1,759 matches
-
de lene și naivitate care s-ar declanșa automat. Sânt după cum știți, un prozator de ocazie. Nu scriu decât pentru voi, dragi prieteni, și pentru mine. Meseria mea adevărată e anostă, dar mie îmi place și îi cunosc foarte bine trucurile. Trucurile scrisului însă mă lasă rece. De un an și ceva, de când asist la întrunirile voastre duminicale, aș fi putut să învăț enorm în privința tehnicii prin care se încheagă o povestire. Oricum însă, mi-era teamă că nu aș fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lene și naivitate care s-ar declanșa automat. Sânt după cum știți, un prozator de ocazie. Nu scriu decât pentru voi, dragi prieteni, și pentru mine. Meseria mea adevărată e anostă, dar mie îmi place și îi cunosc foarte bine trucurile. Trucurile scrisului însă mă lasă rece. De un an și ceva, de când asist la întrunirile voastre duminicale, aș fi putut să învăț enorm în privința tehnicii prin care se încheagă o povestire. Oricum însă, mi-era teamă că nu aș fi avut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până la stelele cele mai îndepărtate, până la capătul spațiului și-al timpului. Iar apoi să se substituie universului, să devină el însuși Lumea. Numai așa cred că un om, un artist, și-ar putea îndeplini menirea. Restul e literatură, colecție de trucuri stăpânite mai bine sau mai rău, bucăți de hârtie mâzgălită cu gudron, pe care nu dă nimeni doi bani, oricât de geniale ar fi rândurile de semne grafice, care, curând, tot nu vor mai fi înțelese." Rostise vorbele astea pătimaș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei logică nu are nici o importanță. O ceată de băieți jegoși, Îmbrăcați mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spunînd. — Deci știi. — D-da, știu. SÎnt deja cu doi pași mai aproape de prăpastie. — Și știi, bineînțeles, că are de gînd să-i scrie. — D-daaa...? Lungesc această unică silabă și reușesc să-i dau o intonație interogativă. Evident, e un truc atît de subțire, Încît nu am cum să-l continui - un fel de a da din mîini cu intenția de a zbura deasupra hăului care tocmai mi s-a căscat sub picioare. Cine nu știe că Bogdan are unchi În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de artilerie, nu? Pe voi vă bulește caporalul ăla damblagiu? Semnele sînt bune, chiar dacă nu știm unde poate duce Întrebarea lui. Situația nu și-a epuizat Încă potențialul de pericol, așa că Încerc să o dezamorsez cu prudență, recurgînd curajos la trucul milei. — Da, noi sîntem. Dar problema e alta. Am rămas fără cărbuni și de o săptămînă e un frig În dormitor de-ți Îngheață inima. Soldatul se uită la noi uluit. — Păi și de ce dracu’ n-ați venit să cereți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă grav În ușă. — Stanca... Intră și ascultă ce orăcăie ăsta. Ia mai zi, mă, o dată... de la partea cu cîmpul... Deci... am văzut lumină pe cîmp, deși n-aș putea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
George și se așeză alături de el. Era ușor amețit, conștient parcă de un eveniment care se petrecuse acolo, în cameră. George se lăsă străbătut de un fior și se ridică în picioare. — Doamne, ce șarlatan ești! Te folosești de vechile trucuri magice. Părintele Bernard se ridică la rândul său. — George, nu pleca, te rog, așază-te și mai stai puțin cu mine, liniștit. Nu e nevoie să vorbești. Dă-mi voie să-ți ofer puțină cafea, whisky, coniac, ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bernard se ridică la rândul său. — George, nu pleca, te rog, așază-te și mai stai puțin cu mine, liniștit. Nu e nevoie să vorbești. Dă-mi voie să-ți ofer puțină cafea, whisky, coniac, ceva de mâncare. Lasă vechile trucuri magice să opereze în tine, să-și împlinească travaliul, să călătorească prin tine. Repetă vechile farmece. — Chiar dacă totul e fals? — Nu poate fi. În orice caz, o să-ți facă bine. Ți-a și făcut bine. Lasă iertarea să-ți inunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici un fel de „dincolo“, nu există decât „aici“, infinit de măruntul, infinit de marele și permanent solicitantul prezent. Și acest lucru îl propovăduiesc turmei mele, năruindu-i visurile despre un supranatural „altundeva“. Așadar, vezi bine, am abandonat toate șmecheriile și trucurile religiei și predic o sfințenie lipsită de orice atracție a miraculosului. Asta și numai asta poate fi religia viitorului. Dar scriu în apă. Voi da această scrisoare unuia dintre țăranii mei. Nu știu dacă va fi vreodată expediată. La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
