1,286 matches
-
limita de jos existența lui mizerabilă. În ziua despre care vreau să vă vorbesc, noi tocmai finalizaserăm activitatea de înfrumusețare din fața căsuței noastre, când liniștea binecuvântată a satului a fost spartă de sunetul strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost spartă de sunetul strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina de peste drum, auzind sunetul binecunoscut, a ieșit în stradă și acum stătea rezemată de unul dintre stâlpii porții, având în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cadavrul mutilat în traista aia mare și jegoasă îndeplinind funcția de car mortuar și, ștergându-și mâinile de iarba verde și deasă, a plecat mai departe, făcându-și cunoscută prezența înfiorătoare prin intermediul sunetului pe o singură notă emis de o trompetă răgușită. Imaginile terifiante ale supliciului monstruos la care mi-a fost dat să asist fără voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lovitură de stat, eșuată, din fericire? Vânzătoare ambulante propun acestei mici lumi fericite tot soiul de sandwichiuri înecate într-un sos picant, greu, roșu. Berea își face și ea apariția, ba chiar și un cântăreț gen rasta, agățat de o trompetă obosită. Puzderie de afișe pe zidurile din zonă. Unul dintre ele, imită perfect arhi-cunoscuta marcă a călărețului din westul sălbatic. Inevitabila inscripție "fumatul dăunează grav sănătătii" este deturnată și înlocuită inteligent cu "instaurarea de dictaturi dăunează grava Africii". Departe de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin comerț, artă sau literatură va dăinui al nostru măreț Imperiu; și nici nu a făcut-o. Ci prin nobile fapte de nobili bărbați, eroice vieți și sânge eroic vărsat). Venit din țara calului lui Mihai Viteazul, a naționalismului de trompetă și a războaielor balcanice, nu pot să nu fiu impresionat de asemenea manieră de a comemora. 19 iunie 2005 Citesc cu uimire în presa canadiană că, într-o mănăstire din județul Vaslui, o tânără călugăriță de numai 23 de ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
comerciale cele mai circulate din Geneva. Își construiseră o imagine à la Kusturica, țiganul vesel, fără griji, pitoresc, stereotipul pe care îl iubesc occidentalii. Parcă erau coborâți direct dintr-un film. Țigănușul cel mic sufla din toți plămânii într-o trompetă obosită, își dădea capul pe spate, mai să-i cadă jos pălăria stil melon, apoi își rotea ochii, spunând parcă în transă: "O Magdalena, Magdalena mea / Pupa-ți-aș acum gurița, oa, oa" și altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să-și croiască drum fără stăpânitori în lumea nouă, constructoare a socialismului și susținătoare a păcii.“ (Gazeta literară, 19 februarie 1959) „Nu interesează dacă un poet își scrie versurile ziua sau noaptea, ci numai dacă mișcă și sună, ca o trompetă la armată, deșteptarea, stingerea sau alarma. [Ă] Pentru a realiza această creație poetică sau de orice fel, se cere în primul rând luciditate din partea celui ce creează pentru ai săi și care la modul major nu poate fi decât poporul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
2006), dar și altele în care se intercalau și ceva versuri - Flori târzii, Parfum de spini - dintr-o dată l-am simțit că rămâne doar în ale poeziei. Și-am tot primit și citit, recunosc, cu plăcere, aforisme și poeme în Trompeta cu surdină, Gânduri diamantine, Cântecul lebedei, Poeme pentru veșnicie, Testament, Clipe de infinit, Duminică, Dincolo de timp... Dincolo de timp era cel de-al șaptelea volum de poezie a lui Vasile Fetescu și sunt sigur că are în pregătire altul, dar surprinzător
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și simplu, duminica la ieșirea din biserică, oamenii îmbrăcați cu cele mai bune haine, redate foarte detaliat. Am văzut tablouri în care oamenii dansează, formația satului cântă de zor, instrumentele muzicale redate cu grijă, cum ar fi acordeonul, vioara, sau trompeta, dar de multe ori era prezent chiar și un contrabas. Aici pot să-l dau ca exemplu pe Mihai Vintilă din Reșița, care abordează foarte des tematica muzicanților. Am făcut și eu în 2006 un tablou cu muzicanți și mi-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai spectaculoase aranjamente florale pe care le-am