1,575 matches
-
să-l fixeze cu ochi mari și pătrunzători, subliniați de umbre întunecate. Ochi ce păreau să-l cheme - dar spre ce? și pentru ce? - și o mână ridicată într-un gest parcă de binecuvântare și în același timp de amenințare. Tulburat, își desprinse privirea, preferând să și-o ațintească în ochii abatelui, în care nu găsi nici o urmă de teamă. în expresia lor severă nu recunoscu - cum ar fi trebuit să se întâmple, desigur - semnele unei extenuate curății interioare, ci găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vom urmări și cu siguranță au luat cu ei aur și bijuterii. Numai că, uite-ne aici! Cum vezi, nu trunchiurile astea o să ne oprească. Deschideți poarta și lăsați-ne să intrăm. O să fie mai bine pentru voi. Canzianus, oarecum tulburat, dădu din cap. — Greșești dacă îți închipui că ai lua de-aici o pradă mare. Cei mai mulți sunt oameni de la țară: coloni ori sărmani țărani cu familiile lor. Oricum, teama lor nu e atât pentru bunuri, cât pentru viețile lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
forțezi norocul? izbucni, încruntându-se. Dumnezeul meu știe să răsplătească îndurarea, dar îi pedepsește pe aroganți. — îndrăznești să mă ameninți? întrebă Balamber și-și duse mâna la mânerul săbiei, mai degrabă ca să-și salveze prestigiul în fața alor săi; făcu totuși, tulburat, un pas îndărăt. Gomerius, înspăimântat, îl lăsă jos pe Inisius și se ridică în picioare, venind instinctiv lângă abate. Acesta din urmă, însă, își redobândi calmul. Plecând capul, făcu un gest de resemnare cu mâna. Nu. Cum aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la bătaie mai mult ca o glumă bună, ca o reacție împotriva dezamăgirii și a deprimării - era o sumă reprezentând salariul pe care nu-l mai primeau de cine știe când. în vreme ce se întindea sub manta, Sebastianus răsuci în minte, tulburat, ultimele cuvinte ale lui Marcentius. Da, poate că veteranul nu se înșela. Fără îndoială, orele ce urmau aveau să fie hotărâtoare și poate ar fi fost mai bine să se întoarcă pe ziduri ca să se convingă că totul era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai întâi de-a lungul malului, apoi, împroșcând cu putere apă împrejur, direct în albia râului. Nu avuseseră vreme să tragă cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și fu cât se poate de dură. înaintând prin apa tulburată, care în unele locuri ajungea până la genunchii cailor, războinicii se înfruntară în zeci de dueluri corp la corp pline de furie. Cei care, răniți, cădeau din șa în apa râului, cu greu se mai puteau ridica, fiindcă erau prăvăliți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici o speranță. — Curaj, băiete! îi spuse, luându-i o mână. Vitalius făcu semn cu capul, apoi o mică grimasă, care spunea că înțelesese; pe urmă spuse ceva, dar cu o voce atât de stinsă și sugrumată, încât Sebastianus nu auzi. Tulburat, îl întrebă pe din ochi Maliban. Acesta ridică sprânceana într-o expresie nedeslușită, perplexă. — Vorbește de niște însemnări, mi se pare. însemnări? Ce însemnări? Sebastianus nu reușea să înțeleagă. Ochii lui Vitalius se mutară rapid de a unul la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi spuse doar atât: — Trebuie să-l omori pe catârul acela, Shudian-gun! Un cor de râsete încheie episodul, dar Balamber rămase adânc impresionat. Imediat ce se reluă marșul, se închise în sine și începu din nou să-și pună, și mai tulburat, întrebările ce adesea îi veneau în minte după ce la Campus Mauriacus Go-Bindan îi ieșise în întâmpinare la întoarcerea sa de la luptă, făcându-l să înțeleagă, prin forța brațelor sale, cât de important devenise pentru ea. Ce s-ar fi ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
persoanei sale.” Statornic în credința și în ideile sale, calm în mijlocul celor mai tulburătoare situații, militarul Constantin Prezan, devotat exclusiv împlinirii atribuțiior militare, a servit țara și armata. Și-a făcut datoria, „nu fiindcă altfel iar fi dictat frământările unei tulburate conștiințe sau fiindcă o nesățioasă ambiție l ar fi împins înainte, dar numai și numai pentru că așa era scris în carte, și el era omul cărții, al regulamentelor” . Meritele sale în organizarea, conducerea armatei române, în confruntările cu forțele Puterilor