confuzii, apare pericolul lacrimilor, așa încât Stella are grijă ca aceste vizite să fie cât mai scurte. Doctorul Roach e pesimist cu privire la Alex, dar eu nu-i împărtășesc părerea. Așa cum am mai spus, bătrânele celule ale creierului se pricep să învețe trucuri noi. Am văzut de multe ori întâmplându-se asemenea lucruri. Fără îndoială, voi urmări cu cea mai mare atenție aceste două cazuri. Ori de câte ori o văd pe Gabriel, face ce face și sucește conversația în jurul lui George, manifestând o înciudată obsesie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dus la îngrășarea dumneavoastră nu prea veți reuși să slăbiți. Nu vă ajută în unele cazuri nici o sută de diete, puteți sta și în cap, cum se spune. Și cred că se observă asta la oameni. Încearcă tot felul de trucuri, pastile minune, chiar și operații fără (prea mare) rezultat. Ori nu reușesc să slăbească ori nu reușesc să mențină noua greutate. Unii ajung chiar să cântărească mai mult decât înainte! Repet, fără a lucra la cauza spirituală NU PREA VOR
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de la Șerban Foarță, Adriana Babeți, la Adriana Bittel, Vlad Zografi și Răzvan Pe trescu), pe subiecte de aceeași varietate: analiza Evangheliilor și rostul lui Maiorescu, Plumbul bacovian și teatrul lui Mihail Sebastian, lectura în cheie mistică a Jocului secund și trucuri narative în dialogurile lui Platon, Orbitorul lui Cărtărescu, antisimbolismul lui I.L. Caragiale, „bunătatea intelectuală“ a lui N. Steinhardt... M-am bucurat să mă regăsesc printre destinatari, sub titlul Ce înseamnă paseist?, și - suferind de lipsa unui spațiu tipografic adecvat unui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Timp de zece minute, până la venirea autobuzului, îi zice turcului: "Ai zis gratis, e gratis". Ne întoarcem pe ploaie în "Lumea Renașterii". De la Ion Pop am aflat că inclusiv Mihai Sin a fost păcălit de lustragii. Și exact cu același truc. A trebuit să plătească doi dolari. "A plătit?", mă mir eu. Ion Pop rîde: "Ce să facă? Educația chezaro-crăiască îl obliga să iasă din încurcătură, dând banii". Remarc că, din cei patru tras pe sfoară de lustragii turci, trei sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
uși a castelului. Cinthia se duse la el și-l luă de mînă, amîndoi se uitau acum la armură, dar chiar În clipa aceea brațul armurii căzu și fu gata gata să-i lovească: era Rafaelito, care executa unul din trucurile lui favorite și acum o zbughea spre grădină, fără să salute pe nimeni. Julius simți că Începuse sărbătorirea onomasticii la verii Lastarria. „Rafaelito, vino aici, Rafaelito vino să vezi ce cadouri ai primit!“ striga maică-sa după el, dar Rafaelito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căsătorie reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea altă grijă decît să pară cît mai distins. Scamatorul era un artist. Domnul Lastarria triumfase. Partenera părea moartă, dar trăise timp de douăzeci de ani o viață plină de trucuri. Saluturile se Încheiară. „Julius! Cinthia!“, exclamă Susan Întorcîndu-și privirile spre locul unde știa că sînt copiii ei, se apropie și-i sărută, fermecătoare. „Un whisky, duchess?“, o Întrebă vărul ei Juan. „Da, darling, cu un cub de gheață“. Bietul darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