văzut în viața mea! Trandafiri în cascadă, lalele, crini și... ce sunt alea, orhidee? — Deci, tu intri pe ușa dublă, spune Robyn, conducându-mă spre terasă, și încep să cânte trâmbițele... sau trompetele... ce vrei tu... Te oprești în fața fântânii, îți aranjezi trena, faci niște poze. După care, orchestra filarmonică începe să cânte și pornești pe culoarul din mijloc... — Orchestra filarmonică? o îngân uimită. Am vorbit deja cu Filarmonica din New York, intervine Elinor. Au zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Robyn, zic neajutorată. Serios, am prefera să ieșim fără tamtam... Nici o mireasă de-a mea nu iese fără tamtam! Să dea tonul fanfara, murmură în cască. Echipa de la lumini, pregătiți reflectorul pentru ieșire. În secunda imediat următoare încep să cânte trompetele, iar invitații care dansează tresar. Lumina se schimbă, de la spoturi disco la un ton roz aprins, iar formația începe să cânte „Some Day my Prince Will Come“. — Frumoasa și Prințul, plecați! zice Robyn și-mi dă un mic brânci. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu acoperișul rotund și un horn ciudat, care se Îngusteaz) spre vârf. Șiruri de morminte În toate direcțiile, la nesfârșit. Un lucru deosebit, care te poate obseda, Îl constituie Înmormântarea, bocetele și somnul de veci sub zidurile Ierusalimului, așteptând ca trompetele s) sune, anunțând venirea lui Mesia. Câteva g)ini ale arabilor scurm) În praf și ciugulesc. Nici unul dintre ou)le servite la micul dejun nu a sc)pat de atingerea morții. Grupuri de fete americane coboar) dealul Îmbr)câte În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu mâna, mă împrospătează, mă umple de o melancolie binefăcătoare. * Interrealitate, sau ce alt cuvânt corespunzător intertextualității să folosesc? Uitându-mă la televizor la un meci de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o trompetă intonând din tribune, parcă de departe, oarecum stins, mereu tulburătoarea Marseieză, devin, din spectator, participant - participant la una din bătăliile napoleoniene în al cărei dramatic vălmășag mă pomenesc prin interferarea planurilor temporal-spațiale, a prezentului cu trecutul, a câmpului de joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
numelui, fiind printre puținii dirijori străini care au cucerit repede inima și interesul celor care l-au cunoscut pentru prima oară! Este născut la Hanovra, în 1969, și după studiul pianului, încă de la cinci ani, devine pasionat de studiul la trompetă și profesează ca orchestrant la Hanovra. Ca trompetist apare la Festivalul de la Bayreuth, iar din 1992, în aceeași postură, ca prim-trompetist la Staatsoper Unden din Linden. A dirijat, la Berlin, alături de Sergiu Celibidache, al cărui admirator a și rămas
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Burcea, care era gata-gata să moară, i-au amputat coapsa. Am rămas și mai buni prieteni, nemaipărăsindu-l. Când s-a mai întremat, în cârjă fiind, îl transportam în grădină, pe c bancă. Nu știu cine i-a dat lui Burcea o trompetă. Încetul cu încetul Burcea a învățat să cânte, la trompeta aceea militară, "Tatăl nostru". Cânta greu, destul de fals, dar sufletul lui de tânăr mutilat se mai înviora. Nu avea importanță că era fals, cine trebuia să-l audă l-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Am rămas și mai buni prieteni, nemaipărăsindu-l. Când s-a mai întremat, în cârjă fiind, îl transportam în grădină, pe c bancă. Nu știu cine i-a dat lui Burcea o trompetă. Încetul cu încetul Burcea a învățat să cânte, la trompeta aceea militară, "Tatăl nostru". Cânta greu, destul de fals, dar sufletul lui de tânăr mutilat se mai înviora. Nu avea importanță că era fals, cine trebuia să-l audă l-o fi auzit. Mie îmi venea să plâng, dar îmi rețineam lacrimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
