15,306 matches
-
un factor agravant. Haosul, teribilismul, lipsa unui sens, a căutărilor, a neliniștilor teatrale se văd cu ochiul liber. Lucrurile bune, ideile generoase și profesioniste cîștigate, evident, în ultimele două ediții (directori de festival și selecționeri unici, Cristina Dumitrescu și, după trista ei dispariție, Alice Georgescu) au fost date complet la o parte. O luăm mereu de la zero fără să continuăm ceea ce este meritoriu.Mulți artiști se retrag, se izolează, cred că soluția salvatoare este individuală. Doar în prima etapă. Tteatrul nu
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
Constantin Țoiu 1969. Manii care ucid... Nu știu de unde, și de ce... Un citat? Nu cred, aș fi subliniat... Dacă stau și mă gândesc, așa e: se pierde spontaneitatea... Mierliță, ca erou... Ce nume! Poate... (se întrerupe)... D. când era tristă, i se întâmpla des, - se ducea la un unchi al ei, nonagenar, fost amiral, care făcuse o hartă a lui despre marea Egee. El pretindea că Achile ar fi fost înmormântat la Chilia (de la Achile) și că Letea ar fi
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
mulțumi că i s-a născut un fiu așa cum se rugase - un drum plin de încercări și tentații, un drum inițiatic. Asociația elenă a criticilor a atribuit un premiu ex aequo filmelor O zi din august de Konstantine Giannaris (comedia tristă a mai multor familii tarate de lipsa comunicării reale) și În căutarea morfinei de Yannis Fragas (trecerea violentă a unei fetițe la condiția de femeie). Asociația elenă a dramaturgilor a acordat premiul pentru scenariu filmului Fantoma unei șanse de Vangelis
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
agresiv. Încă mai șocant e că mulți dintre contestatarii lui Tony Judt sunt oameni tineri și, atenție!, aflați de mai mulți ani în străinătate, aciuiți pe la diverse instituții de cercetare sau universități occidentale. Nu pot da o explicație rațională acestor triste manifestări de intoleranță vecină cu huliganismul. Ce văd cu claritate e substratul lor naționalist - or, aflăm dintr-un număr recent al lui "The New York Review of Books", sub semnătura regretatului Isaiah Berlin, - naționalismul nu e decît arareori rezultatul lăcomiei și
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
eliberarea țărilor pe care le ținea în captivitate nu era posibilă? Știm, azi, bine că nu, deși, în țară, destui deznădăjduiți mai investeau speranțe în această minune. Dar astăzi, repet, acest raport sobru devine, la lectură, brusc zguduitor. Raportul dezvăluia trista realitate a alegerilor din noiembrie 1946: "În campania de alegeri, Blocul Partidelor Democratice, dominat de comuniști, a susținut o singură listă electorală și, potrivit rezultatelor date de guvern, și-a asumat o victorie strălucită. În realitate, alegerile s-au caracterizat
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
doi fug împreună, dragostea pe care ei o trăiesc și pentru care au renunțat la familie și reputație, începe să semene bine cu cenușiul cotidian de care au fugit, și asta din prima zi. O mulțime de amănunte comice și triste în același timp dinamitează mitul fericirii furate. Ioan Groșan e surprinzător de lipsit de prejudecăți pentru un autor român, iar precizia stilului și rafinamentul incredibil al scriiturii nu cred că au fost suficient semnalate, mai ales în critica bucureșteană. O
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
în bărbie, cum îl arată statuia imensă de bronz de doi metri și jumătate, - opera lui Ettore Ferrari din Sulmona, - dezvelită în anul 1887 și dăruită Tomisului de azi, în anul 1925... Deviza? Cano tristia tristis... Fiind trist, cânt lucruri triste. Tema Tristelor și Ponticelor, operele ce înnobilară un ținut atât de barbar... Aceasta, fiindcă Ovidiu, poet neconformist avant la lettre, se pusese rău cu Livia, soția lui Augustus, cinica Livie, și corupând-o pe Iulia minor, fiica lui Augustus, toți
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
cum îl arată statuia imensă de bronz de doi metri și jumătate, - opera lui Ettore Ferrari din Sulmona, - dezvelită în anul 1887 și dăruită Tomisului de azi, în anul 1925... Deviza? Cano tristia tristis... Fiind trist, cânt lucruri triste. Tema Tristelor și Ponticelor, operele ce înnobilară un ținut atât de barbar... Aceasta, fiindcă Ovidiu, poet neconformist avant la lettre, se pusese rău cu Livia, soția lui Augustus, cinica Livie, și corupând-o pe Iulia minor, fiica lui Augustus, toți părtașii la
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
