1,529 matches
-
avut de ales, murmură el. Am nevoie de dumneata. - Netrebnic ești dumneata! O privi cum dispare În interiorul bacului și, de n-ar fi fost omul care trăgea pasarela, ar fi sărit poate la bord. Dacă ar fi fost mai puțin tulburat, ar fi băgat de seamă că Ryan, sprijinit În coate de bastingaj, nu scăpase nici o frîntură din schimbul lor de cuvinte. Privi spre soare-apune vreme Îndelungată după ce contururile insulei se pierdură În zare, cu sentimentul difuz că Îi fusese amputată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Poate, da... Timbrul vocii lui era dintr-odată atît de intim Încît Marie, surprinsă, ridică ochii spre el. Lucas nu se mai gîndea deloc la anchetă, ci la ce Înțelesese din sentimentele lui cînd crezuseră că vor muri. Marie, foarte tulburată, nu putu articula o vorbă și nici nu se simți În stare să susțină privirea lui Lucas, atît de limpede citea acolo sentimentele pe care le avea pentru ea, căci nu ascundea nimic. - Ceea ce ți-am spus atunci, cînd eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În mod discret ce-mi stătea În putere pentru ca existența ta să fie fericită, singurul meu țel ar fi fost numai să-ți devin prieten. Doar un prieten scump inimii tale. Dar, hotărît lucru, nu ăsta era destinul nostru. Marie, tulburată, auzea, la fel ca el, pașii grăbiți care răsunau pe scară ca un fel de numărătoare inversă. - SÎnt fericit că exiști, Marie, ești cel mai frumos lucru care mi s-a Întîmplat vreodată. Îți doresc toată fericirea din lume alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
copitele pe sol; apoi venea un val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În când, vedea carnea albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a mers; ce anume, nu prea Înțeleg, Însă ceva n-a mers În viața mea. Bruno Își strânsese cortul, Își dusese bagajul În mașină; ultima noapte dormi În rulotă. Dimineața, Încercă s-o penetreze pe Christiane, dar eșuă, se simțea tulburat și nervos. — Ejaculează pe mine, Îi spuse ea. Își Întinse sperma pe față și pe sâni. — Să vii să mă vezi, mai spuse ea În timp ce Bruno ieșea. El Îi promise că va veni. Era sâmbătă, 1 august. 9 Contrar obiceiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cabină, Îl sună pe Michel - care ridică imediat telefonul. Se Întorcea la Paris și ar fi vrut să-l vadă diseară. Mâine nu poate, e cu fiu-său. Diseară Însă, da, i se părea important. Michel nu se arătă prea tulburat. — Mă rog, dacă ții..., zise el după o tăcere prelungită. Ca mulți oameni, deplângea tendința de atomizare socială descrisă de sociologi și analiști. Ca mulți oameni, credea că menținerea unor relații familiale e de dorit, chiar și cu prețul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prea mare grabă. Când ea vrea să se oprească, ajunge de asemenea un simplu gest. Nu se schimbă nici un cuvânt; se aude clar vântul ce suflă printre dune, aplecând tufele de iarbă. Uneori, vântul se oprește; liniștea este atunci totală, tulburată doar de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap d’Agde ca și oriunde, o femeie cu trup tânăr și armonios, un bărbat seducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
noi cu o cameră video, dându-ne indicații, și nici n-aș observa-o. Când deschid ochii și ne îndepărtăm unul de celălalt, parc-au trecut ore întregi. Îmi simt buzele umflate, și mă clatin pe picioare. Nathaniel pare la fel de tulburat ca și mine. Are privirea opacă și respiră mai precipitat. Îmi dau seama brusc că pâinea s-a storcoșit ca naiba. Încerc să-i redau cât de cât forma și o pun pe masă ca pe un obiect de ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și se uită. Îhâm. Dar merge chiar un pic mai strâns. Mâna lui mă atinge în treacăt în clipa în care se întoarce. Să te văd la următoarea. Mă furnică mâna la atingerea lui. Oare a fost un gest intenționat ? Tulburată, leg următoarea plantă, înnodând mai strâns ca înainte. Mda, e foarte bine. Brusc, îi aud glasul în spatele meu și îi simt degetele pe spate, urcând spre lobul urechii. Acuma fă la fel cu tot rândul. Asta categoric a fost ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te ajut să treci cu bine prin toate astea. Un moment, sunt atât de uluită că nici măcar nu sunt în stare să râd. — Melissa, nu ești prietena mea, spun cât pot de politicoasă. — Ba sunt ! Nu e câtuși de puțin tulburată. Întotdeauna te-am admirat, Samantha. Sinceră să fiu, am știut în permanență că nu ești o menajeră adevărată. Am știut că ai și alte talente ascunse. Nu-mi vine să cred. Cum poate să aibă chiar atâta tupeu ? — Brusc, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel. N-am mai vorbit deloc despre plecarea mea. Dar la ora trei dimineața, când m-am uitat la el, l-am văzut că nu doarme nici el, și stă cu ochii în tavan. — Ai nevoie de energie ! spune Trish, tulburată. Azi e o zi mare pentru tine ! Trebuie să arăți cât se poate de bine ! — O să arăt. Încerc să zâmbesc. Am nevoie doar de o cană de cafea. O să fie o zi foarte încărcată. Departamentul de PR de la Carter Spink
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Treziți-vă odată! Ați încălzit șarpele la sân! CĂLĂUL (Arătând către GARDIAN.): El e șarpele! GARDIANUL (Către ARTUR.): V-a pus să ascuțiți securea. V-a dus cu vorba, și-a bătut joc de dumneavoastră... Nu vă amintiți nimic? ARTUR (Tulburat încă.): Mi-a vorbit el ceva... CĂLĂUL: V-am vorbit numai de bine... GARDIANUL (Către ARTUR): Amintiți-vă ce v-a spus. Ceva despre baloane, despre confetti, despre hârtia creponată? ARTUR: Ceva, ceva... CĂLĂUL (Către ARTUR.): Vă amăgește. Nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