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
fie mai atenți la știrile legate de Aum. E scandalos! Ar trebui să se gândească mai serios la cei într-adevăr victimizați. În a doua zi de spitalizare mă întrebam ce o să fac dacă nu mă mai vindec.“ „«Un individ tulburat o fi împrăștiat pesticid sau ceva de genul ăsta», mi-a trecut prin cap.“ Ichiba Takanori (39 de ani) Lucrează la o fabrică producătoare de confecții. Nu am prea multe cunoștințe despre lumea confecțiilor, dar știam fabrica deoarece se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic. Mie mi-a venit într-o clipită în cap incidentul cu sarin Matsumoto. Nu m-am gândit chiar la sarin, însă am făcut legătura cu incidentul Matsumoto și am bănuit că s-a răspândit un gaz otrăvitor. «Un individ tulburat o fi împrăștiat pesticid sau ceva de genul ăsta», mi-a trecut prin cap. Nu, atunci nu m-am gândit la Aum. N-a trecut oare destul timp până s-a făcut conexiunea directă între Aum și sarin? Noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
voi judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. 18. Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună, de mai călcați în picioare și cealaltă parte a pășunei voastre? Că beți o apă limpede, de mai tulburați și pe cealaltă cu picioarele? 19. Și oile Mele trebuie apoi să pască ce ați călcat voi cu picioarele voastre și să bea ce ați tulburat voi cu picioarele voastre!" 20. De aceea, așa le vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
a drumului se vedeau munți sub formă de dinți de ferăstrău, copaci bizari, cu capetele retezate, blestemați, și, printre ei, apăreau case cenușii, în formă de triunghi sau prismă, cu ferestre mici, sumbre, lipsite de geamuri. Păreau mai degrabă ochii tulburați ai cuiva care delirează. Nu știu ce particularitate aveau pereții, dar îți semănau frig în inimă. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată aici. Să fi fost oare locuințe construite pentru umbra creaturilor celeste? Vizitiul alesese fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
portofel din mușama, căpătat de la un neamț. Că altfel nu mai rămânea nici urmă din ea. Uite ce mi-i dat să aud! O hârtie amărâtă îl ajută să evadeze! Nemaiauzită întâmplare. Când ne spui povestea asta? - a întrebat agronomul tulburat. Până vom ajunge acolo îi cale lungă, domnule inginer. Acuma întebarea-i ce să fac eu cu hârtia asta? Nu-i nici un pericol să mă trimită înapoi? - a întrebat Costăchel. Leucătov spunea să aduci la Primărie... Stai, că acum se cheamă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a oprit. A privit lung spre colțul dinspre nord al cimitirului și a grăit: Uite, Petrache! De acolo am pornit la atac și nu ne-am oprit până dincolo de pădure... Îmi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Harry pe lângă rudele lui Mihail Sebastian din Paris pentru „deblocarea” Jurnalului acestuia și ar fi fost, cu siguranță, mândru că tocmai lui Harry i se datora, de fapt, până la urmă, publicarea (mult Întârziată) a manuscrisului. Am fi Încercat, probabil, la fel de tulburați, să descifrăm Împreună cauzele sinuciderii neașteptate și violente a fidelului său prieten. Sorin ar fi avut, fără Îndoială, la rândul său, multe de spus. Nu doar despre cărți și filme și personajele „albumului” nostru comun, ci și despre derutanta „tranziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
parvenită la New York. Am găsit, curând după aceea, Într-un vechi carnet cu coperți albe și tari, expresiva adresă socialistă a poetei (Aleea Barajul Bistriței 10, blocul J7, et. 7, apart. 24, sector 3, București) și, fără să știu În ce măsură tulburatele vremuri postcomuniste au operat Înnoirea vechilor denumiri stradale, dacă nu și a realității Înseși, i-am scris câteva rânduri Marianei Marin, rugând-o să-mi arunce, dacă este posibil, peste oceanul dintre noi, noul volum. Încă marcat de sindromul cenzurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
