1,307 matches
-
și forța publică pentru a proteja și sistematiza spolierea?". Căci dacă gândirea domnului primar triumfă, dacă văd, ca urmare a acestui precedent, toate industriile din sat agitându-se pentru a solicita favoruri pe cheltuiala unora asupra altora, dacă, în mijlocul acestui tumult de ambiții fără scrupule, văd săpându-se până la noțiunea însăși de Proprietate, îmi va fi de bună seamă permis să cred că, pentru a o salva de naufragiu, primul lucru de făcut este să semnalez ceea ce este injust în măsura
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că o colonă de mii de oameni străbătea ulițele orașului Anvers strigând "Trăiască regele! Jos Malou! Demisia! " Primarul acestui oraș au amenințat că-și va da demisia dacă guvernul ar voi să-l silească ca să ceară ajutorul trupelor pentru înădușirea tumultului. În Bruxelles e liniște deplină. [9 iunie 1876] TURCIA ["OMORÎTORUL LUI HUSSEIN-AVNI... Omorâtorul lui Hussein-Avni ș-a lui Rașid Pașa avea de gând să omoare numai pe cel întîi. Ministrul de război auzise mai dinainte despre vorbele amenințătoare și ura
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie forța creativă, prefăcându-l pe cavaler într-un artist veritabil: acesta compune cântece pe care le intonează iubitei, astfel încercând să-și dezvăluie tumultul sufletesc. Totul se desfășoară după un veritabil scenariu al dragostei curtenești: femeia nu intuiește mai nimic, căci nu este permisă declararea directă a sentimentelor, îndrăgostitul trebuie să treacă printr-un travaliu al incertitudinii și al temerii de a nu fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie forța creativă, prefăcându-l pe cavaler într-un artist veritabil: acesta compune cântece pe care le intonează iubitei, astfel încercând să-și dezvăluie tumultul sufletesc. Totul se desfășoară după un veritabil scenariu al dragostei curtenești: femeia nu intuiește mai nimic, căci nu este permisă declararea directă a sentimentelor, îndrăgostitul trebuie să treacă printr-un travaliu al incertitudinii și al temerii de a nu fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Iosifescu: Raportul dintre autentic și literar nu se exprimă aici prin intervenția ficțiunii propriu-zise, în sensul că nici un om care a trecut prin lagăre nu s-ar gândi să inventeze fapte. [...] Contribuția literară intervine pentru a tria și a organiza tumultul amintirilor 79. Originalitatea fiecărui text vine dintr-un nou raport între adevăr, mărturie și ficțiune, fără să fie vorba despre o nouă formă, pentru că aceste scrieri pot lua formele cunoscute (povestiri, eseuri, texte hibride, poezie, teatru). În afară de organizarea materialului, Carole
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” </citation> Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul XX: înălțarea fascismului și bolșevismului cu cruzimile lor - strivirea personalității umane și înzăgăzuirea ei în tiparele ideologice ale asupritorilor, cât și prăbușir ea t otalitarismului și revenirea la „drepturile omului”. Luat de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
destinul literaturii române. Însă a juca rolul unor demiurgi estetici nu a fost deloc ușor, mai ales când opțiunea trebuia făcută între doctrina clasică verificată, având ca rezultat opere fundamentale și cea romantică marcată de suflul prospețimii și al unui tumult spiritual care corespundea stării de exaltare a momentului. Ca urmare, după cum o arată peisajul literar mozaical, alegerile pașoptiștilor au urmat ideea unui compromis, considerând necesare pentru nou-formata literatură română, atât subsumarea la un set de reguli estetice, afilierea la anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mulți dintre pașoptiști gândeau clasic (în articole, manifeste, arte poetice etc.), dar scriau romantic sau preponderent romantic (căci nu există omogenitate nici la nivelul operelor). Saltul de la teorie la practică presupune, în acest caz, o trecere de la glasul rațiunii la tumultul trăirii, de la aspectul apolinic la cel dionisiac. Dualitatea aceasta a impulsurilor artistice a mai fost explicată prin raportarea la etapele dezvoltării spirituale a tinerilor pașoptiști care, în marea lor majoritate, au studiat în adolescență la școli grecești sau școli românești
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
puțin la nivelul conștient al teoretizărilor și în opțiunea făcută în ceea ce privește formula de roman abordată, dar această supunere nu a fost niciodată totală, după cum observa același Dimitrie Micu: "Călinescu s-a autoconstruit ferecându-se. [...] Îmbrățișarea clasicismului nu a implicat suprimarea tumultului romantic; a implicat doar reprimarea, mai exact: capturarea și convertirea lui."315 Pe de altă parte însă, în viziunea lui Adrian Marino, grandiosul, monumentalul, exprimă întru totul esența clasicismului: "spiritul clasic promovează proiectul grandios, marea construcție, opera monumentală."316 Din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