unui scenariu mai vechi de prin anii șaizeci, că valurile Mării Negre fatale îi duc poetului tristețea în depărtări, răspândind-o în întreg universul, atât de ignar pe atunci, primind o dovadă strălucită a spiritului prin cele două mesaje lirice nemuritoare: Tristele și Ponticele, cântecele tomitane. Soarta ar fi FAMA lui Virgiliu. Corespunzătoare - în scenariu - Massmediei de azi, Radio și Televiziunii, forța de răspândire a știrilor, veștilor de tot felul, stăpânind și diriguind lumea, publicul ascultător. Faima, Svonul din Eneida virgiliană, căruia
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
după război și ocupația ,,camuflată" a comunismului croit - zice-se pentru minim un mileniu - noțiunea și-a regăsit valoarea incipientă, bogată, sursa de inspirație. În 1946, la capăt de toamnă, ne explică George Călinescu, împlinindu-se șase ani de la o tristă dată, ,,aceea a împușcării și călcării în picioare a marelui nostru N. Iorga, au șuierat în aer cîteva gloanțe... Erau gloanțe îndreptate spre umbra marelui dispărut... simple vorbe, de astă dată, însă vorbele sînt și ele prea adesea ucigașe: - Da
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
N. Iorga, pornită (asta e convingerea mea) nu din rea-credință, ci din rea înțelegere. Falsele interpretări ale unor noțiuni care interesează viața laolaltă a cetățenilor români, indiferent de originea și confesiunea lor, dau naștere unei uri ascunse și au ca trist rezultat înveninarea și discordia. Noțiunile trebuiesc deci limpezite... Iată - în continuare - opinia echilibrată a lui G. Călinescu: ,,Unii dintre noi, care au suferit mai greu de pe urma unor exaltări îmbrăcînd veșmîntul naționalismului, au rămas cu o aprehențiune pentru orice simțire în legătură cu
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
va face carieră datorită talentului, dar și pentru că s-a lăsat sedusă de regizor, nu și abandonată, devenind și mămică și vedetă și chiar soție fericită. În final împăcîndu-se cu tatăl jignit de moarte. O satiră însoțită de o grimasă tristă despre care un cronicar a scris că-i amintește de ,,Școala femeilor" a lui Molière. Popularul actor - regizor mărturisind la rîndu-i că povestea-i într-o oarecare măsură autobiografică, dar se adresează tuturor părinților care nu cunosc defel profesia aleasă
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
Anania? Aflăm din răspunsul la o anchetă publicată la mijlocul anilor '80: "N-am avut niciodată sentimentul că am să mor dacă nu voi scrie cutare pagină sau cutare operă. Aș crede însă că fără ele viața mea ar fi mai tristă; foarte tristă, vecină cu neîmplinirea." (p. 135) De dincolo de ape este al treilea volum de publicistică care vine să contureze portretul literar al lui Valeriu Anania. Valeriu Anania - De dincolo de ape - pagini de jurnal și alte texte, ediție îngrijită și
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
din răspunsul la o anchetă publicată la mijlocul anilor '80: "N-am avut niciodată sentimentul că am să mor dacă nu voi scrie cutare pagină sau cutare operă. Aș crede însă că fără ele viața mea ar fi mai tristă; foarte tristă, vecină cu neîmplinirea." (p. 135) De dincolo de ape este al treilea volum de publicistică care vine să contureze portretul literar al lui Valeriu Anania. Valeriu Anania - De dincolo de ape - pagini de jurnal și alte texte, ediție îngrijită și postfață de
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
fapte bine cunoscute de contemporanii săi. Sinuciderea din dragoste, în doi, de la Sonezaki (Sonezaki Shinjii, 1703) a fost scrisă la o lună după petrecerea evenimentelor, iar Sinuciderea îndrăgostiților de pe insula Ami (Shinjii ten no Amijima, 1720) la două luni după tristele întîmplări. Impactul pieselor asupra spectatorilor era teribil și deosebit de acut. Tematica și tehnicile stilistice evident noi i-au adus succes autorului și au marcat un moment important pentru literatura și teatrul japonez. Alexandru Tocilescu a fost complet lipsit de prejudecăți
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
vorbi iar singură un lung răstimp, declamă din Schiller în gura mare, inspirată de o nebunie frenetică și culmină cu un strigăt final ce umplu toată casa. Apoi suspină adânc de mai multe ori și căzu răpusă, cu un șuierat trist și neîntrerupt ca al unui vapor în derivă. Când ne-am trezit, încă istoviți de tensiunea din ajun, săgețile soarelui răzbăteau prin jaluzele, dar casa părea cufundată într-un bazin. Ne-am dat seama că era aproape zece și nu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
pe șest, ocheada pineală (DEX: pe șest, loc. adv., din rus.). Și Cioran, dar în cu totul alt registru, a practicat, cu grație, trișeria. Ce farmec degajau replicile lui, devoalîndu-i jocul doar ingenuu, de dragul jocului. Nu de puține ori, în condiții triste. E o relatare a prietenului său, François Bot, cioranian-patinată. Chiar dacă în situația-limită a ultimului pat de spital: "Cele două doamne (venite să-l viziteze pe bolnav - n.n.) ies să se plimbe în grădină, iar Cioran mă apucă de braț și