continuă programul, dar, desigur, era și cazul, mai Întîi puse porumbeii cît mai departe de copii, apoi Începu, dimpotrivă, să facă să dispară lucrurile: Înghiți un fier Încins, apoi o sabie și așa mai departe pînă cînd trecu la alte trucuri, de data asta cu cărți de joc. Era un mare maestru scamatorul ăsta, apăruse și la televiziune, partenera lui pomenea tot timpul de succesele de la televiziune, un spectacol de calitatea Întîi pentru copiii din Perú și din toată America de Sud, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În jos Încercînd să se ascundă, guvernantele Îi Împing de la spate, le spun să se ducă și tot așa pînă cînd răsare unul mai curajos, unul care, probabil, a mai văzut scamatorii și se duce În față și execută un truc ajutat de scamator, cucerind pentru totdeauna admirația celorlalți, Întotdeauna se Întâmplă așa, sau mai bine zis aproape Întotdeauna, fiindcă la această onomastică s-a Întîmplat ceva mult mai grozav, o scenă formidabilă. Scamatorul Începuse să-și desfășoare ritualul: „să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Clane urmări bătălia pentru Goran de pe un avion patrulă care țâșnise de pe o poziție întărită. Escadroanele inamice încercară din nou să se apropie, să strângă rândurile în jurul lui, dar propria sa mașină era mai rapidă și mai ușor de manevrat. Trucul cunoscut de a trece deasupra lui a fost încercat, era o stratagemă veche a avionului patrulă și se folosea în lupta navelor. Dar fluxul de energie așteptat, îndreptat în sus, nu avu loc. Nava lui mică nici măcar nu se înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
aportul la sporirea continuă a bunului nume al Liceului... Sunt, nu puține, cadre care-și fac datoria de mântuială, fac lecții improvizate, chiar dacă pozează că au un material abundent și bine ales pentru subiectul respectiv, asta ca să epateze, dar asemenea trucuri ieftine nu pot păcăli pe nimeni, mai ales pe cei pe care unele persoane ar dori să-i tragă pe sfoară, dar nu ține! Să mă explic: catedra de matematică are un anume individ, pe numele său Paul Alexandrescu, deși
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că e dotată cu o inteligență deosebită, care nu-i permite să se amestece cu vulgul. Cred că așa-i, pentru că, dacă-mi dau mai bine seama, filmul nu conținea, de la un cap la altul, decât niște gaguri ieftine, niște trucuri cabotine... am aflat că e studentă în anul III la Naturale, că tatăl ei e preot într-un sat (ce coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și plăti facturile restante. Gata cu cecurile lunare care să acopere cheltuielile. În timp ce ieșea din casă și încuia ușa, se întrebă la câte alte lucruri va mai trebui să renunțe de dragul lui Mark. Cât dură drumul spre sud, rememoră toate trucurile de control al furiei pe care le învățase la serviciu. Se derulau pe parbrizul ei, ca niște slide-uri în PowerPoint. Regula numărul unu: nu tu ești de vină. Regula numărul doi: lumea n-are aceleași planuri ca tine. Regula numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sarah M. era singura din lume care a înțeles un fel de adevăr despre văz, ascuns ochilor obișnuiți. Dacă vederea depinde de pâlpâirile discrete ale neuronilor, atunci nu există mișcare continuă, oricât de rapide ar fi comutatoarele, decât datorită unui truc de netezire mintală. Creierul ei era ca al tuturor, doar că rămăsese fără acest ultim truc. N-o chema Sarah. Ar fi putut s-o cheme oricum. Fusese acolo, în mintea pulsândă a lui Weber când se urcase în avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ochilor obișnuiți. Dacă vederea depinde de pâlpâirile discrete ale neuronilor, atunci nu există mișcare continuă, oricât de rapide ar fi comutatoarele, decât datorită unui truc de netezire mintală. Creierul ei era ca al tuturor, doar că rămăsese fără acest ultim truc. N-o chema Sarah. Ar fi putut s-o cheme oricum. Fusese acolo, în mintea pulsândă a lui Weber când se urcase în avion pe LaGuardia și dispăruse când Weber se pomeni în aceeași după-amiază într-un punct mort din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apărea în geam. Numai că mâna din geam nu era dreapta, ci o reflecție ingenios suprapusă a mâinii stângi. Rugată să îndoaie mâna dreaptă, studenta vedea în geam o mână care nu se mișca. În loc să tragă singura concluzie logică - un truc cu oglinzi - studenta simțea aproape întotdeauna un val de teroare, fiind convinsă că mâna îi paralizase cumva. Se putea și mai rău: un subiect care urmărea cum o mână de cauciuc era mângâiată în același timp cu propria sa mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]