el. Tatăl meu trăiește, Începând din vara lui ’89, la Ierusalim, unde a fost nevoit să emigreze la vârsta de 81 de ani, după plecarea mea din țară și, mai ales, după moartea mamei mele, În 1988. L-am vizitat, tulburat, În această vară, la aniversarea a 85 de ani și am contemplat singurătatea și modestia bătrâneții sale eroice. Iată, ca evrei, noi am ezitat totuși Îndelung să ne luăm „lumea În cap” și să urcăm drumul Israelului. Ceea ce dovedește, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prieteni și la dilemele sale În legătură cu muzica și cu poezia, la productiva insomnie și la anxietatea sa, la obsesiile sale despre români, evrei și europeni, despre apartenență și Înstrăinare. O relatare fragmentată a vieții unui suflet agitat, a unei minți tulburate și tulburătoare: gânditorul ca blasfemator, provocator de controverse, vinovat copil al unui secol tragic. Traducere de Delia Radu (Conjunctions, nr. 31/1998; Familia, nr. 3/1999) Bérenger la Bardtc "Bérenger la Bard" Cursul pe care Îl inauguram, În toamna 1988
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
amănunte. Era evident că rana nu se Închisese. Prezența noii sale soții nu Încuraja, bineînțeles, confesiunea; faptul că ne aflam În casa dorită de fosta iubită și soție nu putea fi cu totul separat de iradiațiile prelungite ale unei afecțiuni tulburate, eșuate, Înveninate, până la urmă. Spusese totuși esențialul: casa fusese nu doar dorită de Alexandra, ci făcută, de fapt, pentru ea. Adică, pentru căsătoria pe care romancierul o văzuse la Început În culori dintre cele mai promițătoare. Că nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
engleză. Adresarea („Dragii mei”) sau/și Încheierea („Cu drag”) erau, Însă, ca În toate mesajele sau dedicațiile sale, În românește. Avea să-mi vorbească și la telefon despre această mult râvnită hartă. Localizase aria magică a copilăriei sale, „Patria” PALAS. Tulburat, mai mult ca altădată, parcă, de sonoritatea denumirilor de străzi, cărora vocea sa aspră și comentariul laconic le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din strada Palas și trecea În strada Justiției, Încrucișându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
amplă colecție de ilustrate ale anilor ’30-’40, mi s-a Întâmplat să-l am, uneori, În fața ochilor: exilatul, ajutat În dificila sa adaptare la noile locuri și coduri de resentimentele pe care țara sa natală i le Întreținuse, dar tulburat, totuși, continuu de memoria magicei Inițieri În existența care debutase, cândva, În vechiul tărâm. Tărâmul fără Întoarcere al timpului? Îl vedeam aplecat peste harta Bucureștiului și peste Dicționarul Limbii Române, Într-un soi de irepresibil extaz infantil, dar bombănind, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe toți de parcă i-ar fi fost rude dintre cele mai apropiate. Pentru prima oară de când Mark se ridicase în capul oaselor și vorbise, se simți plină de un optimism precaut. Nu era singură; jumătate din omenire avea creierul parțial tulburat. Citi ambele cărți cuvânt cu cuvânt, cu sinapsele schimbându-i-se pe măsură ce devora paginile. Scriitorul părea un fel de inteligență controlată, viitoare. Nu putea fi sigură ce cale îi așternea în față accidentul lui Mark. Dar știa cumva că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătate de zi în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de atâtea grâne. Ea îi luă brațul și se ridică. El o conduse spre ieșirea principală, apoi pe trotuarul ce ducea la parcare. Se simțea tulburat, senzația aceea paralizantă care-l urmărise în toată perioada rezidențiatului ca neurolog. Renunțase la medicină în urmă cu câțiva ani, în favoarea cercetării și a scrisului, poate și ca să se protejeze. În ultimele optsprezece luni, îi era tot mai greu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
feței. —Să determinăm? Îmi pare rău, eu sunt o simplă infirmieră. Asistentele și terapeuții vă pot spune mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele mâini în sus. —Afurisita de soră-mea! Îți vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o doză mică de colină, un amestec sinergic despre care se spunea că dă rezultate mai bune asupra memoriei și creativității decât oricare medicament luat singur. Dar era prea laș să experimenteze cu o minte care era deja atât de tulburată. Țara mirării nu apăru în nici un top de sfârșit de an, în afară de cele cu realizări suspecte. Pentru Weber, dispariția ei rapidă era aproape o ușurare - nu supraviețuise nici o dovadă. Sylvie îl îngrijea cu o indiferență studiată, ceea ce nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]