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
sînt expulzați, bunurile lor intrînd în posesia monarhilor. Al șaselea capitol al cărții studiată, în chip special, antisemitismul ca diversiune politică și asta pentru că, afirmă autorul nostru, ușurința de a lovi în poporul lipsit de patrie a fost una dintre tristele permanențe ale istoriei. Urmărește diversiunea politică a antisemitismului în Franța sfîrșitului de secol XIX, cu vestita afacere Dreyfus ("care a fost lăsată, cu bună știință, să înșele masele"), în Rusia aceleiași perioade, unde se organizează, periodic, mari pogromuri, socotind că
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
luat, după cum ne amintim, proporțiile unui război mediatic și s-a soldat cu excluderea incomodului senator din PNȚCD și cu îndepărtarea lui din funcția de președinte al respectivei comisii. Titlul cărții, Cronica unei mari dezamăgiri, se referă tocmai la acest trist deznodământ. Laboriosul montaj de texte îl aduce în prim-plan pe George Pruteanu ca polemist. El duelează simultan cu mai mulți adversari, având o remarcabilă atenție distributivă (în genul lui Adrian Păunescu) și dovedindu-se rapid în reacții. În plus
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
mei colegi nedîndu-și seama că printre ei se află un exemplar atît de... anormal, care, finalmente, va și trăda tagma dăscălească). Pictam, evident, mult mai dinainte, cam din a doua pruncie, dar cînd a fost să decid... A existat un trist accident biografic chiar la terminarea liceului, în 1952: îmi murise tatăl, care ar fi putut să-mi asigure cît de cît un început de parcurs artistic în vremea cumplit de săracă, dar bietul s-a prăpădit chiar în acel moment
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
vorba de una personală, în însușirea unor cunoștințe, sau de una generală, a omenirii, e o umilință suplimentară, încă o dovadă că toate acestea nu au nici un sens... Asta nu înseamnă totuși că nu suntem în stare să nu fim triști, disperați... La urma urmei viața e mai degrabă un fel de... ...lecție de înțelepciune... Da, dar și o sărbătoare, care e extrem de plăcută... În legătură cu spectacolul lumii... Există și un spectacol al lumii literare. Cum îl priviți? Fiindcă în Franța există
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
un amestec de uimire și derută: "Știi cum am ajuns să-i văd pe români? Ca pe niște șmecheri ciudați din cale-afară: după ce ne-am iluzionat că-i fraierim pe toți, chiar am ajuns să ne fraierim pe noi înșine!" Tristă constatare, adevărată constatare! Asemeni "mingicarilor" din fotbal, total dezinteresați de eficiența jocului, care-și uită menirea (înscrierea de goluri) și ajung să dribleze banca de rezerve, oamenii publici de la noi trăiesc într-o sferă vidă, baletând scabros și emițând guițături
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
în administrație și guvern?". Trecută la coada țărilor din Est, România apare nu o dată în ochii apusenilor ca o feudă a lui Iliescu, acesta, la rîndul său, fiind perceput ca un fidel discipol al lui Miloșevici. Și încă un adevăr trist: literatura și arta noastră interesează prea puțin peste hotare, atîta vreme cît nu am izbutit a cîștiga politic, social și moral încrederea pe care Occidentul ne-a acordat-o îndată după decembrie 1989. E un lanț de pierderi ce pornește
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
confortabilă, el poate face și desface absolut orice lege - mai puțin aceea a bunului simț. Îl înțeleg pe dl. Năstase că încearcă să-și facă curaj, lăsând impresia că e stăpân atât în țară, cât și în propriul partid. Realitatea tristă e că stă pe scaune mult mai șubrede decât își imaginează. Să nu ne iluzionăm că electoratul PDSR-ului e altceva decât convertiții sinceri la comunism. "Clasa muncitoare" nu-și dorește decât păstrarea sistemului etatist, sau, acolo unde s-a
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
larmă mare. Vînzătorul stă un timp și le privește; pe urmă își vede de treabă cărînd lăzile goale. Vrăbiile sunt atît de umane, ca bietele gospodine din cartier alergînd de colo-colo după cumpărăturile din ce în ce mai rare.. Poetul spune: LA CHAIR EST TRISTE, HELAS!... Și astfel și este!... Trebuia să vină un poet s-o spună. Un aiurit. Ca toți poeții. Am văzut că sărmanelor femei, gonind după cumpărături, le place să se strîngă pe la cozi. Să se mai vadă între ele. Unele
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]