scenografie plasticizantă (turnuri, cavaleri, castelane), reverberații, ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice înlesnind înscrierea în trans-temporal. Frapează indicatori ai misterului, vibrații introducând în hinduism, în apocalipsă ori în diverse medievalități; un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul modern al priveliștilor lăuntrice. Privirile evocatorului în transă merg admirativ spre câte un "grande" hispanic, spre vreun principe toscan ori spre vreun înțelept oriental; el însuși devine Don Cezar ca într-un lamento cu acest titlu (la moartea unei fetițe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acesta pasional prevestind o carieră era certificatul de liberă-trecere spre marea poezie. Pereche cu inspiratul Descântec de ploaie era un Dans în ploaie, în regie subtil-fascinatorie; în fapt, nu mișcarea exterioară, nu spectacolul în sine focalizează atenția, ci vitalismul, un tumult vivace de expresie modernă. Un Blaga detonator, copleșit de "prea mult suflet", clama expresionistic: "Dați-mi un trup / voi munților, mărilor". La Ana Blandiana, tinerescul "dans" se vrea un salt cosmic: Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la o scenă, la o reacție anumită, și tocmai această legănare în clarobscur, în muzical (adică în necuvânt) și în inefabil conferă poeticitate actului confesiv. Mai mult încă, toate acestea, dimensiuni ale unui ceremonial, instituie substanța discursului. Așteptare vagă, iluzie, tumult, anxietate acestora li se contrapun simetric trăsături moderatoare ca dor, detașare, melancolie; toate, finalmente, fuzionează într-o stare de dulce întrepătrundere în perspectivă etern umană. Niciodată nu se ajunge la o furor amoris, la erosul posesiv exclusivist, apropiat nebuniei, acela
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Țăranii din a căror stirpe se trage poetul rostesc fraze năstrușnice: "De unde știu ei poeme de Mallarmé și / Elytis, ei care au trecut prin sihlele / Nordului doar la lumina șișurilor?" (Cei care ridică literele, zarurile). Se intersectează în George Vulturescu tumulturi, fulgere și note de reculegere. Pragul dintre introspecție și exteriorități, dintre Eu și Lume, dintre imanent și transcendent, prag schimbător de la o stare la alta, e semnul unei personalități difluente în acțiune. Un Ego polarizant, acaparator, puternic, se zbate spectaculos
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
babilonian. Daniel, un exilat, este răsplătit pentru loialitatea față de iudaism, devenind destinatarul profețiilor vizionare despre evenimentele istoriei viitoare. Viitorul este prezentat ca o suită de lupte și succesiuni între regatele pământului. Când va veni sfârșitul, regii aceștia vor pieri și tumultul istoriei va înceta. Atunci, cei care-și vor fi păstrat credința în Dumnezeu vor cunoaște învierea pentru o viață veșnică; în schimb, cei care vor fi păcătuit se vor transforma în obiecte de dispreț și groazăx. În fapt, pioșii sunt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
înțeles strict ca un cadru natural, ci mai cu seamă ca o scenă ce a asigurat decorul geografic pentru interpretarea istoriei noastre sinuoase... Totodată, trebuie privit ca suport material și spațial pentru statele și societățile care s-au succedat în tumultul vremurilor. Este forma care a dat sens diferitelor țări și popoare între răsăritul și apusul trăirii lor în ținuturile noastre. Nu în cele din urmă, e pământul din care s-au clădit și în care s-au prăbușit lumi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sedimentat în jurul lor28. Ondularea frecventă a reliefului a modelat drumuri încurcate în care călătorii păreau, mai degrabă, a rătăci pe coclauri. Cădeau repede pradă năucirii într-un spațiu acoperit de păduri. Spre munți, se întindeau codrii întunecați, străpunși doar de tumultul râurilor. În vastele stepe prelungite din inima Eurasiei, prin Moldova și Muntenia, Dunărea și afluenții săi se revărsau frecvent. Pământurile erau împânzite de o rețea de mlaștini înșelătoare, scufundate în stufăriș. Totodată, fluviul și râurile sale erau însoțite de zăvoaie
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
consumului vizează, prin căutarea noutății, să redinamizeze complexul aici-acum, să exorcizeze uzura timpului individual, să reintensifice durata. Dacă universul consumului nu poate fi separat de raportul cu lucrurile, preocuparea pentru timp constituie acum, în mod paradoxal, motivația lui subterană. Din tumultul nevoilor, trebuie distinsă vocea celor porniți în căutarea unei tinereți emoționale reînviate la nesfârșit. Într-un text apărut de ceva timp, Lévi-Strauss nota că societatea de consum modernă a făcut din americani un fel de copii mereu în așteptarea a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
