1,978 matches
-
slujitor, cei patru vasali ai lui Nobuo își dădură imediat seama că trebuia să fie Hideyoshi. Părea să dea ordine din mers, cu voce tare. — Scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați, spuse el intrând în sală, după care tuși în palmă. Când ridicară privirile, cei patru văzură că acum era singur - nu mai avea în spatele lui nici măcar un paj. Vasalii erau stingheriți. În timp ce-l salutau pe rând, Hideyoshi își suflă nasul. — Se pare că ați răcit, stăpâne, remarcă afabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt foarte nerăbdător ca tânărul acesta să ajungă pe Terra, teafăr și nevătămat. Atât de nerăbdător încât nici actele pentru transport nu îi sunt pregătite, înțelegi căpitane? i se adresă preaonorabilul Poha, accentuând cuvintele. - Mă tem că nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comerțului cu artefacte și cu totul alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunțase la calitatea de Independent, deși o posibilă amenințare asupra lor i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
care o convocase de când ajunsese membru în cadrul Quadrantului Confederat. Nu-i plăcea să-i convoace pe ceilalți membri fără un motiv bine întemeiat așa cum se mai întâmplase uneori în cazul celorlalți. Preaonorabilul Poha așteptă ca liniștea să cuprindă încăperea virtuală. Tuși ușor pentru a arăta celorlalți cine inițiase întâlnirea. Privirea lui fixă insistent fiecare personaj în parte. Erau de față cei care dețineau controlul absolut asupra întregii Confederații. Pârghiile invizibile pe care le acționau cei prezenți puteau îndrepta în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nu era nicio problemă. El părea destul de timid, așa că conversația nu a mai continuat. În schimb, mi-a zâmbit Într-un mod copleșitor. Ești bine? Abia când Maria s-a Întrerupt mi-am dat seama că uitasem să respir. Am tușit ușor ca să-mi revin, În timp ce ea râdea de mine. ― Spune până la capăt, am certat-o eu. ― Toată chestia a durat maxim două minute, reluă ea pe un ton gânditor. Am regretat că Îl lăsasem să-mi scape și toată seara
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
face cântăreț și voi câștiga o avere din asta. Maria râse. Era destul de asemănător cu visul ei de a deveni actriță la Hollywood. ― Eu zic că ai făcut o alegere bună, ciripi ea. Și pe mine mă interesează fizica. Am tușit În pahar. Era atât de mincinoasă! ― Oau! spuse el. Te-aș fi crezut mai degrabă pasionată de literatură. M-am abținut să nu râd de figura ei indiferentă. ― Așa și așa, spuse ea. Aha! Cu siguranță. Bietul Adi, nu știa
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Îl credea perfect pe Victor? ― Pentru că, am Început, accentuând furioasă fiecare cuvânt, am aflat adevărul. Victor și cu mine am avut accidentul pentru că ne certam și el nu era atent la drum. Și ne certam pentru că el mă Înșelase. Șoferul tuși ușor, semn că Începusem să zbier de-a binele. M-am uitat pe fereastră, jenată. ― Cu Eliza, am completat sec. O simțeam pe Maria chinuindu-se să scoată un cuvânt. ― Cred că glumești, spuse după o tăcere lungă. ― Absolut deloc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
că m-ai făcut curios, fiule. Am privit cu atenție la bătrân și ori mi s-a părut ori ceea ce am văzut era adevărat. Bătrânul zâmbea cu subînțeles. Pentru a-și ascunde zâmbetul, a dus mâna la gură și a tușit ușor. Lumina din ochi însă îl dădea de gol. „Știu că din toate cele scrise nimic nu-ți este străin, dar am vrut și eu s-o fac pe grozavul. Iertare, părinte!” - am gândit eu, căutând de zor zapisul cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lucru ca și mine, atunci gând la gând cu bucurie... Pe când rosteam aceste cuvinte, mă întrebam: „De unde știe el la ce m-am gândit eu? Numai că îmi ghicește gândurile. Și asta nu se întâmplă pentru prima oară...” Călugărul a tușit și mi-a zâmbit ghiduș... Apoi din întâmplare mă gândeam la același lucru ca și tine... Adică la... la Trei Ierarhi, ctitoria lui Vasile Lupu voievod. Ridicată între anii 1637-1639 și sfințită la 6 mai 1639 - m-am grăbit eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
