1,633 matches
-
la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a fost în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi om bun... Da’ cum îl chiamă? —Cuconu Jor... Așa-i zice, cuconu Jor Avrămeanu... Te-i duce la curte, și-i vorbi cu el... —Bine... zise încet Niță Lepădatu. Moșneagul îl cercetă cu ochii mici și vioi. Străinul era trudit, cu obrazul plin de pulberile negre ale drumului. Privea trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă mă duc, tătucă, răspunse rușinată și grăbită fata. Puse mâna pe cofă și ieși repede cu capu-n piept, cu ochii în pământ. —Așa-i... hm! zise moș Nastase vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vatră. Da’ tu de unde știi? o întrebă bătrânul mai subțire, clătinând din cap și râzând. Apoi am auzit devale... Am mai fost pe la curte... —Așa-i... hm! un om la vite are să trebuiască... încheie bătrânul, foarte încredințat. Niță Lepădatu era trudit de drum lung și de suflarea secetei; dar apa și hodina în bordei, precum și mâncarea gătită de fata moșneagului, îl mai înviorară. Începu și el a spune câte ceva, despre alt boier și despre altă moșie, de unde venea, lăsa apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pesemne și niște zahar... Iaca, iar a venit omul cel însetat. Lepădatu zâmbi, când fata se repezi din bordei sprintenă, cu cofa de apă în stânga și cu ulcica de lut în dreapta. —Ei, zise el, acu nu-s nici așa de trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică? răspunse Marghiolița. Singurică, cu treaba... A mai fost pe la curte... se amestecă moșneagul... A mai învățat-o niște horboțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
burniță rece, umezind clădirile, adăposturile vitelor și perdelele pustii. Pământul gras sorbi apa prin toate crăpăturile lui, apoi începu să chiftească, și împrejurul curților și pe drumurile de țărână oamenii și vitele umblau prin noroaie înspăimântătoare. O săptămână întreagă se trudiră bordeienii ca să isprăvească adăposturile vitelor. Ș-acuma, la ocoale, începeau oameni a aduce nutrețuri, și vitele se mișcau încet în dosul gardurilor de stuh, subt acoperișuri de paie; stăteau triste cap la cap, și mâncarea numai o frunzăreau, și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de bântuirea furtunii. Ascult, prea mărite stăpâne. —Îți poruncesc, Rustem, să iei cu tine destui oșteni ai mei de credință, să treci cu ei chiar astăzi Boazul și să n-ai hodină până la Amasia. Să-mi aduci pe Mustafa aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
primisem prin poștă de la biroul lui Fielding din Los Angeles îi lăudau originalitatea și erotismul neobișnuit. Din anumite motive, cartea fusese intitulată. Înaltul stil ironic. Din alte motive, una dintre istorioare avea același titlu. Noaptea târziu, mi-am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
creatoare, vreo Cindy, ori Lindy sau Judy ori Trudy. E o cârciumă de lux și tripou, unde se merge pe datorie, un loc foarte scump, plin de ianchei și canadieni, de vânzători de ponturi turfiste, curve, pești, boarfe murdare care trudesc în weekend. Vi-l recomand. Odată eram în Stratford și făceam niște reclame pentru un nou produs crocant din came de porc și ouă numit Hamlette, care putea fi un baptist sau o ruladă sau un erou. Am avut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și mi-am ros unghiile. Cred că toate închisorile sunt niște săli de așteptare. Toate închisorile - toate camerele. Toate camerele sunt niște camere de așteptare. Tu aștepți, eu aștept. Totul se apropie de momentul final. În cele din urmă, zvelta Trudi mi-a deschis ușa. Terry Linex stătea tolănit în bârlogul lui, ca un curist dezmățat printre crengi înfrunzite, trofee de darts și diplome italienești. Era ora patru după-amiaza, așa că sună după whisky și gheață. — Ei, fiule, spuse el, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un gest moale ca un salut. Șapca, șapca mea de proletar, are rolul de a-mi ține părul într-o oarecare ordine. Nu-mi mai dă mâna să-mi fac frizuri de douăzeci de lire. Acum mă tunde Georgina, trudind ca un grădinar la părul împâslit, ca un cuibar. Uite - beau, cânt, bolborosesc prin spațiul gol al dintelui lipsă. Oamenii ies grăbiți din metrou, muritori în adevăratul sens al cuvântului, și tânărul cu sănătatea zdruncinată, și bătrânul pe jumătate viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La vatră-n para ce abia mai bate - Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratec, - Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. Trudit Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cîntă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă nainte, iubito, Încet, monoton. Amurg Cu lacrimi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de scump mie . Fața sa, altădată îmbujorată, fină și catifelată, pe care‐o alintam cu mânuțele mici, acum e‐npodobită cu beteală de nenumărate și fine riduri ce coboară și urcă pe relieful văluit al obrajilor săi încărcați de anii trudiți în muncă și suferință. Marii creatori, care au dat viață capodoperelor spiritualității umane, au încrustat în jurnale și memorii istoria vieții și și‐a operelor lor. Mamele n‐au ținut jurnale și n‐au redactat memorii, dar au încrustat pe
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