suntem. (Cei trei au pus cu toții mâna pe pâine; au ridicat-o în aer; pâinea aproape să se frângă; tensiune în gesturile celor care au câte o mână pe pâine.) INAMICUL (Dintr-o dată, revelat.): Ia stați! (Cei doi îl privesc tulburați, nemulțumiți de întreruperea din ritualul voluptuos al ruperii pâinii.) PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS: Ce mai vrei? INAMICUL: Ia stați! Ia stați puțin... De ce să mâncăm noi pâinea? MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Ce? INAMICUL: Zic: de ce să mâncăm noi pâinea? MACABEUS: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploaie? IOANA: Cuuum să nu! Și săptămâna trecută a găsit tata unul la marginea câmpului și l-a chemat pe Grubi și l-au cărat cu căruciorul aici. Și când l-au adus mai trăia încă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Foarte tulburat.): Și ce v-a spus? Cine era? IOANA: Ne-a spus că s-a rătăcit și că el trebuia să ajungă în altă parte. Și mi-a cerut un pahar cu apă și eu i-am adus un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întâlnit-o. IOANA: Ba nu, ba nu... Peste tot sunt gări moarte. Da... Sute de gări moarte. Știu eu. Sunt sute de călători prin ploaie care au murit peste tot. N-are cine să-i îngroape. (Pauză; CĂLĂTORUL este profund tulburat, se plimbă de-a lungul peronului; IOANA îl urmărește, vinovată, cu privirea.) IOANA (După un timp.): Domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
IOANA: Da, te așteptam de când eram foarte micuță. Mama îmi tot spunea că ai să vii dar eu începusem să cred că totul e o minciună. Da. Mă rugam în fiecare seară la tine, ea să vii. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tulburat.): Ioana, tu ești nebună. Și tatăl tău e nebun și Grubi și Bruno. V-a înnebunit pe toți dorința de a călători prin ploaie. Sunteți ca toții nebuni. Tu nu-ți dai seama că sunteți nebuni? IOANA: Și ce dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e nimic de făcut... Se împleticesc lucrurile între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ar fi rănit sau obosit.): Ia să văd! Ia să văd! Aaaa... (Strigătul său este prelungit de ecou.) Aaaa... (Reverberații lungi.) Fantastic! De necrezut! (Către CASIER.) Bruno, îți dai seama? Îți dai tu seama ce-o să se întâmple? CASIERUL (Tulburat.): Nu se poate! Nu se poate! Unde vedeți voi ecou? (Arătând spre CĂLĂTOR.) Aiuritul ăsta, cu poveștile lui, v-a încurcat mințile... (Către CĂLĂTOR.) Mai bine v-ați duce în camera de sus, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Urlând.): Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
puteam să mă mișc, eram prea speriată, și ae plutea spre mine... Tot părul îi era răsfirat în apă, brunet și cârlionțat ca al tău... — Ah, Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să meargă în bucătărie și să le piseze cu o spatele unei linguri. Am putea verifica, dacă nu i-a vărsat nimeni cana până acum. Să vedem dacă sunt rămășițe pe fund. Mi se face pielea de găină! zise Sophie, tulburată. Nu-mi place deloc povestea asta. Făcuse ochii mari și, cu părul strâns în spatele urechilor ei ascuțite, părea un șoricel speriat. — La ce te-ai referit mai înainte? întrebai eu. Când spuneai că ești îngrijorată din cauza ei. Credeam că vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
degrabă decât s-o disprețuiască pentru că întârziase aproape o săptămână la repetiții. Ar fi fost atât de ușor să mintă în legătură cu mesajul și să-și pună vreo două antihistaminice în propria ceașcă cu cafea. Sophie spunea că Violet fusese foarte tulburată când i-a zis acesteia despre incidentul cu pastilele, dar asta nu dovedea nimic. O credeam pe Violet în stare să pună la cale ambele evenimente. Era clar o măsură extremă, dar cei care țin morțiș să fie în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de descumpănit cum nu mai fusese de când a sosit în selvă cu doi ani în urmă, pentru că se confrunta, pentru prima dată, cu ceva ce nu prevăzuse. Sex, dragoste, dorință... Indiferent ce-ar fi fost, oricum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu dădu nici un semn. Presupun că da. Nu-l cunoșteam chiar așa de bine. Eram doar colegi de servici. — Era cineva de-aici mai prieten cu el? Când Wolf scutură din cap, Brunetti adăugă: — Doamna doctor Peters a fost foarte tulburată când a văzut cadavrul. — Păi, au lucrat Împreună o jumătate de an sau așa ceva. Nu credeți că e normal să fie tulburată să-l vadă? — Da, presupun, răspunse Brunetti, fără să ofere nici o informație. Altcineva? — Din câte mă pot gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
așa? Întrebă el, lăsând capul pe spate și suflând un fuior de fum În sus. — Ce vă face să spuneți asta, sergent? — Nu-i greu de dedus, nu-i așa? Era doctorul lui Danny și-a fost a naibii de tulburată când a pățit-o băiatul așa de rău cu brațul. L-a tot Întrebat ce s-a Întâmplat, iar apoi iubitul ăla al ei, cel care-a fost omorât În Veneția, a-nceput și el să mă bombardeze cu Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste scule ale vremurilor moderne atunci când scriitorul s-a plictisit să scrie prostii pe care - este convins de asta - nu le va
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]