repede. Să-ți iau câte ceva. Luke s-a întors după vreo jumătate de oră, cu o sacoșă imensă în care erau înghesuite tot felul de chestii, de la termometru, la reviste și sirop de tuse cu aromă de ciocolată. — Dar nu tușesc, am șoptit eu. Dar poți să începi să tușești, mi-a atras Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum hai să-ți luăm temperatura. —TREIZECI ȘI NOUĂ! a urlat el îngrijorat. După care a început frenetic să îndese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după vreo jumătate de oră, cu o sacoșă imensă în care erau înghesuite tot felul de chestii, de la termometru, la reviste și sirop de tuse cu aromă de ciocolată. — Dar nu tușesc, am șoptit eu. Dar poți să începi să tușești, mi-a atras Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum hai să-ți luăm temperatura. —TREIZECI ȘI NOUĂ! a urlat el îngrijorat. După care a început frenetic să îndese marginile păturii sub mine, chiar și sub picioare. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiu necăjită. M-au asigurat că aveam să depășesc și momentul ăsta, că și supărarea asta avea să treacă foarte curând. Firește că nu i-am crezut. Eu nu voiam decât să iau droguri. Normal că vrei, a spus Gobnet tușind în timp ce-și aprindea o țigară. Niciodată n-ai făcut nimic supărător fără să-ți ieși din pepeni. —E foarte simplu, a încercat să mă liniștească Nola. Nu trebuie decât să înveți răspunsuri noi pentru orice situație. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un alt poster, pe care mi l-a ridicat în fața ochilor ca să-l examinez. Să schimbi coperta la Trage-mi-o era ca și cum ai fi schimbat șezlongurile de pe puntea Titanicului. Am ocolit întrebarea, clătinând din cap și prefăcându-mă că tușesc. — Vivian, am vrut să discut cu tine despre o carte pe care sunt foarte interesată s-o cumpăr, am început eu serioasă. N-am mai citit niciodată ceva similar. Am stat trează toată noaptea, fiindcă n-am putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se grăbește să prindă din urmă cometa. Degeaba, superba dispăruse. În fața teatrului, aglomerație. Spectatorul se îndreaptă spre ghișeu. În spatele ghișeului, o păpușă cu zulufi vorbește cu o păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea de alături. Să-mi spuneți cine este, de fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt cu propriile sale versiuni, să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe, ce credeți că făcea acest exemplar de lux? Ei bine, se scobea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe dracu’. Pușcăriașul ăla locuiește în apartamentul de la etaj. Mă iei de proastă? Flora și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fixează asupra mea și Îmi zâmbește de serviciu. Bună, Emma ! Cum merge ? OK ? — Ăă, da, Paul, mulțumesc, murmur. E OK. — Bravo ! Așa-mi place, ca oamenii mei să fie fericiți. Și, dacă tot v-am prins aici pe toți, spune tușind puțin prea teatral, dați-mi voie să vă aduc aminte că de sâmbătă Într-o săptămână, compania noastră sărbătorește Ziua Angajaților În Familie. O șansă pentru noi toți să ne lăsăm pletele să fluture În vânt, să facem cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