cere starea și frumusețea. Faptele omenești au astfel în text o patină și‐o naturalețe ca lucrurile trainice și de valoare, cuvântul stă la locul lui cuvenit conform firii experimentatorului care a gustat și a cercat firea lumii și a trudit 31 îndelung să rămână conform organicului ei. Poetul ține seama și de însușirile lumii, acolo unde locul este nou, prin viețuirea omului acesta devenind realitate omenească, se integrează firesc în cântec nu ca o stridență. Izgonirea realității însă nu o
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
le vor folosi amintirile , nostalgia. Tinerii vor scruta viitorul și vor fi îndemnați în lupta și munca lor către mai bine. Cine ne‐a urmărit știe că de fiecare dată ne‐am bucurat văzându‐i împreună pe vârstnici și tineri, trudind în sălile de studiu ale bibliotecilor. Ne închipuim aceeași trăire a lor la citirea cărții de față. Numai uniți vom învinge, spun cei cu speranța izbânzilor. Declarăm aici, că spre cinstirea operei mamelor noastre, ne interesează în gradul cel mai
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
-mprejurării, nicicând nu mi se-arată, Tărâmul către care, râvnește al meu gând... Bat drumul de pe care nu pot să mă abat Și-ncerc până la capăt să duc a mea povară Acum, când viața însăși, devine mai amară, Mă tot trudesc să aflu...și încă n-am aflat... De ce, trecând prin lume, nu pot ca să ajung La țărmul ce mă cheamă, neliniștit, în vise, Cu-a sale frământări, care mi-au fost prescrise Și ținta lui precisă, nu pot să i-
ADEV?RUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83740_a_85065]
-
izvorul, Doar o plăsmuire, poate numai gestul Care-arată căii, sudul, nordul, estul; O mireasmă care, n-are-n lume, nume Doar schițat conturul zilei care-apune, Sau lumina stelei stinsă-n altă vreme, Buza ce-ncercat-a, iarăși, să te cheme; Urma, ce trudește timpul s-o îngroape, Gândul care-alintă dragile-ți pleoape Și sărutul tainic, adormit pe gleznă, Ce-a trezit în mine, negurile, beznă...
A R?MAS DIN MINE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83739_a_85064]
-
latră Și eu am râs și-l auzeam plângând... S-a ridicat, plecând de lângă mine Și l-am privit cum singur se ducea Dar parcă-n brațe, trupul meu avea Și strâns, la pieptul lui, îmi era bine... Când a trudit, l-am luat în brațe eu Și-am mers așa, cu scumpa mea povară, Prin gândurile ce mă împresoară Și nu mai știu din doi, care sunt eu...
CARE SUNT EU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83757_a_85082]
-
CE ROST ÎȘI AU?... M-am adaptat cu mediul vicios Pătruns de simțuri, dincolo de vreme, Din magma împlinirilor, din os, Ce-n ancestral, trudit-a să mă cheme; E-o trecere de fapt, spre timpii morți, Prin care rătăcirea-mi șopotește Iar viața-mi trage întâmplarea-n sorți, Și-n ea destinul și-l îndeplinește; Ce rost își au culorile pălind, Când în culori
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
Mă sfârtecă gheara trezirii De-acum, niciodată, am zis, Nu pot să mai rup trandafirii... Lăsa-voi să crească pădure, Culoare și ghimpi, împreună, Ca visul să nu mă mai fure Ca gura-mi nimic să nu spună... Va trece trudit prin petale, De-arome, un fluture beat, Visând frumusețile tale Pe care, cândva mi le-ai dat... Dar noaptea îmi pare-un mister, Mă simt copleșit și privesc, Cum totul dispare-n eter Când zorii, din vis mă trezesc...
?N VIS... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83810_a_85135]
-
Române, care a purtat drapelul gloriei românești peste depărtări de margine răsăriteană până la râul Volga, apoi în apus, până la Budapesta și Praga. De la temnița Aiud, Zarca, Gheorghe Mântulescu a fost coborât în adâncul pământului la mina de plumb Valea Nistrului, trudind timp de patru ani. Aici el a lucrat ca perforator, munca cea mai grea și cea mai periculoasă. A lucrat fără mască de protecție, fără aer. Lucra cu un burghiu rusesc depășit tehnic și greu ce avea 35 de kilograme
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și omul decadent era omul normal, cel de toate zilele, pe care frații mai mari îl priveau încă cu mirare și care aștepta abia să devie clasic la rândul lui și să fie înlocuit. Subt aparențe întortocheate, suflete simple se trudeau să ducă un trai complicat, și firi echivoce trăiau subt firme vechi si oneste. Un iarmaroc! Fata de mahala dispăruse sau era exotică, și profesiile noi, plebeiene, dactilografia și manichiura, schimbaseră forma mahalalei. Șoferul era chintesența băiatului de mahala trecut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată asigura intrarea, pe când, tăcute și serioase, Mini și Lina țineau hățurile. Mini nu refuzase să însoțească pe Lina, amica Nory fiind în ultimul moment reținută de afaceri ce nu se puteau amâna. - Singură nu mă duc! suspinase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și lemnul care leagă grinda îi răspunde. 12. Vai de cel ce zidește o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire! 13. Iată, cînd Domnul oștirilor a hotărît lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, și neamurile se trudesc degeaba. 14. Căci pămîntul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă. 15. Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă și-l amețești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
în grupuri mici persoane vârstnice, bărbați și femei. Sunt invitații profesoarei Veronica Păduraru, pensionari de la Școala Normală „Vasile Lupu”. Pensionară și dânsa, doamna Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria de a se revedea, invitații au fost întâmpinați cu urările de bun venit ale gazdei, după care a urmat textul subsemnatului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]