasic dintre zei) mi s-au părut mai romantice decât suspinele lui Lamartine din Lacul. La Levadia, două
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Totuși impresia subzista. In jurul acelui pericol închipuit, Mini se simțea chiar devenind activă, ceea ce era o abatere de la firea 180 ei. Până atunci, Mini se mulțumise cu un maximum de armonii personale, și acum iat-o chemată să dea tribut cine știe căror treburi, pentru cine știe ce socoteli! Deoarece nu se putea sustrage comandei, vrea s-o execute cât mai curând. Concertul din Bach o va ajuta ... La ce lucru? Mini era un agent secret al unei uneltiri pe care n-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
1931, când Savel avea șapte ani, familia și satul se bucurau de viață, fratele mai mare, deschizătorul de drum spre școli superioare, s-a înecat în iazul Dorohoi. Era în clasa a 7-a de seminar, penultimul an de școală. Tributul apelor întunecă văzduhul, sfâșie sufletele. S-a îndoliat casa. A oftat satul. O durere de nespus a încremenit sufletele înecate în lacrimi, acoperite de jale și luminate de rugăciuni. Dar cum orice mamă află resurse să treacă prin durere mergând
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pentru că vârsta a cam început să ne întrebe în mod serios despre viața pe care am dus-o. N-a fost tocmai ușoară, dar am parcurs-o cu dragostea de a trăi, de a ne bucura de binefacerile existenței. La tributul pe care l-am plătit noi, generația de sacrificiu care am fost și anii războiului și vremea iarăși a vremuit peste noi și din cei ce supraviețuisem, am rămas tot mai puțini, tot mai puțini, în așa fel că în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și mai ușor de realizat. Vineri, 13 noiembrie 2009. La TVR, în prim plan văd aspecte de la înmormântarea actorului Gh. Dinică, la cimitirul Bellu, cu onoruri militare. În această toamnă a dispărut o serie de personalități actoricești, deci un greu tribut pentru scena românească. Din Priponești primesc telefon de la Ionel Tasie, care mă anunță că trece pe la mine la orele prânzului, să-mi aducă Diploma prin care mi se atribuie cetățenia de onoare a satului natal, alături de alte persoane bine cunoscute
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-mi să revin sănătos și să-i mai vizitez!... Plecam să apăr vatra strămoșească în care intra și via pe care o stăpânea amfitrionul meu. Plecând în 3 septembrie 1939, am revenit la viața civilă în august 1945, dându-mi tributul de sânge pe Nistru pentru apărarea Basarabiei. În tot acest timp stăpânul acelui lan de vie nobilă a fost și el „mobilizat la locul de muncă” așa cum se aranjau unii inși; apărându-și pielea și perpetuându-și neamul. Deci, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
amintesc de originea nobilă a răzeșilor, fala țărănimii române, care începând cu marea bătălie de la Podul Înalt din 10 ianuarie 1475 și continuând cu cucerirea redutelor turcești de la Grivița, de la Turtucaia, cu înfrângerea germanilor la Mărășești în 1916-1918, a adus tribut de sânge ce stă la temelia reîntregirii neamului și a independenței României de astăzi. Această clasă a fost și a rămas mândria noastră și drept răsplată a fost umilită și întemnițată de regimul comunist! Am amintit de rolul răzeșilor în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
atace de la distanță, i-au împuținat pe adversarii mai slabi. Prima linie era la pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
implicat în mai multe lupte pentru stabilirea hotarelor cu Regatul Israel. Câțiva regi din această perioadă: Roboam (931-914 î.C.), Abiam (914-911 î.C.) și Asa (911-870 î.C.) nu sunt cunoscuți în afara Bibliei. Acesta din urmă ar fi plătit tribut arameenilor din Damasc pentru a și-i face aliați împotriva lui Israel (1Reg 15,18-20), semn al dificultății pe care Regatul lui Iuda o avea pentru a se impune împotriva lui Israel. Dacă este adevărat că succesorul său, Ioram (846-842
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
profetică a lui Elizeu, ca o victorie a yahwismului împotriva cultului zeului Baal practicat de familia lui Omri. Iehu, spre deosebire de predecesorul său Ahab, a părăsit coaliția siriană și s-a supus regelui asirian Salmanasar al III-lea căruia îi plătește tribut (Grayson, 1996, p. 48). Speranța protecției asiriene împotriva lui Hazael nu s-a realizat, deoarece Damascul a reușit să cucerească câteva teritorii israelite în timpul domniei lui Iehu (2Rg 10,32-33) și a succesorului său Ioahaz (2Rg 13,1-9). După gloria
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Cap. 3, pp. 46-48), trebuie probabil corelate cu evenimentele din această epocă istorică. În timpul decăderii israelite, dacă este adevărat că, conform 2Rg 12,18-19, Hazael a ajuns până la Ierusalim constrângându-l pe regele Ioaș (841-801 î.C.) să-i plătească tribut, lucrurile nu au mers bine nici pentru regatului lui Iuda, aliatul lui Israel. Ulterior perioadei de dominație aramaică, asirienii, prin Hadad Nirari al III-lea, au atacat de mai multe ori Siria, obținând tributul de la Damasc, de la regele Ioaș din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]