greu, destul de fals, dar sufletul lui de tânăr mutilat se mai înviora. Nu avea importanță că era fals, cine trebuia să-l audă l-o fi auzit. Mie îmi venea să plâng, dar îmi rețineam lacrimile. Tatăl nostru, cântat astfel, la trompetă, a însemnat, pentru mine, cât toată durerea pe care o puteam simți. Eu, de fapt, așa mi-am îndreptat gândurile spre medicină, din pricina acestui imn. Astfel de sunete, nu litere, nu cuvinte, nu expresii medicale, mi-ar trebui pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Eu, de fapt, așa mi-am îndreptat gândurile spre medicină, din pricina acestui imn. Astfel de sunete, nu litere, nu cuvinte, nu expresii medicale, mi-ar trebui pentru aceste note. Poate că, de fapt, scrierea mea ar trebui s-o intitulez "Trompeta lui Burcea". Dar cine mai știe de dânsul, ce Floricuță l-a mai luat pe un flăcău mutilat? De când s-o fi prăpădit Burcea... * Mi-am propus ca în răstimpul în care voi fi la Câmpulung să nu pierd nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Și o noapte cu lună pe malul Prahovei. Ții minte? Ar mai fi, sigur, câte ceva... Dar, "ceva nu-i bine aici pe pământ", vorba lui Bacovia... Și i-aș da drumul lăzii pe Apa Sâmbetei... Generațiile noastre meritau alte amintiri... Trompeta lui Burcea Scrisoare despre un erou. Tableta pentru astăzi avea alt subiect, dar am schimbat tema "din mers", ascultând la radio ceremonia înmormântării Eroului necunoscut, câteva omagii și mai ales trompeta cântând supremul salut mi-au amintit de un vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lăzii pe Apa Sâmbetei... Generațiile noastre meritau alte amintiri... Trompeta lui Burcea Scrisoare despre un erou. Tableta pentru astăzi avea alt subiect, dar am schimbat tema "din mers", ascultând la radio ceremonia înmormântării Eroului necunoscut, câteva omagii și mai ales trompeta cântând supremul salut mi-au amintit de un vechi prieten al meu, și el un erou de război care, întâmplător, cânta la trompetă, un soldat numit Burcea, unul dintre miile de Burcea care vor fi fost eroi. O teorie care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am schimbat tema "din mers", ascultând la radio ceremonia înmormântării Eroului necunoscut, câteva omagii și mai ales trompeta cântând supremul salut mi-au amintit de un vechi prieten al meu, și el un erou de război care, întâmplător, cânta la trompetă, un soldat numit Burcea, unul dintre miile de Burcea care vor fi fost eroi. O teorie care mi se pare prea hazardată, greu de înțeles, susține că orice fapt fizic, odată produs, rămâne etern într-un univers virtual. De câte ori îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
susține că orice fapt fizic, odată produs, rămâne etern într-un univers virtual. De câte ori îmi amintesc de Burcea, îmi vine în minte această teorie și, o clipă, mi se pare că trebuie să fiu foarte atent dacă nu aud undeva trompeta soldatului Burcea, care la trompetă își cânta destinul disperat. Nu aud nimic, se înțelege. Eram încă elev, la Dorohoi, oraș situat pe granița unde Prutul tăiase țara în două; izbucnise războiul, prin oraș treceau grăbite mari camioane ale armatei, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
odată produs, rămâne etern într-un univers virtual. De câte ori îmi amintesc de Burcea, îmi vine în minte această teorie și, o clipă, mi se pare că trebuie să fiu foarte atent dacă nu aud undeva trompeta soldatului Burcea, care la trompetă își cânta destinul disperat. Nu aud nimic, se înțelege. Eram încă elev, la Dorohoi, oraș situat pe granița unde Prutul tăiase țara în două; izbucnise războiul, prin oraș treceau grăbite mari camioane ale armatei, spre front sau de acolo înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care deveniserăm inseparabili, ne retrăgeam într-un colț al marelui parc din jurul spitalului; așteptam să treacă vremea. Să-i dea drumul "la vatră" lui Burcea. Numai că, în această plictiseală, a venit la noi un ostaș cu o rablă de trompetă militară, veche, cu alama roasă. O găsise nu știu unde, nu se știa a cui o fi fost. A doua zi pacientul meu mi-a arătat trompeta: "Mi-o dădu mie... nu-ș' ce-oi face cu ea; să fie...", îmi spuse Burcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Numai că, în această plictiseală, a venit la noi un ostaș cu o rablă de trompetă militară, veche, cu alama roasă. O găsise nu știu unde, nu se știa a cui o fi fost. A doua zi pacientul meu mi-a arătat trompeta: "Mi-o dădu mie... nu-ș' ce-oi face cu ea; să fie...", îmi spuse Burcea. Așa a început povestea cu trompeta. Încercând să cânte "Stingerea", cea mai ușoară melodie potrivită acestui instrument, Burcea a nimerit altceva, un fel de scâncet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]