1,332 matches
-
să cotească spre șanțul de legătură, se ciocni cu căpitanul Cervenko. ― N-am putut închide ochii toată noaptea, murmură căpitanul abătut. Îmi pare rău c-ați nimicit reflectorul, nu știu de ce... Ați ucis lumina, Bologa! ― Aici e lumina! răspunse Apostol, triumfător, bătîndu-și inima cu palma. ― Da, da, ai dreptate! Aici e lumina și suferința... Aici e toată lumea! zise Cervenko cu o sclipire în ochi. Apostol Bologa trecu înainte prin șanțurile întortocheate, cu spatele încovoiat, cu ochii strălucitori, cu sufletul plin de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
face tu dacă, de pildă, fiind în armata rusească, te-ar trimite să te bați cu ungurii, care au pornit să te dezrobească? ― Stai, stai... nu-i așa, prietene! bâlbâi locotenentul roșind. Mai întîi patria... ― Nu ocoli întrebarea, stărui Bologa, triumfător. Răspunde cinstit! În asemenea cazuri nu pot fi două răspunsuri! Varga tăcu. Întrebarea îl încurca, și mai ales curajul lui Bologa. În sfârșit, zise șovăitor: ― Există o lege pentru toți și o singură datorie, care ne leagă prin jurământ. Când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că moartea e povara cea mai grea!... Așa! Ține minte ce-ți spune un doctor ursuz și amărît: moartea cea mai eroică nu prețuiește în realitate cât viața cea ticăloasă!... A treia zi, ca niciodată, doctorul Meyer veni la amiază, triumfător, fluturând o hârtie în mână. ― Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exuberanță atât de nepotrivită cu firea lui, încît părea silită. O lună concediu de convalescență! Asta-i sănătatea ta!... Crezi c-a mers ușor? Ehe." Dar nici eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în fața gloanțelor... Pentru un capriciu! Atât de mult a iubit-o! Peste drum crucea din turnul bisericii strălucea cu fulgerări de aur. Ochii lui Apostol se încăpățînau să înfrunte razele ce izvorau din trupul crucii, parcă lumina lor orbitoare și triumfătoare ar fi încercat să-l sfideze sau să-l dojenească tocmai în momentele când creierii lui se frământau cu necredința ființei care i-a frânt în două viața. Apoi deodată privirea lui coborî de la cruce, jos, în cimitirul de lângă biserică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și credință. ― Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor. ― Nu! răspunse fata hotărât. ― Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurând. ― Da! răspunse ea cu înflăcărare. În fața ei râdea bucuria întreagă, netulburată de gânduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu inima toată, caldă, simplă, sălbatică, și în căldura aceasta i se topi îngrijorarea încetul cu încetul. Înțelese că Ilona prețuiește mai mult decât toate tainele lumii, și o clipă sau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cuvintele se legănau, pluteau și se împreunau într-o melodie stranie, care-i picura în suflet nemărginită încredere. Încet, în neștire, plecă fruntea în pământ, simțindu-și inima copleșită de ceva nespus de amar. Apoi deodată auzi iar glasul preotului, triumfător și puternic, vesel ca o trâmbiță de argint: ― Hristos a înviat din morți... Apostol sări în picioare. Toți oamenii cântau, cu fețele albe de bucurie. Și glasurile fâlfâiau ca niște stegulețe de pace și se ridicau în văzduhul limpede și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
începu să caute cu înfrigurare, răvășind cărțile pe laviță, la căpătâiul patului. Din întîmplare îi căzu în mâini harta cu pozițiile frontului, pe care, într-o seară, o completase și o uitase aici. ― Uite!... Așa-i c-am găsit? strigă triumfător către Ilona, ca să-și scuze minciuna. O desfășură, își aruncă privirea peste însemnările cu creion roșu, o îndoi frumos și o puse în buzunar. Apoi ridică ochii la Ilona și se cutremură. Își zicea: "Trebuie să-i explic", și cerul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe alții decât să fii judecat! zise Apostol, parcă i s-ar fi aprins