discretă. Al. Andrițoiu este un poet livresc, îi găsim citați în versurile sale pe Francis James, Paul Valéry, Horațiu, femei celebre ca: Francesca da Rimini, Lucia di Lammermoor, Laura, Casandra, Beatrice. Îmi sună-n suflet tandra Ofelie, cu un duios tumult/ și beau în cinstea lor dement, ca-n Flandra." Al. Andrițoiu este un poet autentic pe care simți nevoia să-l citezi, pentru emoțiile pe care le transmite, pentru metaforele realizate într-o atmosferă plină de muzică, printr-o integrare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar expansivă și grandioasă, ea caută să se pătrundă de cele mai acute probleme ale omului, de marile mituri ale acestuia"2. "Fântâna somnambulă" debutează cu un crez de viață efervescentă, o viață a începuturilor ("Râu"). Viața astfel simbolizată presupune tumult sufletesc exteriorizat în crispări dureroase care se vor adânci în poemul "Cicatrice". Aici, suferința capătă dimensiunile calvarului; așa se și explică invocarea lui Isus, simbol al suferinței umane "Dumnezeule, sunt cel mai puțin vinovat,/ Stăm cu capetele aplecate și ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ta,/ în toată această ceață?". Există în poezia lui Adrian Păunescu o seducție a oratorului, a actorului ce își recită versurile care parcă încă nu au fost scrise și totul se desfășoară la marea improvizație, de aici și sentimentul de tumult, de explozie de stil neîngrijit, când transcrie mituri, Păunescu le răstoarnă, le dă o nouă simbolistică în ipostază de revoltat sau de supus umil; când neagă miturile, le distruge sau imaginează un univers haotic. Un sentiment legat de o tematică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vorbește Mașei. S-a apropiat de ea și, strângând-o în brațe, mângâind-o pe masă și pe sub masă, îi vorbeste întruna. Gesturile, cuvintele stau sub o patimă devastatoare. Se vede limpede în spectacolul lui Visarion că ele nu ajung tumultului care-l stăpânește pe bărbat. Despre ce-i vorbește Verșinin Mașei? Nu despre iubire, nu despre ei doi, cum te-ai aștepta după gesturi, ci despre viitorul omenirii: Sunt încredințat că, peste douătrei sute de ani, lumea va privi înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Împlinirea nu este și nu trebuie să fie o propunere a creației. Ea face parte din starea creatorului, dar niciodată împlinirea nu trebuie ilustrată. Creația este o luptă și nu ne putem bate pentru ceea ce am câștigat. Există totuși un tumult, o frământare, a oricărei victorii, există o incandescență a oricărei biruințe. Există o panică a împlinirii. Acest lucru mă interesează, este dramatic, important. Noi punem foarte puțin în discuție temperatura momentelor de împlinire. Creatorul e mereu în căutare... El nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sentiment simultan al trecutului, prezentului și viitorului, al efemerului ("clipa cea repede") și veșniciei, se dedramatizează alarmant. Intelectualul care realizase că viața și gândirea lui nu coincid, una fiind haotică, imprevizibilă, ultragiată, cealaltă fiind armonică, performantă, declanșase odinioară conflictul cu tumultul vieții. Acum acea vis animi este doar o amintire, pragmatismul politic al gazetarului dublat de filosoful-poet este doar un vis. Un vis a ceea ce a fost o conștiință individuală superioară cu acces direct la ideea abstractă a frumuseții. A totalitătii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tocmai apetitul enorm al scriitorului pentru situațiile cocasse, pentru ceea ce este (privit cu voluptate) "caraghioz" (și monstruos, de ce nu?). Mica mărturisire cataloghează, altminteri, o dispoziție pasageră, a călătorului poposit la Grand Hôtel "Victoria Română", ne-adaptat la zarva citadină, la tumultul carnavalesc, la zgomotele mulțimii. Situația propune, narativ vorbind, insolitarea personajului în mijlocul celorlați. Faptul este anticipat cu economie, în incipitul schiței: "Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureșteni
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
s.n.(1) Ca și cînd n-ar fi viața-mi..., topos eminescian strecurat o dată cu...titlul poemului. Golul de viață dimprejur, cerc necesar introspecției, apare ca impus de un ritual. Proustian, s-ar spune, aducînd cu retragerea între pereții ce opresc tumultul zgomotos al cotidianului, ai camerei căptușite cu plută. Aventura nocturnă a scrisului lui Marcel, chiar dacă doar vag ancorată intertextual în romanul holbanian, este un "tipar" de neșters. Cercetarea modernă a decelat în opera lui Proust modelul "textului nocturn", furnizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]