poate a uitat. — Nu urăsc mașinile În sine, spun iute. Îi urăsc pe cei care... care... Shit. Hai, c-am dat-o de nu se poate. Iau repede o gură mare de șampanie, dar Îmi intră greșit și Încep să tușesc. O, Doamne, acum am Început să Împroșc peste tot cu șampanie. Și am lacrimi În ochi. Și toate celelalte șase persoane din cameră s-au Întors să mă privească. — Ești OK ? spune Jack alarmat. Bea niște apă. Îți place Evian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Un scapă un chicot și îmi duc repede mâna la gură. Nu râde! se tânguie Suze. Știam c‑ai să râzi! — Nu râd! protestez. Mi se pare super! Nu‑mi pot opri un hohot și încerc să mă prefac că tușesc. Scuze! Scuze. Deci, cum s‑a întâmplat? — A fost la petrecerea aia din Scoția! se vaită ea. Numai niște mătuși expirate, niște băbăciuni. Tarquin era singura persoană sub nouăzeci de ani. Și cumva... arăta complet altfel! Avea pe el puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stradă. La locul de detenție, e târâtă afară din mașină și aruncată într-o celulă plină cu femei. Deținutele așteaptă să fie interogate. O colegă de celulă îi explică cum stă treaba. Fără o mărturisire, nu vom fi eliberate. Femeile tușesc îngrozitor. În celulă e frig și umezeală. Yunhe observă că, la fiecare cincisprezece minute, cineva e aruncat înapoi în încăpere și e scoasă afară o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată. Yu Qiwei a avut un unchi bogat ca să-l scoată afară, dar ea nu are. Se simte rău. E sigură că femeia care tușește întruna are tuberculoză. Peste tot e scuipat amestecat cu sânge. Trec două săptămâni. Două săptămâni de somn groaznic. Două săptămâni de trăit în teroare, știind că în orice clipă capul i-ar putea fi scurtat de pe umeri. Unde e Partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dacă s-ar opri ar leșina. Ce... ce a spus tatăl tău? M-a binecuvântat și mi-a spus că mă va sprijini chiar de-ar fi să aleg să intru la mânăstire. Mama simte că se sufocă. Începe să tușească. Fiica ia o cană cu apă și i-o oferă mamei. Nu ai inimă! Mama o împinge la o parte și țipă, lovindu-se în piept: Nu ai inimă! Nu mi i-ai prezentat pe socri. Cine sunt? Fiica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să mă părăsească dimineața. Nu văd nici un prilej să dau înapoi ceasul lui Mao. Mă duc să culeg mere pe Dealul Cărbunelui, îi zice Jiang Ching lui Mao. Vrei să vii și tu cu mine? Țopăi pe ultimul meu picior, tușește bătrânul de șaptezeci și nouă de ani. De ce nu-l chemi pe doctor? Nu! Pune telefonul jos. Un gândac poate fi un asasin în vremurile astea. Ea se holbează la el. El transpiră din abundență și apoi se deplasează încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-a Întors pe dos, dormi agitat... Sunt convinsă că ai coșmaruri... Mormăie ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile pietroase, Împădurite cu măslini piperniciți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dejun, la o cafea, În casa lor de la țară, de la munte, În weekend. Și, cum doamnele, dar și domnii erau foarte locvace și aveau același gen de povești confuze și același mod aproape inteligibil de a vorbi, clipeau, uite-așa, tușeau, făceau pauze și semne cu mâna spre tavan, la stânga, la dreapta, Încât cu fiecare dintre ei pierdeam o grămadă de vreme, unii dintre cei aflați mai departe de mine au Început să protesteze. Mai Întâi În șoaptă, pe urmă din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dezveliți, În plină lumină. * —De câteva ori m-am trezit când cineva Întredeschidea ușa și rămânea În prag. Tu știi ce somn ușor am, chiar dacă mi se mai Întâmplă să sforăi câte puțin. Să fi bătut În ușă, să fi tușit discret, l-aș fi auzit. Dar nu. El rămânea acolo, nemișcat. „Intră, dragul meu”, Îi spuneam de fiecare dată, „intră, dacă tot m-ai deranjat, intră și aprinde și lumina”. Dar nu a făcut-o, așa că nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]