lumină mare în suflet. ― Da, firește, când cineva... Despre aceasta mai tîrziu! făcu pretorul, frecîndu-și iar mâinile. Apoi, luând harta desfășurată și punîndu-i-o sub ochi, adăugă triumfător și mîndru: Dar aceasta cum se potrivește cu povestea echilibrului sufletesc?... Ești bun să-mi explici? Apostol păli. Într-o secundă îi trecu prin creieri cum a mințit aseară că a uitat ceva și cum a luat harta numai ca să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de adăugat nimic! răspunse Apostol repede, ca și cum i-ar fi fost teamă să nu întîrzie. Pretorul, care tocmai făcuse semn plutonierului să treacă la masă și să scrie, se întoarse brusc spre Bologa, întîi mirat, pe urmă cu o satisfacție triumfătoare: ― Eram sigur! izbucni falnic. I-am și spus căpitanului Klapka... Parcă nu cunosc eu psihologia... vinovaților?... De altfel, nici n-ar fi demn pentru un ofițer, chiar în cazul d-tale, să recurgă la minciuni. Omul, când a săvârșit ceva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
au multă răbdare și multă dragoste de oferit, Ilana se strâmbă neîncrezătoare, vă lucrează pe față, habar nu aveți cum sunt ei cu adevărat. Atunci de ce îți dai copilul, dacă nu crezi că este așa, întreabă Hani, iar Ilana declară triumfătoare, pentru că mie nu îmi pasă de copilul meu, de asta, s-a împins în burta mea fără să îmi ceară voie și mi-a stricat forma, din cauza lui nu pot fi acum fotomodel, încerc să îmi ascund zâmbetul, își găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arareori în paginile dedicate sportului; -Valoarea femeilor este dată de corpul lor și de câtă grijă erotico-menajeră au de corpul altora; - Femeile triumfătoare sunt tinere și ispititoare. Cele mature și vârstnice sunt în general victime, de obicei ale bărbaților. Bărbații triumfători sunt în genere maturi văzuți inclusiv la vârsta a treia, dacă au putere politică sau autoritate intelectuală. Rar sunt tot victime ale bărbaților; - Valoarea de relație a bărbaților este cea de protectori și a femeilor cea de îngrijitoare; - Femeile sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
fire după lunga perioadă de inactivitate. Degetele-i alergau pe butoane pentru a lumina cadranele și ecranele, aidoma celor ale organistului care găsea notele muzicale trăgând de registre și apăsînd pe clape. Vocea lui Ferro răzbătu din postul de pilotaj, triumfătoare: ― Am reperat până la urmă baliza dracu'. Semnalul e slab, dar perceptibil. Norii s-au retras destul ca să vedem solul. Hadley e vizibil. Gorman pivotă spre un microfon. ― Cum arată? ― Ca în broșuri. Locul mult visat pentru vacanță. Clădiri mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ochii pentru a strivi propriile-i lacrimi, temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am reușit! Le-am reperat. Dați-mi o mașină ca lumea și vă găsesc portofelul pe care l-ați pierdut sau chiar și pe verișorul Jed pe care l-ați pierdut din vedere de-atâta vreme, făcu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care se rostogolise în culoar și strigă: ― Testare! Apoi aruncă obiectul metalic în mijlocul pasajului. Cele două arme pivotară și traseră până să ajungă coșul jos, reducându-l într-o grămăjoară nu mai mare decât o monedă. Hudson scoase un strigăt triumfător. ― Iată ce vă așteaptă, nemernicilor! (Apoi, spre Vasquez, cu vocea redusă:) O, dar dă-mi o patrie unde bubuie tunurile, unde cerbii și antilopele ajung la cârnățăraie. ― Am bănuit eu că ești un romantic, îi zise ea. ― Știu. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Metodiu. Au încurcat toată cânepa. — Și la noi, în primăvară - se auzi glasul subțire al Malgorzatei - a dat gălbeaza în oi, dar le-am tuns cu tata și ne-am scos pârleala. Zbignew tuși stânjenit, iar pan Bijinski se uita triumfător spre doamna Potoțki, ca și cum ar fî vrut să-i spună: „Ei, vezi cum se exprimă noră-ta?”. — într-adevăr - zise Metodiu, voind să treacă peste momentul jenant - trăim vremuri grele. Episodul 126 îNVĂȚĂTURILE LUI METODIU CĂTRE TINERII CĂSĂTORIȚI Ultimele vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
N-am văzut și n-am auzit de mari bătălii purtate în camere. — N-am vorbit cum trebuie - zise Metodiu. Am vrut să zic nu „multe capete”, ci „cele mai bune capete”. Ei? — în palate, recunoscu Iovănuț. — Așa-i? - făcu triumfător Metodiu. Și chiar dacă nu se desprind propriu-zis de trunchi acolo, cele mai bune capete de-acolo încep să zboare. — Poate că uneori e mai bine să-ți zboare capul în palat, decât să-ți zboare din pădure - cugetă Iovănuț. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am să fiu pregătită să dau gata un meniu franțuzesc cu trei feluri, însoțit de cele mai gustoase vinuri la care are acces umanitatea, și să-mi golesc cu nonșalanță farfuria la sfârșitul fiecărui fel. În dreapta mea, Sir Richard trecu triumfător linia de sosire; doar câteva lingurițe, și spuma de ciocolată cu lichior va fi doar o amintire. Belinda refuzase desertul și se juca cu șervetul, cu ochii aprinși degetele ei făcând mișcări bruște și nervoase. Așa trebuie că arătau eroinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de dispoziția caligrafului. Și dacă ne-am strădui cu toții să avem un scris remarcabil, fantasmagoric, halucinant, dacă ne-am propune să sucim mințile cu literele noastre, să stârnim cutremure cu bucla unui r sau să ne oferim pradă psihanalizei cu triumfătoarea linie a unui b, ei, atunci de-abia, grafologia ar putea deveni un fel de critică literară (cam biografistă, ce-i drept). Această propagandă caligrafică își are rațiunea în două din cele mai frumoase pagini (respectiv 26 și 27) de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
o târî până la fotoliu. Nu încercă să o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las-o dracului de proastă că ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
soldat cu aproximativ 50 de milioane de victime îadică de cinci ori mai multe decât primul), lumea s-a schimbat total: a apărut arma atomică; a avut loc Shoah; Orientul Mijlociu a fost împărțit în mai multe state; comunismul a ieșit triumfător. Cea de-a opta formă economică se reface într-o jumătate a lumii care include și fostele dictaturi fasciste și naziste, pe când cealaltă jumătate, de la Budapesta la Beijing, intră în zona de influență a Uniunii Sovietice. între foștii aliați se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai inventivă, mai bogată și mai promițătoare, iar nivelul de trai californian nu a atins nicicând cote mai înalte. Profiturile marilor întreprinderi americane n-au atins niciodată asemenea niveluri, iar inovația din domeniile industrial și financiar n-a fost mai triumfătoare. Niciodată Statele Unite n-au dominat în asemenea măsură lumea din punct de vedere militar, politic, economic, cultural și chiar, într-o anumită măsură, demografic: ele sunt și astăzi a treia țară din lume ca număr de locuitori, și-și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni greu dar se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să-și poată ascunde unda triumfătoare din voce. Profesorul o asculta impasibil, cu un zâmbet binevoitor, împietrit pe chip. Soția lui, cu pleoapele plecate, descifra un labirint dintr-un almanah. Carmina nu-și pierdu suflul, nici vocea, de data asta, nici nu se poticni în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune, avea mușchii feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere, după necesități. Își folosea toate armele și numai rareori, manevrele sale nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când găsea obiectul căutat, se amuzau pe seama acelor descoperiri senzaționale, atâtea obiecte așezate într-un loc al lor, bine gândit, achiziționate meticulos de Sidonia. Doamna avocat se retrăsese din casa lor pretinzând oboseala, nu le suflase o vorbă de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]